Chitila | Judeţ: Ilfov | Punct: Fermă | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 179294.01 |
Județ:
Ilfov
Unitate administrativă:
Chitila
Localitate:
Chitila
Punct:
Fermă
Localizare:
| 179294.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Nicolae | Irina | participant | CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti |
| Boroneanţ | Adina Elena | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | responsabil | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Boroneanţ | Vasile | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Nicolae | Cătălin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Dumitraşcu | Valentin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Muja | Cristina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie |
| Banu | Luciana | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Cismaru | Florin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Dinu | Marian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Florea | Mihai | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Nicolăescu | Monica | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Petrache | Robert | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Samson | Andra | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Drăghici | Bianca | participant | Universitatea de Artă Bucureşti |
| Drăghici | Bogdan | participant | Universitatea de Artă Bucureşti |
| Ghinea | Liviu | participant | Universitatea Media |
| Fronescu | Ionuţ | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geologie |
Raport:
Aşezarea neo-eneolitică
În anul 2004 s-au reluat săpăturile arheologice de la Chitila, punctul Fermă. Tell-ul (mai precis ce a mai rămas din el) este situat pe malul drept al râului Colentina, în dreptul unei mici insuliţe aflată într-o buclă a acestuia, la aprox. 500 m spre NV de cantonul CFR de lângă linia ferată Bucureşti - Ploieşti.
Cercetarea sitului a început în anul 1982 şi a continuat până în anul 1985 sub forma unor săpături de salvare conduse de dr. Vasile Boroneanţ.
În anul 2002 săpăturile au fost reluate, de această dată sub formă sistematică, fără însă a mai atinge amploarea săpăturilor din anii ’80. Lucrările din toţi aceşti ani s-au desfăşurat cu finanţarea (sau co-finanţarea) Muzeului Municipiului Bucureşti. Menţionăm că în aceeaşi zonă, pe o suprafaţă având dimensiunile de aprox. 200x200 m au existat o aşezare Boian, un tell Gumelniţa, o aşezare Tei şi o necropolă medievală (toate punctele sunt menţionate în lista monumentelor istorice).
Campania de săpături arheologice din aşezarea neo-eneolitică de la Chitila, punctul Fermă din anul 2004 s-a desfăşurat în două etape.
Prima etapă (între 21.05–03.06.2004) a fost determinată de intervenţiile localnicilor asupra unuia din profilurile săpăturii din anii precedenţi, care au dus la prăbuşirea parţială a acestuia. În urma unei vizite la faţa locului am recuperat o serie de materiale arheologice (ceramică, unelte din silex), dar şi (mai multe) oase umane, care proveneau dintr-un mormânt. Revenind după câteva zile, am observat că zona fusese din nou răscolită. În aceste condiţii am decis deschiderea unei casete de 3x2 m pentru a salva mormântul distrus parţial de intervenţiile localnicilor. Groapa mormântului era de formă ovală. Mormântul aparţine unui individ adult, cu scheletul în bună stare de conservare. Scheletul era orientat pe axa SV-NE. Poziţia scheletului era decubit dorsal, cu mâna dreaptă în zona abdominală, cu braţul stâng pe lângă corp având palma pe umărul stâng. În dreptul palmei drepte s-a găsit o monedă din argint, iar în regiunea sternului o mărgea din metal, probabil tot argint.
Moneda este un aspru otoman emis în vremea sultanului Selim II (1566–1574), având greutatea de 0,36 g, datele ne-au fost furnizate de domnul Aurel Vâlcu – numismat la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" - Bucureşti, căruia îi mulţumim şi pe această cale. Umplutura mormântului a fost cernută în totalitate la sita de 4 mm, nemaigăsindu-se însă alte materiale care să facă parte din inventarul funerar. Deoarece groapa mormântului a tăiat nivelele neo-eneolitice, din umplutură s-au recuperat o gamă variată de materiale – fragmente ceramice, piese din silex, o mărgea şi o statuetă din lut ars, toate specifice culturilor Boian şi Gumelniţa. Descoperirea acestui mormânt readuce în discuţie datarea mormintelor descoperite la începutul anilor ’80 de dl. Vasile Boroneanţ.
A doua etapă (între 13.09–04.10.2004) a constat în săpătura propriu-zisă, activitate care s-a desfăşurat în condiţii precare, datorită lipsei de personal şi a unei finanţări corespunzătoare. În aceste condiţii am renunţat la reluarea săpăturii din anii precedenţi şi am decis efectuarea mai multor sondaje prin casete de 2x2 m pentru a afla întinderea aşezării şi detalii privind stratigrafia. După o caroiere a zonei sitului au fost deschise întâi trei astfel de casete, la 8 m distanţă una de alta. Din păcate activitatea arheologică a fost întreruptă de mai multe ori de intervenţiile proprietarului terenului (de fapt noul proprietar, patronul unei agenţii imobiliare), care în final ne-a interzis accesul şi a astupat sondajele efectuate de noi cu pământ. Întreaga cantitate de sediment din cele trei sondaje a fost cernută la sita de 4 mm recuperându-se astfel o gamă variată de materiale arheologice, specifice culturilor Boian şi Gumelniţa. În cel de al treilea sondaj a apărut o vatră, pe care însă nu am mai apucat să o cercetăm. Tot din cel de al treilea sondaj au apărut şi mai multe fragmente de craniu uman.
Şi anul acesta, ca şi anul trecut au fost făcute o serie de mici periegheze pe ambele maluri ale râului Colentina, în aval faţa de sit, ocazie cu care au fost recuperate mai multe materiale arheologice din două zone afectate de intervenţii umane cu mijloace mecanice, făcute fără aprobarea sau consultarea arheologilor.
Din păcate nici anul acesta nu am reuşit să ne atingem obiectivele propuse, pentru anul următor singurul obiectiv fiind împiedicarea intervenţiilor neautorizate şi salvarea sitului de la distrugere.
Materialele faunistice, antropologice şi litice, precum şi piesele din metal descoperite au fost încredinţate spre analiză specialiştilor provenind de la MNIR–CNCP, CCA Bucureşti şi IAB. Toate materialele descoperite se află la MMB.
Analiza monedei
Aurel Vâlcu (IAB)
În urma cercetărilor întreprinse în anul 2004 în zona aşezării neo-eneolitice de la Chitila, punctul Fermă, într-un mormânt a fost descoperită o monedă din argint cu o greutate de 0,36 g, foarte uzată şi prezentând o perforaţie. După eliminarea depunerilor, moneda s-a dovedit a fi un aspru otoman cu avers de tip Aa1 emis în numele sultanului Selim II (1566-1574). Ţinând cont de faptul că asprii de la Selim II au circulat în Ţara Românească până la sfârşitul sec. al XVI-lea, aşa cum se poate observa din structura tezaurului monetar găsit la Radu Vodă, jud. Giurgiu2 mormântul ar putea fi datat în această perioadă. Până în prezent, în preajma Bucureştiului a mai fost descoperită, ca urmare a cercetărilor din anii 1960-1962, la Cernica, sat Căldăraru, mănăstirea Iezărul o singură monedă, un şahî de la Selim II3.
Aşezarea de sec. II-V p. Chr
Situl de sec. II-V p. Chr este aşezat pe un ostrov, care se află între un braţ colmatat al râului Colentina şi malul drept al râului, la 500 m spre SV faţă de aşezarea neo-eneolitică.
În campaniile din acest an s-a continuat lucrul în partea de N a sitului în secţiunile III şi IV, care au fost prelungite spre S. De asemenea a fost deschisă o nouă secţiune, S.V, pentru identificarea de noi locuinţe. A fost recuperată o însemnată cantitate de ceramică, lucrată cu mâna sau la roată de provenienţă locală. Pe lângă ceramică, ca urmare a cernerii sedimentului, au fost recuperate numeroase piese din metal (fier, bronz, argint), confirmând încă o dată existenţa în această zonă a unei populaţii specializate în reducerea minereului şi prelucrarea metalelor. Numeroasele piese din fier din gama tipologică a cuielor, piroanelor şi scoabelor, precum şi lipsa unor elemente de arhitectură a caselor (pereţi, resturi de acoperiş, fundaţii) ne conduc spre ideea existenţei unor locuinţe din lemn, idee întărită şi de situarea aşezării pe un ostrov. Au fost descoperite şi noi piese din os cu diferite semne gravate cu o piesă din metal cu vârf unghiular.
Din stratul de amestec de la suprafaţă au rezultat şi câteva fragmente ceramice incizate şi imprimate cu motive în S sau cu şiruri de împunsături succesive, specifice culturii Tei din epoca bronzului.
Toate artefactele descoperite se înscriu din punct de vedere tipologic în gama materialelor de sec. II-V din spaţiul carpato-danubian.
Materialele descoperite se află la MMB şi sunt în curs de prelucrare şi studiu.
Bibliografie: