Chitila | Judeţ: Ilfov | Punct: Fermă | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 179294.01 |
Județ:
Ilfov
Unitate administrativă:
Chitila
Localitate:
Chitila
Punct:
Fermă
Localizare:
| 179294.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Boroneanţ | Adina Elena | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Boroneanţ | Vasile | responsabil | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Nicolae | Cătălin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Nicolae | Irina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
În vara anului 2002 s-au reluat săpăturile arheologice de la Chitila, punctul Fermă.
Lucrările s-au desfăşurat numai în două din obiectivele aflate pe malul drept al râului Colentina. Ele s-au realizat cu finanţarea Muzeului Municipiului Bucureşti şi cu concursul Şcolii Generale nr.1 din Chitila, ca urmare a bunăvoinţei doamnei directoare Ştefania Duminică şi a profesorilor de istorie Ivan Todea şi Cristian Palamar care au mobilizat şi supravegheat elevii din clasele VI-VIII participanţi la săpături. Am avut de asemenea sprijin din partea domnului decan al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti, prof. univ. dr. Alexandru Barnea, care ne-a inclus pe lista instituţiilor de specialitate şi ne-a recomandat un număr de studenţi din anii I şi II care să îşi facă practica de specialitate pe şantier.
Lucrările din tell-ul neolitic:
Din obiectivul neolitic situat pe malul înalt, la marginea de nord a fostului tell, lucrările au urmărit extinderea săpăturii spre sud, în continuarea săpăturilor de salvare efectuate între anii 1982-1985. Secţiunea efectuată a avut ca scop verificarea stratigrafiei, cu speranţa că în anii următori vom putea face o secţiune care să traverseze aşezarea de la nord la sud, determinând astfel întinderea şi geneza tell-ului; obţinerea de noi date privind succesiunea cultural-stratigrafică şi noi materiale arheologice care să susţină sau să infirme ipotezele de lucru privind culturile Boian şi Gumelniţa, dar şi identificarea de noi morminte neolitice. În legătură cu problemele culturii Boian, dr. Vasile Boroneanţ şi-a exprimat părerea potrivit căreia locuirea cea mai veche atestată aici, etapa Bolintineanu a culturii Boian, nu aparţine acestei culturi ci primei etape a culturii Vădastra.
Din cauza legislaţiei care nu permitea plata muncitorilor decât prin convenţie civilă, cu timp de lucru de trei ore, cercetarea nu s-a putut desfăşura decât pe o suprafaţă redusă. Cercetarea a fost mult îngreunată de vegetaţia abundentă existentă (arbuşti), de cantitatea deloc neglijabilă de resturi provenind de la gardul fostei livezi (piatră, bucăţi de stâlpi, plasă), dar şi de ploile abundente ce au încetinit considerabil cercetările.
S-a început prin curăţarea vechii săpături de vegetaţie şi îndreptarea profilului de pe laturile de est, vest şi sud pentru a observa stratigrafia existentă şi a determina dacă se mai justifică cercetarea a ceea ce a mai rămas din tell-ul distrus în anii ’80. La sfârşitul acestei operaţiuni s-a putut observa ca depunerile arheologice rămase au o grosime de 1,70 m., situaţie ce justifică continuarea săpăturilor. După efectuarea acestei operaţiuni s-a început săpătura propriu-zisă, într-o secţiune cu dimensiunile de 13 x 2 m, orientată aproximativ est-vest, paralelă cu profilul vechii săpături şi cu malul râului Colentina.
Abundenţa de fragmente de oase umane, la suprafaţă, dar şi în strat, a determinat excavarea cu multă atenţie a sedimentului, în speranţa identificării de noi morminte. În pofida cantităţii importante de oase umane găsite, nu s-a putut identifica nici un mormânt, cauza principală fiind deranjarea puternică a primului nivel excavat(care nu este şi primul nivel ocupaţional, ci un nivel oarecare din tell) de către buldozere la începutul anilor ’80. În dorinţa de a recupera toate fragmentele de oase umane, dar şi posibilele piese de inventar de mărime mică o cantitate apreciabilă de sediment a fost cernută (prin site de 4 şi 1 mm), rezultatele justificând această acţiune.
Din săpătură dar şi din cercetările de teren din zona fostului tell au fost recuperate 265 de piese din silex, 13 obiecte din piatră(între care două râşniţe şi 3 fragmente de râşniţă), 43 de piese din os (ace, străpungătoare, mânere, lustruitoare, plăcuţe), 11 figurine antropomorfe şi două zoomorfe din lut, mărgele din lut şi cupru, fusaiole, aparţinând din punct de vedere cultural culturilor Boian şi Gumelniţa. Menţionăm că toate artefactele provenind din secţiunea excavată aparţin fazei A2 a culturii Gumelniţa.
A fost recuperată(din secţiunea excavată) şi o importantă cantitate de ceramică fragmentară, comună şi fină, atribuită din punct de vedere cultural fazei A2 a culturii Gumelniţa. Fragmentele ceramice prezintă ornamentaţie specifică: incizii, caneluri, pictură cu grafit. Singurele vase întregibile(până la data scrierii raportului) sunt un capac cu mâner, un castron şi o strachină.
Din stratul de amestec de la suprafaţă au rezultat şi câteva fragmente ceramice incizate şi imprimate cu motive în S sau cu şiruri de împunsături succesive, specifice culturii Tei din epoca bronzului.
Materialele faunistice, malacologice, antropologice şi piesele din piatră provenind din săpătură au fost încredinţate spre analiză specialiştilor (provenind de la Centrul de Cercetări Pluridisciplinare şi nu numai).
Obiectivele următoarei campanii de săpături sunt deschiderea unei suprafeţe mai mari, excavarea nivelului gumelniţean şi stabilirea relaţiilor existente între acesta şi nivelul aparţinând culturii Boian.
Săpăturile din locuirea din secolele II-V p. Chr.:
Pe grindul colmatat al Colentinei s-au reluat săpăturile începute în anul 2001, extinzându-se prin secţiuni paralele cu S III, marcate cu siglele S III A şi B, fiecare de câte 10 x 2 m. Lucrările au început pe 22 august doar cu participarea studenţilor de la Facultatea de Istorie şi a unor muncitori din cartierul Militari. Pentru a nu se pierde nimic din materialul de interes arheologic s-a trecut prin sită tot materialul rezultat din săpătură. Cercetările s-au desfăşurat în condiţii dificile din cauza intensificării ploilor care ne-au obligat pe 12 septembrie să încetăm activitatea. S-a încercat continuarea săpăturilor la începutul lunii octombrie dar din cauza vremii reci şi a reînceperii ploii nu s-au mai găsit muncitori. S-a săpat în special în carourile A-E din S III A unde s-a ajuns până la adâncimea de -0,40 -0,50 m. În caroul A, la -0,25 m a fost identificată o posibilă locuinţă de suprafaţă. Conturul său nu a putut fi identificat deoarece era la adâncime mică. Continuând până la -0,45 m s-a constatat că în caroul A, în afara zonei de răspândire a materialelor , în partea de est, între -0,35 -0,45 m se afla o adâncitură de formă ovală, cu diametrul lung de -0,90 m şi cel scurt de -0,45 -048 m. În interiorul său s-a găsit o lespede mică de gresie, un fragment de vas şi altul dintr-o râşniţă manuală, partea superioară (catulus). În carourile C şi D s-a dezvelit parţial o locuinţă. Conturul său nu a fost identificat din cauza ploilor. S-a lucrat numai în partea sa nordică, urmând ca în acest an să fie dezvelită total. Din interiorul său am recoltat fragmente ceramice, o lupă de fier, o seceră fragmentară, oase de animale între care şi un fragment de mandibulă de cal.
În secţiunea III B s-a săpat în stratul vegetal până la -0,15 m adâncime. Din stratul de cultură provin, pe lângă numeroase fragmente ceramice şi oase de animale, domestice şi vânate, un număr de peste 40 de piese din metal ca: scoabe, cuie, piroane, fragmente de cuţite, brice, un topor, o daltă, un lanţ de fier, etc. S-au găsit şi străpungătoare din cupru, bronz şi o mărgea mică dintr-o foiţă de argint, o aplică de bronz reprezentând un orant, un fragment de mâner de oglindă de bronz, două monede de argint şi o piesă de mărimea şi forma unei monede parţial deformată de foc.
Materialele descoperite în anul 2002 vin să întărească importanţa acestui sit în înţelegerea epocii de sfârşit a civilizaţiei dacice de simbioză cu cea romană până la pătrunderea primilor migratori care aduc decăderea modului de viaţă antic, refugierea populaţiei în ascunzişurile pădurilor, reducerea activităţilor economice, comerciale şi culturale la nivel minim de existenţă, în catacombe din care se naşte civilizaţia creştină, se pun bazele tradiţiei locale şi comportamentul istoric. Această situaţie grea a întărit coeziunea comunităţilor locale şi refularea în trecutul glorios menţinut prin tradiţie orală şi speranţa unei reveniri la normalitate care se perpetuează până în secolele X-XIV când începe să renască şi să se regrupeze
În sprijinul celor afirmate vin descoperirile noastre din 2001, iar de anul acesta câteva piese între care se înscrie în primul rând fragmentul de mâner de oglindă (sau poate de pateră) care pe partea exterioară păstrează gravat capul unei păsări (păun sau ciocârlie) redate schematic în cel mai pur stil-geto dacic animalier mistico-faunistic, o aplică de bronz miniaturală care înfăţişează un orant cu un orificiu larg circular în zona abdominală şi braţele ridicate. I se păstrează gâtul dar îi lipseşte capul (ar fi putut avea şi o clemă de acroşaj). El face serie cu alte figurări de sorginte dacică şi daco-romană adaptate şi adoptate de tradiţia paleo-creştină pe piesele de metal sau în ornamentarea ceramică. Ele susţin existenţa producţiei meşteşugăreşti autohtone până la migraţia gepidică şi hunică care aştern tăcerea dar nu justifică lipsa izvoarelor epigrafice şi istorice asupra epocii. Cauza poate fi neinvestigarea suficientă şi exhaustivă a documentelor bizantine şi romane din arhivele de la Constantinopol sau de la Vatican.
Cele două monede descoperite îl înfăţişează pe Antoninus Pius (138-161 p. Chr.) şi a doua pe împărăteasa Lucilla, soţia lui Lucius Verus (161-169 p. Chr.). Aceste monede au avut circulaţie în zonă până la invazia barbară. Piesa circulară de bronz, împreună cu cele fragmentare sau întregi de metal ne sugerează prezenţa în aşezare a unor ateliere meşteşugăreşti de topire şi făurire a armelor, uneltelor, podoabelor sau pieselor de cult. Adăugăm la cele menţionate observaţia că unele dintre piese îşi găsesc analogia în colierul de aur de epocă de la Şimleul Silvaniei din spaţiul istoric geto-dacic sau daco-roman de până la năvălirea gepizilor şi a hunilor care au antrenat şi vehiculat produse artizanale sau de civilizaţie în expansiunea lor spre centrul Europei unde producând impact, au influenţat aceste activităţi umane în plină desfăşurare istorică. Lipsa descoperirii în areal a unor ateliere care să ateste perpetuarea meşteşugului prelucrării metalelor a dus la formularea părerii că unele comori ascunse de localnici din faţa migratorilor erau produse de aceştia, pierzându-se din vedere că ele ar fi putut produse în zona carpato-dunăreană de unde provin în veacurile precedente astfel de obiecte, lucrate într-o manieră inconfundabilă. În arealul de unde provin aceste populaţii migratoare astfel de descoperiri nu există. Cercetările mai noi, din arealul nostru geografic şi din cele vecine, atestă acest fapt fără a da la o parte, acolo unde este cazul, influenţa pe care migratorii au exercitat-o asupra populaţiei autohtone. Descoperirile de la Chitila atestă o activitate metalurgică pe loc. Aşezarea de la Chitila se adaugă listei altora, cu descoperiri, de mai mică importanţă.