Chilieni | Comuna: Sf. Gheorghe | Judeţ: Covasna | Punct: Conacul Székely-Potsa | Anul: 2000
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2000
Perioade:
Evul Mediu; Monumente - Restaurare;
Epoci:
Evul Mediu; Monumente Restaurare;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 63410.03 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Sf. Gheorghe
Localitate:
Chilieni
Punct:
Conacul Székely-Potsa
Localizare:
| 63410.03 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bordi | Zsigmond Loránd | participant | Muzeul Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe |
| Bartók | Botond | participant | Oficiul Judeţean pentru Patrimoniu Cultural Naţional Covasna |
Raport:
Situat în lunca Oltului la cca. 200 m V de biserica reformată din localitate, conacul a servit în perioada secolelor XVII - XIX ca reşedinţă a familiei Székely, familie de mici nobili locali. La sfârşitul secolului al XIX-lea a trecut prin căsătorie în posesia familiei Potsa, înrudită cu ea, ai cărui reprezentaţi au deţinut funcţii importante în cadrul structurilor politice şi administrative din vechiul judeţ Trei Scaune la începutul secolului al XX-lea. După 1948 clădirea a servit ca sediu al C.A.P. - ului local, iar după dispariţia acesteia a fost locuită de câteva familii de rromi. În anul 2000 clădirea a fost trecută în patrimoniul Direcţiei pentru Ocrotirea Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Covasna urmând să fie renovată şi dată în funcţie ca orfelinat.
Pentru descărcarea terenului de sarcină istorică, O.J.P.C.N. Covasna în colaborare cu Muzeul Naţional Secuiesc a efectuat în perioada 20.08 - 22.09 2000 o serie de sondaje arheologice. Au fost realizate în total 15 secţiuni şi respectiv 15 casete, atât în interiorul cât şi în exteriorul clădirii.
Cercetările au evidenţiat faptul că clădirea a evoluat dintr-un nucleu format din două încăperi, cu pivniţă, care a fost o anexă a conacului medieval, demolat, dar care n-a putut fi identificat pe teren. Primele transformări ale clădirii au avut loc la mijlocul secolului al XVIII-lea prin adosarea unor încăperi suplimentare. În cursul secolelor următoare clădirea a suferit transformări permanente, prin adăugirea a noi încăperi. Forma sa actuală cu opt camere, tindă şi scări monumentale a obţinut-o la sfârşitul secolului al XIX-lea.
În C. 2, deschisă în colţul de SE al clădirii, au fost descoperite substrucţiile unei clădiri, de mici dimensiuni, probabil un hambar datat pentru secolul al XVII-lea de o oală borcan, de culoare neagră, lucrată la roată rapidă, ars reducător, având buza dreaptă trasă uşor în exterior. Oala avea o singură toartă şi era decorată cu două benzi paralele incizate aflate pe umărul vasului.
Materialul arheologic descoperit a constat în primul rând în ceramică datând din secolul al XIX-lea, acoperind toată gama ceramicii populare locale.
În secţiunea S. 3 au fost descoperite, în poziţie secundară câteva fragmente din pereţii unor oale borcan lucrate la roată înceată, decorate cu linii incizate paralele sau în spirală databile pentru secolele XII - XIII. Acestea au fost cel mai probabil angrenate de pe prima terasă a Oltului, datorită lucrărilor de amenajare a terenului în vederea construirii clădirii.
Drept concluzie se poate afirma, că edificiul denumit conacul Székely - Potsa este o clădire care s-a dezvoltat în cursul a două secole în jurul unui nucleu din secolul al XVIII-lea, reprezentând în momentele sale de maximă dezvoltare un exponent al arhitecturii de la sfârşitul secolului al XIX-lea.