Cheia | Comuna: Grădina | Judeţ: Constanţa | Punct: Vatra satului | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Neagu | George | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Voinea | Valentina-Mihaela | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
Raport:
Aşezarea situată în vatra satului Cheia, la cca. 500 m E de vechiul cimitir turcesc se înscrie în seria locuirilor neo-eneolitice din regiunea Cheile Dobrogei şi reprezintă situl cu cel mai numeros lot faunistic Hamangia investigat până în prezent. Stratigrafia complexă cu depuneri sedimentare ce depăşesc 3 m sugerează o mare dinamică de locuire, cu reveniri succesive (patru secvenţe), toate datând din faza Hamangia III.
Obiectivele cercetării:
- extinderea suprafeţei cercetate pentru delimitarea locuinţelor L1 şi L2, identificate în campaniile anterioare;
- sondaje în tumulul situat la nord de aşezare pentru stabilirea stratigrafiei acestuia şi a limitei de nord a aşezării;
- cercetări de teren în microregiunea Cheile Dobrogei – Casian pentru identificarea locuirilor sezoniere din grote, peşteri şi adăposturi;
- realizarea unor studii interdisciplinare pe baza probelor prelevate din complexe arheologice (L1 şi L2 - nivele ocupaţionale)
În secţiunea SG (8 x 16 m; 2 sectoare de 8 x 8 m cu martor de 0,40 m între ele) au fost delimitate locuinţele L1 şi L2, ambele neincendiate. Orientate pe direcţia NE-SV, locuinţele s-au suprapus în mare parte din suprafaţa lor. În ultimul nivel ocupaţional al locuinţei L1 (secvenţa IV -0,30/0,70 m) alături de un inventar arheologic foarte bogat - piese de silex, ace de os, fragmente de idoli, ceramică – au apărut plăcuţe de vatră împrăştiate, cenuşă şi urme de arsură, provenind probabil de la vatra interioară a locuinţei, puternic deranjată. În zona centrală a locuinţei L1 a fost delimitat un şanţ longitudinal, săpat probabil pentru fixarea bârnelor centrale care susţineau acoperişul. Amenajarea şi lipiturile succesive ale podelei acoperă umplutura şanţului.
Locuinţa L2, neincendiată, (secvenţa II -1,60/1,80 -2,10 m) suprapune un cuptor (secvenţa I), podeaua şi nivelurile ocupaţionale fiind puternic deranjate în zona acestuia (adâncite prin tasare). Între locuinţele L1 şi L2 am identificat un nivel de locuire exterioară (secvenţa III) căruia îi aparţine groapa C.8 (taie distrugerea locuinţei L2). În ultimul nivel ocupaţional al locuinţei L2, pe toată suprafaţa cercetată, alături de un inventar arheologic foarte bogat – ceramică, microlite, dăltiţe, peste 30 ace de os, inele de os, finite şi în curs de prelucrare - s-au descoperit resturi osteologice, îndeosebi fragmente de cranii provenind de la indivizi de Equus hydruntinus, Bos primigenius, Bos taurus, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Canis familiaris. Vatra locuinţei L2, delimitată în colţul de NE al secţiunii SG. A fost puternic deranjată, plăcuţele de vatră din nivelul de distrugere acoperind craniile. De aceea putem să spunem cu siguranţă că depunerile nu aparţin unei zone menajere formate pe suprafaţa locuinţei după abandon, dezafectarea ei fiind clar post depuneri. Numărul mare de indivizi (peste 15), preferinţa pentru anumite specii şi anumite părţi anatomice (cranii, coarne) precum şi plastica descoperită în acelaşi nivel, toate sugerează o practică rituală specială.
Sub zona puternic alveolată a locuinţei L2 am descoperit un cuptor, în nivelul de distrugere fiind vizibile fragmente din bolta prăbuşită, de dimensiuni relativ mari 1,80 x 1,50 m. Şanţul în care a fost amenajat cuptorul depăşeşte limitele acestuia, prelungindu-se spre NE sub forma unui culoar de acces spre focar.
Sondajele dispuse în unghi drept ST1 (1 x 30 m, orientat N–S) şi ST2 (2 x 10 m, orientat V–E) delimitează un sfert din tumulul situat la cca. 300 m NNV de suprafaţa SG. În profilele celor două sondaje s-au identificat straturile care formează mantaua. Lipsa nivelului de locuire Hamangia ne determină să considerăm zona tumulului ca fiind exterioară aşezării. Limita de V a acesteia a fost stabilită prin sondajul S1 (1 x 10 m, orientat N–S, cu material Hamangia în poziţie secundară, fără nivel ocupaţional), respectiv imediat la E de cimitirul turcesc. În sondajele S2 (1 x 20 m, orientat V–E) şi S3 (1 x 10 m, orientat N–S) s-au delimitat mai multe secvenţe de locuire Hamangia, fapt ce ne va permite, în viitor, extinderea suprafeţei cercetate.
Perieghezele efectuate pe Valea Casimcei şi în Cheile Dobrogei ne-au permis identificarea unor urme de locuire preistorică în interiorul şi în apropierea grotelor. Punctele noi vor fi cercetate prin sondaje în campaniile viitoare.
Obiectivele cercetărilor viitoare:
- extinderea suprafeţei SG spre est şi nord pentru delimitarea locuinţei L2.
- analiza interdisciplinară a nivelurilor ocupaţionale din interiorul locuinţei L2;
- continuarea investigaţiilor în tumul pe sfertul delimitat de secţiunile ST1 şi ST2
- cercetarea locuirilor sezoniere din punctele identificate până în prezent în Cheile Dobrogei.
Planşa 22
Studiu preliminar al resturilor de mamifere de la Cheia (jud. Constanţa)
Au fost studiate până în prezent un număr de 6276 resturi ce aparţin la diverşi taxoni.
Mamiferele sunt predominante cu peste 80% din resturi. Dintre acestea, domesticele au cea mai mare pondere 89%. Resturile de bovine sunt cele mai numeroase (46%), ele fiind urmate de cele de ovicaprine (42%). Ca NMI, ovicaprinele şi bovinele îşi dispută primul loc.
În ceea ce priveşte porcul domestic, acesta, la fel ca şi în alte aşezări Hamangia, are o pondere extrem de redusă. Este posibil ca populaţiile Hamangia să fie mai mult sau mai puţin nomade, dacă ne gândim la procentajele mici pe care le prezintă această specie.
Vânatul este slab reprezentat ca NR, dar relativ bine certificat ca NMI. Vânătoarea avea un rol secundar, de suplimentare şi completare a resurselor animale. Se vânau cu precădere, animale de talie mare şi medie, în principal bour, hydruntin, cerb, mistreţ şi căprior.
În acest moment al studiului hydruntinul Equus hydruntinus atestat la Cheia se constituie în cel mai mare eşantion de oase descoperite in neoliticul romanesc cu cele 69 resturi. O mare parte din aceste resturi provin din zona cefalică ceea ce ne va permite o bună caracterizare a acestei specii demult dispărută.
Fauna sălbatică este extrem de variată din punct de vedere ecologic. Astfel s-au identificat specii de lizieră: căprior, bour, iepure de câmp; specii de pădure: cerb şi mistreţ; specii de stepă: măgarul sălbatic din pleistocen; specii acvatice: delfinul, dar şi specii ubiquiste: vulpea.
Anexa 1
Studiu preliminar al resturilor de moluşte peşti şi reptile de la Cheia
Mollusca
Dintre moluşte scoicile sunt cel mai bine reprezentate Astfel genul Unio este prezent cu speciile U. tumidus si U. pictorum Cea mai discreta este Anodonta. Privind aceasta distribuţie a scoicilor pare ca acestea sunt culese mai degrabă din apele Casimcei si nu din Taşaul unde Anodonta domina chiar şi azi.
Pisces
Au fost identificate resturile a 8 taxoni marea majoritate de apă dulce (crapul, platica, somnul, ştiuca) dar şi marini (sturioni şi Rutilus frisi). Cele mai importante ca număr de resturi sunt Cyprinidele urmate de Percide.
O situaţie similara întâlnim şi la Năvodari în perioada Gumelnita (Radu, 2001), staţiune aflată pe o insulă în mijlocul Lacului Taşaul, daca privim numărul de resturi din eşantioanele studiate.
În total sunt aproximativ 205 kg pentru 39 indivizi cu o medie de 5,2 kg pe individ. Însă mediile pentru fiecare specie depăşesc 1 kg excepţie făcând doar plătica.
Observăm ca în general taliile peştilor sunt medii şi mari cu câteva excepţii. Aceste rezultate vin sa ne confirme faptul observat şi la analiza specifică, că nu toţi indivizii puteau să se dezvolte în râul Casimcea şi nici în vreo baltă alimentată de acest râu din apropierea aşezării.
Este posibil ca mare parte din peştii consumaţi de către locuitorii aşezării de la Cheia să provină din schimburile de produse cu populaţiile de pe litoralul Mării Negre şi destul de puţini să fie pescuiţi de către aceştia. Lipsa indivizilor de talie mica ne confirmă faptul că exista o selecţie dimensională cel mai probabil realizată prin schimb de produse.
Reptilia
Resturile a doua specii comune din împrejurimile asezarii de la Cheia au fost identificate: ţestoasa de stepă (Testudo graeca) cu 98,5% din resturi si cea de apa (Emys orbicularis) cu doar 1 rest. Acesta denotă interesul alimentar pentru ţestoasa de stepă prezenta şi azi în regiune.
Rezumat:
Aşezarea situată în vatra satului Cheia, la cca. 500 m E de vechiul cimitir turcesc se înscrie în seria locuirilor neo-eneolitice din regiunea Cheile Dobrogei şi reprezintă situl cu cel mai numeros lot faunistic Hamangia investigat până în prezent. Obiectivele cercetării au fost extinderea suprafeţei cercetate pentru delimitarea locuinţelor L1 şi L2, identificate în campaniile anterioare; sondaje în tumulul situat la nord de aşezare pentru stabilirea stratigrafiei acestuia şi a limitei de nord a aşezării; cercetări de teren în microregiunea Cheile Dobrogei – Casian pentru identificarea locuirilor sezoniere din grote, peşteri şi adăposturi; realizarea unor studii interdisciplinare pe baza probelor prelevate din complexe arheologice (L1 şi L2 - nivele ocupaţionale).