Cheia | Comuna: Grădina | Judeţ: Constanţa | Punct: Vatra satului | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Voinea | Valentina-Mihaela | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Dobrinescu | Ionuţ Cătălin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Drăghicescu | Delia | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Heroiu | Andrei | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Neagu | George | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Rusu | Florin | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Raport:
Aşezarea, cu un sigur nivel de locuire, este situată în vatra satului Cheia, pe un mic promontoriu, la aprox. 500 m N de pârâul Casimcea şi 700 m NE de Peştera La Izvor. La marginea de NV a aşezării, într-o zonă puternic afectată de lucrări agricole, se poate observa un tumul aplatizat.
Obiectivele cercetării:
- cercetarea locuinţei neincendiate LI pe toată suprafaţa păstrată prin deschiderea secţiunii SE (identificată în secţiunea SCI / 2002);
- prelevarea unor probe din zona menajeră a locuinţei LI şi din groapa menajeră C7 pentru analize interdisciplinare;
- periegheză în microregiunea Cheia-Târguşor pentru identificarea resurselor naturale specifice zonei – depozite de silex, calcar, lutărie şi a locuirilor neo-eneolitice.
În campania 2004 au fost deschise următoarele secţiuni:
- SD (2x16 m) - orientare N–S, perpendiculară pe secţiunea S.C;
- SE (3x9 m) - orientare V–E, paralelă cu profilul de N al secţiunii SC I;
În secţiunile deschise stratigrafia nu diferă mult de cea din campaniile anterioare:
SD:
-0-0,3 m – US3000 – nivel vegetal;
-0,3-0,65 m – US.3025 - ultima secvenţă de locuire Hamangia III;
-0,65-0,7 m – US3027 – US3028 – US3029 ultimul nivel de călcare;
-0,7-0,85 m – US3030 – prima secvenţă de locuire.
S.E:
-0-0,3 m – US3000 – nivel vegetal;
-0,3-0,85 m – Locuinţa LI, carourile 1, 2 (US3031, 3033, 3034, 3035);
-0,3-0,7 m – nivelul exterior locuinţei LI (US3032).
Locuinţa LI
În secţiunea SE am continuat cercetarea locuinţei neincendiate LI, descoperită în campania anterioară (SC I/2002). Partea superioară a nivelului de distrugere a fost în mare parte afectată de lucrări agricole, multe piese fiind antrenate în stratul vegetal (US3000).
Cea mai mare parte a inventarului arheologic din locuinţă a fost concentrată în ultimul nivel ocupaţional (US.3031) foarte multe microlite de silex, lame, gratoare, nuclee, vârfuri de os, corn, fragmente ceramice. Direct peste ultimul nivel ocupaţional s-au descoperit fragmente dintr-o vatră plăcuţe groase, puternic arse, iar în apropierea lor cenuşă şi cărbune. Nu s-au surprins amenajări interioare, ultima refacere a podelei fiind la doar -0,25 m adâncime. Grosimea podelei depăşeşte pe alocuri 0,3 m. Pentru amenajarea şi refacerea podelei s-a folosit sediment argilos omogen, fără impurităţi. În caroul 1, unde podeaua s-a conservat mai bine, au fost delimitate patru faze constructive.
Complexe arheologice cercetate în secţiunea SD (2x16 m)
Groapa C.7
Singurul complex identificat până în prezent în secţiunea SD îl reprezintă o groapă menajeră C7, de formă aprox. circulară (diametru = 1,25 m), care taie ultimul nivel de călcare (US3027/–0,71 m). În umplutura gropii (US3026-0,71/1,125 m) au fost descoperite numeroase oase de animale (mai ales bovine), piese de silex (microlite) şi fragmente ceramice.
Obiectivele cercetării viitoare:
-extinderea suprafeţei cercetate pentru surprinderea în suprafaţă a structurii de locuire SL I (locuinţă şi anexe), studiată parţial în campaniile anterioare (SC I/2002 şi SE/2004);
- prelevarea sedimetului din zona menajeră corespunzătoare SL I pentru realizarea analizelor de micro/macro faună;
- realizarea unor prospecţiuni în zona tumulului situat la NV de aşezare pentru identificarea necropolei;
- identificarea altor locuiri Hamangia în zona Grădina – Cheia–Târguşor.
Fauna de la Cheia
Adrian Bălăşescu, Valentin Radu
Cercetările arheologice de la Cheia (jud. Constanţa) au dus la prelevarea, până în prezent, a 2727 de resturi faunistice dintre care cele mai predominante sunt cele de mamifere care reprezintă 98,7%. Dintre acestea s-au determinat până la nivel specific 1444 de resturi.
Alte clase de animale (1,3%) descoperite la Cheia sunt: Bivalvia (scoici), Pisces (peşti), Reptilia (reptile) şi Aves (păsări). Remarcăm prezenţa somnului (Silurus glanis) de mari dimensiuni la Cheia, staţiune situată la câţiva km. depărtare de lacul Taşaul, singurul din zonă care ar fi putut adăposti peşti de mari dimensiuni. Prezenţa acestuia s-ar putea explica numai dacă presupunem că locuitori aşezării realizau expediţii de pescuit sau existau pescari care să locuiască doar pe perioada estivală pe malul lacului sau cel mai probabil prin intermediul schimburilor cu locuitorii aşezărilor riverane.
Lista speciilor de mamifere identificate este destul de lungă şi ea numără atât specii domestice (Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Canis familiaris), cât şi sălbatice (Vulpes vulpes, Martes martes, Lynx lynx, Equus hydruntinus, Equus sp.- talie mică, Sus scrofa, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Bos primigenius, Lepus europaeus).
Mamiferele domestice sunt majoritare ca număr de resturi (NR) - 94,25% şi număr minim de indivizi (NMI) - 72,73 %. În cadrul activităţii de creştere a animalelor, exploatarea cornutelor mari şi mici joacă un rol important dacă avem în vedere procentajele deţinute de acestea. Astfel vita domestică reprezintă 51,6% ca NR şi 29,5% ca NMI, iar ovicaprinele 42,3 % ca NR şi 39,8% ca NMI. Vârstele de sacrificare la bovinele domestice ne arată că acestea erau exploatate mai ales pentru produsele lor secundare (lapte) şi secundar pentru carne, iar ovicaprinele erau utilizate mai ales pentru carne şi secundar pentru produsele lor secundare (lapte şi posibil lână).
Porcul domestic (Sus domesticus) este absent în cadrul spectrului faunistic de la Cheia. Acest lucru nu trebuie să ne surprindă, deoarece suinele domestice sunt slab reprezentate în cadrul aşezărilor Hamangia. O explicaţie ar ţine de faptul, că în general, suinele domestice sunt considerate ca un semn al gradului de sedentarizare al populaţiilor preistorice. În aceste condiţii ne punem întrebarea dacă absenţa şi prezenţa lor în procentaje reduse nu ar putea fi pusă pe seama unor populaţii cu o mai mare mobilitate, dacă avem în vedere şi procentajele crescute ale cornutelor domestice mari şi mici descoperite în diferite aşezări.
Mamiferele sălbatice sunt slab reprezentate ca NR şi NMI ceea ce certifică că vânătoarea a avut un rol secundar în paleoeconomia animalieră, ea suplimentând şi completând rezervele de hrană. Cele mai vânate animale sunt bourul (1,45% NR şi 4,55% NMI), cerbul (1,32% NR şi 4,55% NMI), equideele (0,76% NR şi 4,55% NMI) şi mistreţul (0,55% şi 2,27% NMI). După cum se observă sunt animale de talie mare şi medie, a căror vânătoare implica o serie de riscuri care, însă, erau compensate de cantitatea mare de carne, piei, oase, coarne care se obţinea.
La Cheia, în afara unei falange întreagă care considerăm că aparţine cu siguranţă lui Equus hydruntinus s-au mai identificat şi alte piese fragmentate din vechime care aparţin unui equideu de talie mică: un corp mandibular, primul molar inferior de lapte, un axis, un radius, două coxale, trei tibii (două fragmente proximale şi unul distal) şi un calcaneu. Datele biometrice ale acestor piese arată clar faptul că specia este de talie mică şi extrem de gracilă, ea apropiindu-se de dimensiunile lui Equus hydruntinus descoperit la Durankulak. În acest moment al studiului nu putem spune cărei specii aparţin cu precizie fragmentele osoase identificate menţionate mai sus. Sperăm ca viitoarele cercetări de la Cheia, să ne furnizeze noi fragmente osoase, inclusiv dentare, care să caracterizeze mai bine specia. Dinţii sunt consideraţi în general elementul anatomic cel mai bun pentru determinarea specifică a diferitelor specii de ecvidee. Din păcate, singurul fragment (primul molar inferior de lapte) avut la dispoziţie este extrem de gracil, iar desenul suprafeţei de masticaţie nu este extrem de reliefat pentru a putea spune cu precizie specia.
Staţiunea de la Cheia poate fi comparată, din punct de vedere arheozoologic, cu alte două staţiuni Hamangia, cea de la Techirghiol şi cea de la Durankulak, care prezintă şi eşantioanele faunistice cele mai bine reprezentate din punct de vedere numeric. Aceste aşezări, care chiar dacă sunt situate în medii geografice diferite, prima în Dobrogea centrală, în interiorul provinciei, iar celelalte două, în apropierea litoralului Mării Negre, au acelaşi tip de paleoeconomie. Astfel, cornutele mari şi mici deţin procentaje aproape egale (ca NR), cu un plus pentru bovine la Cheia şi Techirghiol şi cu un plus pentru ovicaprine la Durankulak; suinele sunt reduse ca număr, chiar absente la Cheia; vânătoarea joacă un rol secundar.
Rezumat:
Aşezarea, cu un sigur nivel de locuire, este situată în vatra satului Cheia, pe un mic promontoriu, la aprox. 500 m N de pârâul Casimcea şi 700 m NE de Peştera La Izvor. La marginea de NV a aşezării, într-o zonă puternic afectată de lucrări agricole, se poate observa un tumul aplatizat. Cercetarea din acest an s-a concentrat asupra unei locuinţe incendiate şi realizarea unor periegheze pentru identificarea resurselor naturale specifice zonei – depozite de silex, calcar, lutărie şi a locuirilor neo-eneolitice. S-a continuat cercetarea locuinţei neincendiate LI descoperită în 2002. Inventarul locuinţei consta în microlite de silex, lame, gratoare, nuclee, vârfuri de os, corn, fragmente ceramice. Obiectivele campaniei viitoare: - prelevarea sedimetului din zona menajeră corespunzătoare SL I pentru realizarea analizelor de micro/macro faună; - realizarea unor prospecţiuni în zona tumulului situat la NV de aşezare pentru identificarea necropolei. Staţiunea de la Cheia poate fi comparată, din punct de vedere arheozoologic, cu alte două staţiuni Hamangia, cea de la Techirghiol şi cea de la Durankulak. Astfel, cornutele mari şi mici deţin procentaje aproape egale (ca NR), cu un plus pentru bovine la Cheia şi Techirghiol şi cu un plus pentru ovicaprine la Durankulak; suinele sunt reduse ca număr, chiar absente la Cheia; vânătoarea joacă un rol secundar. Porcul domestic (Sus domesticus) este absent în cadrul spectrului faunistic de la Cheia. Acest lucru nu trebuie să ne surprindă, deoarece suinele domestice sunt slab reprezentate în cadrul aşezărilor Hamangia. O explicaţie ar ţine de faptul, că în general, suinele domestice sunt considerate ca un semn al gradului de sedentarizare al populaţiilor preistorice. Alte clase de animale descoperite la Cheia sunt: Bivalvia (scoici), Pisces (peşti), Reptilia (reptile) şi Aves