Cheia | Comuna: Grădina | Judeţ: Constanţa | Punct: Vatra Satului | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Neatribuit; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire; Necropolă;
Cod RAN:
| 63018.02 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Grădina
Localitate:
Cheia
Punct:
Vatra Satului
Localizare:
| 63018.02 |
Lista Ilustrațiilor - 20
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| xxBălășescuxx | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Determinările anatomice şi taxonomice ale mamiferelor au fost realizate în cadrul Laboratorului de Arheozoologie al Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan”; s-au studiat 342 resturi cu o greutate de 4443,68 g (tab. 1) provenind din secţiunea SN, complexul C.37 (cultura Hamangia). Acestea au aparţinut moluştelor (90), peştilor (3), ţestoaselor (7), păsărilor (5) şi mamiferelor (237). Moluşte. Au fost identificate 90 fragmente de cochilii (tab. 1). Acestea au aparţinut celor trei specii ale scoicii de râu din genul Unio (U. pictorum, U. tumidus, U. crassus) şi scoicii de lac Anodonta (97,78%). Dintre speciile marine menţionăm genul Cardium (Planşa 1.4-5) prezent cu două fragmente (2,22%). Dimensiunile indivizilor de Unio se încadrează în categoria celor medii dar sunt prezenţi şi indivizi de mici sau mari dimensiuni (fig. 2). Valorile înălţimii cochiliei celor 5 indivizi de Unio pictorum se eşalonează între 30,2 şi 36 mm (media 33,6), iar a celor 11 de indivizi de Unio tumidus între 26,8 şi 40,9 mm (media 31,9). Singurul individ de Unio crassus se încadrează în categoria mare cu o înălţime de 29,5 mm. Datele pentru speciile Unio tumidus şi Unio pictorum din complexul 37 au fost comparate cu cele obţinute pentru eşantionul analizat din secţiunea SE (fig. 1). Observăm că valvele celor două specii din C.37 au dimensiuni ceva mai mari. Deşi fragmentaritatea în cazul bivalvelor este destul de mare totuşi au fost observate, pe marginea inferioara şi anterioară în cazul a 43 de fragmente, urme de abraziune sau utilizare. Acestea sunt uneori accentuate afectând evident morfologia cochiliei sau fine, vizibile la o privire sub lupă (Pl.1.1). Astfel de modificări ale cochiliei, realizate prin folosirea ei ca unealtă, au mai fost observate şi în secţiunea SE (V. Radu 2008). Existenţa acestor urme pe 51,19 % din valvele de Unio confirmă faptul că aceste valve au fost folosite la o anumită activitate iar după aceea au fost aruncate ca deşeuri. Anumite cochilii şlefuite sunt întregi, altele sunt fragmentate, dar prezintă urme de uzură şi după ce s-au desprins aşchii din cauza utilizării intense, iar altele şi-au schimbat forma din cauza uzurii accentuate (uzură diferenţială a fost observată şi la interior- pl. 1.2). Totuşi la finalul activităţii la care au fost utilizate ele au fost aruncate şi nu neapărat pentru faptul că s-au deteriorat. Deocamdată scopul pentru care au fost utilizate valvele de scoici nu poate fi precizat. Studiile experimentale ar putea aduce mai multe informaţii care să ne apropie de un anumit răspuns în acest sens. Peşti. Doar trei resturi au fost identificate în acest eşantion. Câte unul pentru crap, şalău şi o coasta de la un individ neidentificat. Radia de la o înotătoare provine de la un crap de dimensiuni medii iar vertebra de la un şalău de 65,8 cm Lt (lungime totală) şi 2,58 kg. Aceste specii au fost identificate şi in secţiunea SE (V. Radu, 2008) fiind şi cele mai frecvent consumate de comunitatea de la Cheia. Reptile. Din cele două resturi de la carapacea de ţestoasă de stepă, unul e şlefuit la bază şi provine de la o carapace ce a fost prelucrată şi utilizată probabil ca recipient (în interior prezintă urme de uzură). Păsări. Resturile identificate provin de la păsări de talie mică. Mamifere. Complexul C.37 a furnizat circa 237 (4142 g) de resturi determinate până la nivel de specie. Deoarece acest raport este preliminar, am evitat în acest moment estimarea numărului minim de indivizi (NMI). Studiul arheozoologic a dus la identificarea pe lângă speciile domestice clasice culturii Hamangia - vita domestică (Bos taurus), oaia (Ovis aries), posibil capra (Capra hircus) - şi la descoperirea unor specii sălbatice: cai (Equus ferus şi Equus hemionus), cerb (Cervus elaphus) şi iepure de câmp (Lepus europaeus). Raportul dintre mamiferele domestice şi cele sălbatice este de 97,46% la 2,54% ceea ce sugerează că activitatea de creştere a animalelor a jucat un rol foarte important pentru comunitatea eneolitică de la Cheia. În cadrul activităţii de creştere a animalelor, exploatarea bovinelor pare fie preponderentă, lucru dovedit de cantitatea mare de resturi care a fost descoperită (42,19%). Acestea sunt depăşite de resturile de ovicaprine care se apropie de 49,7%, dar dacă privind raportul greutăţilor oaselor acesta este net in favoarea bovinelor - 71,14% comparativ cu ovicaprinele de 24,6%. Printre cornutele mici au fost identificate doar resturi de ovine. Studiul de faţă, ca de altfel toate analizele de faună de până acum, confirmă absenţa porcului, care în cadrul paleoeconomiei acestei comunităţi este se pare necunoscut sau extrem de slab exploatat. Vânatul este slab reprezentat ca pondere (2,54%), şi ca specii pentru acest complex (două specii de cai cerbul şi iepurele). Ponderea cea mai mare în cadrul acestui eşantion o au speciile de talie medie şi mare. Repartiţia anatomică a resturilor (tab. 2) pentru principalele specii bovine si ovicaprine ne arată o pondere echilibrată a resturilor fără carne provenind de la craniu şi extremităţile membrelor (27%) şi a celor cu carne, precum partea superioară a membrelor (33%) sau coloana vertebrală (40%). Comentarii Materialul analizat este reprezentat de resturi ale animalelor consumate: moluşte, peşti, ţestoase, păsări şi mamifere. O parte din resturile de bivalve si ţestoase, însă, reprezintă unelte/obiecte folosite şi apoi abandonate, identificate de altfel şi în suprafaţa SE (valve de scoici şi carapace de ţestoase cu urme de prelucrare/utilizare). Deoarece astfel de obiecte apar în acest complex la diferite adâncimi, iar în cazul scoicilor chiar 50% din totalul valvelor sunt reprezentate de astfel de obiecte este posibil ca acest complex să se fi constituit într-o perioadă scurtă, corelat cu activitatea care a necesitat utilizarea acestor unelte (mai ales cu cele din valve). Funcţionalitatea valvelor de Unio pentru moment nu poate fi precizată, fiind necesare studii detaliate pentru stabilirea tipului de uzură dar şi studii experimentale pentru selectarea materialelor ce ar fi putut produce aceste urme. Macroscopic pe valve se observă diferite grade de uzură, atât la partea inferioară activă cât şi la nivelul suprafeţelor de prindere. În acest stadiu al cercetării, considerăm că ele au avut o folosire conjuncturală, dependentă credem în acest moment de cantitatea prelucrată cu ajutorul acestor unelte improvizate. Valvele de Cardium reprezintă o altă categorie de materiale frecvent utilizate pentru realizarea de podoabe în situl de la Cheia (V. Voinea et al., 2014). Cele două fragmente din complexul C.37 prezintă doar o uzură de contact cu alte materiale. Interesant este faptul că aceste fragmente sunt fosile (Neogen / Pleistocen), ariile sursă fiind în zona litorală, aflorimente neogene fiind indicate la sud de zona Siutghiol. Prezenţa valvelor de Cardium fosile reprezintă o dovadă certă a mobilităţii populaţiilor Hamangia din zona Dobrogei şi a relaţiilor de schimburi existente în acea perioadă. Din punct de vedere al paleoeconomiei animaliere activitatea de creştere a animalelor juca un rol important pentru comunitatea de aici. Bovinele în primul rând şi apoi ovicaprinele sunt exploatate mai ales pentru producţia lor de carne. În ceea ce priveşte creşterea acestor animale pentru producţia de lapte, indicii sunt mult mai prezenţi (relevanţi) în cazul bovinelor şi mai discreţi în cazul ovicaprinelor. Vânatul este slab reprezentat pentru complexul analizat, această activitate constituindu-se într-o ocupaţie secundară de suplimentare şi completare a alimentaţiei carnate.
Bibliografie: