Cheia | Comuna: Grădina | Judeţ: Constanţa | Punct: Vatra Satului | Anul: 2017
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Popescu | Anca | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Vasile | Gabriel | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
xxBălășescuxx | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Voinea | Valentina-Mihaela | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Mihai | Florea | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Marian | Tudor Ionuț | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Măiță | Mihaela | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Palamiuc | Ștefan | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Frumosu | Iulian Marian | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Georgian | Gheorghe Alin | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Pantelimon | Răzvan | participant | Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța |
Szmoniewski | Bartłomiej | participant | (Soka University, Tokyo, Japonia & Institute of Archaeology and Ethnology Polish Academy of Sciences, Cracow – Poland |
Raport:
Prospecţiunile geo-fizice din campania anterioară efectuate în punctul Cheia Vatra Satului au semnalat o concentrare de material arheologic la nord de sondajul S.N./2016. De aceea, pentru cercetarea în suprafaţă a complexelor arheologice C.37 şi C.38, sondajul S.N./2016 s-a lărgit spre nord cu 3 m, în dreptul carourilor 6 - 15. Pe latura de sud, sondajul s-a extins cu 0,5 m până la limita proprietăţii private, obţinându-se secţiunea S.N. cu o suprafaţă de 4,5 x 10 m (Pl. 1, 2). Aceasta a fost împărţită în două sectoare de 5 x 4,5 m, separate de un martor orientat nord-sud, cu grosimea de 0,50 m. În dreptul complexului C.37, pe profilul de sud a fost deschisă caseta 2 (1 x 3 m) Pe profilul de nord al secţiunii S.N. a fost surprinsă următoarea stratigrafie: - 0 – 0,30/0,40 m: US.3000 – nivelul vegetal – pământ negru amestecat cu fragmente ceramice, piese de os, silex şi piatră. Materialul arheologic a fost antrenate în strat de lucrările agricole actuale, efectuate la adâncimi mai mari; - 0,30/0,40 – 0,60/0,70 m: US.3142 – nivel de abandon - strat de culoare bej-cenuşie, tasat, cu fragmente ceramice de mici dimensiuni acoperite cu o crustă calcaroasă; în sectorul st.1, la adâncimea de 0,60 m, a apărut un vas globular întregibil, decorat cu motive incizate unghiulare; în sectorul st. 2, la adâncimea de 0,40/0,60 m s-au descoperit două castroane din pastă fină, întregibile, decorate cu şiruri de impresiuni. În acelaşi strat s-au descoperit: lame şi gratoare de silex şi deşeuri de prelucrare, dăltiţă de piatră, împungător de os şi oase de animale (foarte fragmentare). - 0,60/0,70 – 1,40/1,50 m US.3154 – nivel de locuire Hamangia - strat de coloare bej închis, amestecat cu puţine fragmente ceramice de mici dimensiuni, deşeuri de silex alături de microlite şi lame deteriorate, oase de animale puternic fragmentate. Probabil reprezintă o zonă exterioară, de pasaj. - 1,50/1,70 m - stratul de loess, înclinat de la est spre vest. Complexele arheologice Complexul C.37 - În jumătatea de sud a sectorului st. 2, la adâncimea de 0,50 / 0,65 m s-a conturat un complex arheologic de mari dimensiuni, de formă relativ ovală (4,5 x 5 m), notat în campania 2016 - C.37. El a funcţionat în ultima secvenţă de locuire, fiind suprapus de nivelul de abandon (U.S. 3142) şi a fost săpat în stratul de loess, până la adâncimea de 1,83/2,00 m (Pl. 3,4). Umplutura acestui complex se prezintă sub forma unui sediment afânat, de culoare brună – cenuşie închisă, amestecat cu cenuşă, cărbune, bucăţi de chirpici, oase de mamifere, peşti şi păsări, carapace de broască ţestoasă de stepă, coarne de Bos taurus, cochilii din speciile Unio, Anodonta şi Cardium – unele cu urme de prelucrare şi uzură, foarte multe fragmente ceramice - unele provenind de la vase întregibile (Pl. 5, 10, 11), o perlă de Spondylus (Pl. 19), împungătoare de os (Pl. 19), un percutor de calcar (Pl. 18), un fragment de râşniţă, microlite, lame şi gratoare de silex (Pl. 16, 17), o dăltiţă şi un toporaş de piatră (Pl. 18), un fragment de idol. Lipsa unui nivel de călcare sau a unei amenajări interioare (vatră sau podea), profilul ”clopot” al pereţilor (Pl. 4/3), puternic lărgiţi la bază - toate ne determină să considerăm construcţia o anexă folosită probabil pentru depozitare, în strânsă legătură cu spaţiul amenajat la vest de anexă – complexul C.38.
Complexul C.38 – cercetat în sectorul st.1, situat în imediata apropiere a complexului C.37 şi aparţinând aceleaşi secvenţe de locuire Hamangia - a apărut relativ la aceeaşi adâncime - 0,50/0,60 m, sub nivelul de abandon U.S. 3142 (Pl. 6/3). În umplutura complexului s-au descoperit bucăţi de cărbune, foarte multe oase de animale de talie mare (Bos taurus), unele în conexiune anatomică, câteva fragmente ceramice provenind de la vase de dimensiuni mari, acoperite cu barbotină, lame de silex şi deşeuri de prelucrare, împungătoare de os. În profilul de sud au apărut câteva plăcuţe de vatră in situ (Pl. 6/1) şi în zona centrală a sectorului st.1 un sediment argilos cu urme de arsură (Pl. 6/2), reprezentând probabil baza unei vetre distruse. Cantitatea mare de oase, unele în conexiune anatomică şi cu urme de tăiere, resturile de vatră şi bucăţile de cărbune sugerează folosirea acestui spaţiu pentru activităţi de abataj şi prelucrare a cărnii. Materialul arheologic Ceramica din complexul C.37 concentrează, până în prezent, cele mai multe recipiente întregibile descoperite în aşezarea de la Cheia – Vatra Satului. Majoritatea aparţin categoriei recipientelor de servit, realizate din pastă de bună calitate şi decorate cu şiruri de impresiuni: pahare, castroane de mici dimensiuni, castroane cu marginea larg evazată, boluri (Pl. 10, 11, 12). A doua categorie o reprezintă recipientele închise, cu gât înalt şi marginea larg evazată, cu pansa bombată şi acoperită cu un decor radial, accentuând linia curbă a profilului (Pl. 13, 14). Categoria recipientelor de gătit este redusă numeric – vase cu pereţi groşi, acoperite cu barbotină, având partea inferioară masivă, uneori cu amprente de împletituri. Categoria capacelor conice de tip ”căciulă” este reprezentată de câteva fragmente decorate radial (Pl. 15). Apar şi câteva fragmente de strecurători (Pl. 19). Menţionăm şi descoperirea, în acelaşi complex C.37, a unui import BoianVidra, decorat cu excizii şi incrustaţie cu pastă albă (Pl.12). Piese de piatră. Cele mai numeroase sunt piesele de silex bej, mai rar negru, omniprezente în toate straturile - microlite, lame, gratoarele, burinele, nuclee (Pl. 16 – 18). Din aceeaşi categorie fac parte şi un toporaş, o dăltiţă, un percutor şi o râşniţă (Pl. 18). Piese din material dur de origine animală. Numărul acestor piese este redus – câteva împungătoare, lustruitoare, mărgea de Spondylus, jetoane de os (Pl. 19). Lor li se adaugă cochilii, plastron şi oase cu urme de prelucrare, cele mai multe fiind concentrate în complexul C.38.
Bibliografie: