Cheia | Comuna: Grădina | Judeţ: Constanţa | Punct: Cheia - Sat | Anul: 2002


Descriere:

Titlu raportului:
Fauna de mamifere de la Cheia Adrian Bălăşescu (MNIR-CNCP)
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 63018.02 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Grădina
Localitate:
Cheia
Punct:
Cheia - Sat
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Voinea Valentina-Mihaela responsabil Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Dobrinescu Cătălin participant Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Bălăşescu Adrian participant Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Radu Valentin participant Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Raport:
Campania de cercetări arheologice din 2002 de la Cheia (jud. Constanţa) a dus la descoperirea unui număr important de resturi faunistice care aparţin următoarelor clase de animale: Bivalvia (scoici), Pisces (peşti), Reptilia (reptile), Aves (păsări) şi Mammalia (mamifere). Numărul total de fragmente prelevate, depăşeşte în acest moment peste 3.000 de piese, dintre care au putut fi determinate până la nivel de specie peste 1.600 (53,4%). Acest fapt face ca lotul faunistic de la Cheia să se individualizeze ca cel mai important eşantion din arealul culturii Hamangia în România. Cele mai numeroase resturi aparţin bineînţeles mamiferelor, circa 1550 de resturi determinate. Fragmentele osoase identificate certifică următoarele specii de animale domestice: Bos taurus (vita domestică), Ovis aries (oaia), Capra hircus (capra), Canis familiaris (câinele) şi sălbatice: Lepus europaeus (iepurele de câmp), Vulpes vulpes (vulpea), Martes martes (jderul), Lynx lynx (râsul), Equus sp. (calul), Sus scrofa (mistreţul), Cervus elaphus (cerbul), Capreolus capreolus (căpriorul), Bos primigenius (bourul). Studiul arheozoologic relevă că mamiferele au făcut obiectul a două activităţi comportamentale extrem de importante: creşterea animalelor şi vânătoarea. În ceea ce priveşte creşterea animalelor de către comunitatea neolitică de la Cheia, observăm lipsa suinele domestice (Sus domesticus). Suinele, în general, sunt considerate ca un semn al gradului înalt de sedentarism al populaţiilor preistorice. Absenţa acestei specii, poate fi pusă pe seama, fie a unei populaţii mai mobile, fie există posibilitatea ca ponderea scăzută a resturilor de suine să fie o caracteristică a culturii Hamangia, dacă avem în vedere faptul că şi în alte aşezării acestea deţin procentaje reduse. În cadrul paleo-economiei animaliere de la Cheia se observă că resturile de bovine (Bos taurus) au ponderea cea mai mare (48%), ele fiind urmate de ovicaprine (Ovis aries/Capra hircus) cu circa 40%. Vârstele de sacrificare ale acestor cornute ne indică faptul că ele erau crescute atât pentru carne, cât şi pentru produsele lor secundare (lapte, lână etc.). Vânatul este bine ilustrat ca număr minim de indivizi (15%) şi mai puţin ca număr de resturi (6%). Predomină speciile de talie mare şi medie ca bour, cal sălbatic, cerb şi mistreţ. Ponderea acestora în cadrul paleo-economiei alimentare nu trebuie neglijată. Semnalăm identificarea unei specii de cal sălbatic gracil şi de talie mică, care în acest moment al studiului nu-l putem specifica. Fauna de la Cheia prezintă un spectru faunistic similar cu cel din aşezarea de la Techirghiol. Cu toate că cele două staţiuni arheologice sunt situate în medii geografice diferite, una în Dobrogea centrală, în interiorul provinciei, iar cealaltă pe malul lacului litoral Techirghiol, ele au acelaşi tip de paleo-economie. Astfel cornutele mari şi mici deţin procentaje apropiate, cu un plus pentru bovine; suinele domestice sunt slab reprezentate, chiar absente la Cheia; vânatul are un rol secundar în paleo-economia animalieră, suplimentând şi completând dieta populaţiilor preistorice.