Ceplenița | Comuna: Ceplenița | Judeţ: Iași | Punct: Conacul Cantacuzino-Pașcanu | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport de cercetare arheologică preventivă 163. Ceplenița, com. Ceplenița, jud. Iași Punct: Conacul Cantacuzino-Pașcanu
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală târzie;
Tipuri de sit:
Castel;
Cod RAN:
| 96156.03 |
Județ:
IAŞI
Unitate administrativă:
CEPLENIŢA
Localitate:
CEPLENIŢA
Punct:
Conacul Cantacuzino-Pașcanu
Localizare:
| 96156.03 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Iosipescu | Sergiu | responsabil | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Iosipescu | Raluca-Georgeta | participant | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Ciornei | Mihaela | participant | Institutul Naţional al Patrimoniului |
Raport:
Un prim obiectiv a constat în identificarea fundațiilor și a elementelor constructive ce aparțineau primei etape de funcționare a conacului, determinarea caracteristicilor tehnice ale acestora și stabilirea planimetriei construcției din sec. XVII (faza Nestor și Grigore Ureche).
Un al doilea obiectiv a fost precizarea etapelor constructive ulterioare, punerea în evidență a planimetriei conacului din sec. XIX-XX, cu modificările eventuale realizate în acest interval de timp (fazele Mihalache Cantacuzino-Pașcanu și Zarifopol).
Astfel, în campania din anul 2021, s-a continuat degajarea cu mijloace mecanizate a straturilor groase de dărâmătură din zona de est a conacului.
Secțiunea SI, orientată SE-NV, a fost trasată în anul 2020 începând din fața încăperii boltite, spre turnul de apă, trecând peste zona centrală a conacului cu concentrație maximă de dărâmături. În campania din anul 2020, în SI s-a descoperit peretele estic al clădirii și încăperile care se succedau spre partea centrală a acesteia.
În campania 2021 s-a continuat lucrul în porțiunea nord-estică a secțiunii SI (10 m x 2,00 m), pornind de la peretele ultimelor încăperi ale conacului Zarifopol descoperit în 2020. A fost degajat molozul din încăperea conacului punându-se în evidență peretele de V, realizat preponderent din piatră și puțină cărămidă, tencuit, cu urma unei deschideri, acum astupată de dărâmătură, precum și un fragment din peretele sudic, de asemenea cu o deschidere către încăperea alăturată spre sud. Zidul de E a fost demantelat până la cota pardoselii din ciment. Se observă că fragmentul de temelie a acestui zid este acoperit cu un strat de mortar, nivelul de la care acesta a fost aplicat pe zidărie fiind evident. El reprezintă nivelul de călcare al refacerii conacului, faza Zarifopol. Nu a fost degajată de sub dărâmături partea de N a încăperii. Este de notat stratul gros de tencuială prezent pe toate fragmentele de zidărie dezvelite, rezultat al unor refaceri succesive.
În SI se constată că temeliile laturii de E ale casei moderne, faza Zarifopol, încalecă un zid perpendicular (Z1), din piatră, aparținând desigur unei faze anterioare, pe care o atribuim curților lui Grigore Ureche (cca. 1630). Zidul Z1, dezvelit în secțiune, are lungimea de 5,60 m, grosimea de cca 1,15 m. Zidăria din blocuri de piatră, cu una sau mai multe asize, care apar, ieșind din loc în loc, în afara laturii nordice a acestui zid de fundație a curților din secolul al XVII-lea, puteau avea menirea de a susține bârnele unei podele de lemn pentru încăperea alăturată, situată între acest zid și turn. Identificarea începutului unei scări, care era amenajată urmărind latura vestică a turnului, poate sugera că această scară pornea din încăperea amintită. Implicit, această interpretare conduce la ideea că etapa de piatră a turnului aparține fazei secolului al XVII-lea a curților.
În SI a fost surprins, de asemenea, colțul încăperii și o porțiune din latura de est a fundației curților din secolul al XVII-lea (Z2). Latura de E era formată dintr-un zid de piatră cu lățimea de c. 2,20 m. În grosimea acestui zid de fundație se observă un canal longitudinal, de c. 0,40 m, reprezentând cu siguranță urma lăcașului unei bârne de lemn, azi putrezit, cu rol de consolidare și egalizare a zidăriei.
Zidăria fundațiilor curților din secolul al XVII-lea era realizată din blocuri de piatră nefasonate, de dimensiuni relativ mari, c. 0,70 x 0,40x 0,10 m/0,75 x 0,50 x 0,15 m, legate cu mortar de var. Colțul format de Z1 și Z2 se păstrează pe o înălțime de aproximativ 1 m. Continuarea cercetării este necesară pentru a se ajunge la talpa fundației zidurilor de sec. XVII.
Totodată, se constată că temeliile casei moderne, faza Zarifopol, au la bază câteva asize neregulate din piatră, poate contemporane unor construcții mai vechi sau refolosite.
SI a mai dezvelit, spre capătul estic, câteva fragmente de zidărie de piatră care ar putea fi resturile unui zid de legătură din etapa constructivă din sec. XVII și turn, care prezintă pe toată circumferința sa sudică, pe o înălțime variabilă, doar asize de piatră.
S-au colectat câteva fragmente de cahle smălțuite, de culoare verde, cu decor hexagonal sau amintind de forma unei insecte.
Din punct de vedere stratigrafic, se observă, sub stratul vegetal superficial, existența unui nivel de dărâmătură cu fragmente de piatră, cărămidă, tencuială și mult moloz de var la bază, care urmează panta naturală a terenului. Acesta suprapune un nivel gros de arsură de cca. 10-20 cm, foarte vizibil pe profilul de sud al SI, straturi care corespund incendierii și demantelării conacului Zarifopol. Sub arsură se află un alt strat de dărâmătură ce conține fragmente de piatră și cărămidă, mortar de var. Acesta pare să corespundă nivelului de demantelare a conacului din sec. XVII. Sub acest ultim strat se află pământul viu, o argilă de culoare galben-cenușiu, compactă, în care sunt fundate Z1 și Z2.
SII a fost trasat cu direcția SE-NV, cu dimensiunile de 10 m x 2,00 m, paralel cu SI, la sud de aceasta, pornind din ultimele încăperi ale conacului Zarifopol, către ruina casei Ureche. Și în aceste secțiuni s-a început prin degajarea molozului rezultat din dărâmarea conacului Zarifopol, punându-se în evidență astfel încăperile de pe latura estică a clădirii.
În SII, perpendiculară pe latura estică a conacului modern, a fost evacuat molozul din încăperea corespunzătoare a conacului Zarifopol, scoțându-se la iveală zidul de V cu o deschidere spre interior, resturile zidurilor de N și S, precum și temelia laturii de E a conacului.
Distrugerea progresivă de la V la E a acestei laturi a conacului Zarifopol se datorează proximității unui drum perimetral, accesibil oricărui mijloc de transport, pe unde se puteau evacua cu mai mare ușurință materialele de construcție pentru a fi refolosite.
Mai departe, secțiunea a surprins zidul laturii de est a fundației curților din secolul al XVII-lea (Z2), cu o grosime de c. 2,20 m. Grosimea mai mare se explică atât prin înclinația terenului din marginea platoului pe care s-au construit curțile, cât și prin faptul că zidul era unul de exterior. Ca și în S I, zidul are spre partea centrală un canal lat de circa 0,40 m, cu probabilitate lăcașul unei grinzi de lemn cu rol de consolidare și stabilizare a zidăriei laturii de est a curților din secolul al XVII-lea.
Totodată au fost puse în evidență și unele fragmente de ziduri ale unor construcții interioare. Aici a fost aflat un fragment de cahlă din pastă gălbuie, cu decorație din elemente vegetale stilizate.
SIII s-a trasat perpendicular pe latura sudică a conacului Zarifopol, cu dimensiunile de 5,50 x 1,75 m. Imediat sub stratul vegetal au apărut, la capătul de N al secțiunii, temeliile colțului de SE al conacului Zarifopol, primele două asize fiind realizate din blocuri de piatră fasonate (Z3). Secțiunea s-a adâncit până la nivelul stratului viu, deasupra căruia se constată un strat continuu de dărâmătură.
Caseta C1 a fost trasată în încăperea de sub fosta loggie a conacului, bazele stâlpilor de susținere fiind descoperiți în campania din anul 2020.
Caseta C2 s-a realizat în exteriorul încăperii boltite, la colțul de V al acesteia, acolo unde în nivelul vegetal păreau a se contura urmele unui zid. Caseta C2 reia secțiunea SIII (2020), dimensiunile casetei fiind de 6 x 2 m. Săpătura a fost oprită în anul 2020 pe o placă de beton de mari dimensiuni, aflată sub stratul vegetal, care în anul 2021 a fost extrasă cu mijloace mecanizate. Prin continuarea cercetării s-a descoperit talpa fundației încăperii boltite și a fost pus în evidență zidul ce închidea incinta curții pe latura de sud. Fundația încăperii boltite se află la c. 2 m sub nivelul de călcare actual, fiind săpată într-un strat de argilă de culoare galbenă-cenușie care reprezintă solul viu. În săpătură s-a descoperit ceramică smălțuită și nesmălțuită din sec. XVII, iar la nivelul superficial, numeroase fragmente de sticlă provenind din geamurile ferestrelor.
Caseta C3 a fost practicată la limita de S a intrării în beci, având ca obiectiv verificarea raportului dintre extradosul gârliciului beciului, podeaua acestei încăperi și podeaua camerei pe unde se intra în gârlici. Se descoperă o grindă arsă cu secțiunea de 25x25 cm, care corespunde orificiilor grinzilor de susținere ale dușumelelor primului etaj de deasupra acestei încăperi. După îndepărtarea treptată a molozului și ruinelor existente s-a conturat aici o încăpere cu lățimea de 5,30 m, cu o podea de ciment. Se constată că accesul către încăperea de deasupra beciului se făcea printr-o deschidere în ambrazură cu lățimea către exterior de 1,05m, la interior de 1,40 m, situată la + o,75 m față de platforma de beton din fața gârliciului beciului. Pentru a ajunge la această intrare se amenajase, între două picioare de zidărie, o scară, astăzi aproape complet distrusă.
Deși până la finalul campaniei 2021 caseta C3 nu a putut fi terminată datorită cantității mari de dărâmătură, se poate spune că peste extradosului beciului s-a adăugat o umplutură de nivelare pentru amenajarea podelelor încăperilor situate la nivelul de deasupra.
Una dintre componentele necesare ale cercetării arheologice pentru Școala de vară din anul 2021 a fost aceea de arheologie a peisajului și cu deosebire a grădinilor istorice. Curțile, înconjurate de incinta patrulateră din piatră cuprindeau, după informațiile localnicilor mai în vârstă, plantații de arbori exotici sau locali, nuci, salcâmi, tei și o specie rară de liliac. Rondul dinaintea intrării principale a conacului fusese plantat cu copaci, dintre care unul central și, poate, în prejma sa o statuie.
În vederea cercetării peisajului istoric a fost trasată secțiunea SIV, cu dimensiunile de 19 m x 1,5 m, începând de la marginea peronului pentru trăsuri vizibil încă pe teren. Peronul pentru trăsuri avea o lățime de c. 5 m. La c. 8 m distanță de limita peronului pentru trăsuri se conturează o grupare din pietre de mici dimensiuni ce formează aleea rondului central, alee de c. 1 m lățime. În interiorul rondului s-a descoperit o parte din rădăcina unui arbore, preluată pentru analize.
Concluzii
Cercetarea arheologică și de parament a fazei Grigore Ureche, remarcabilă prin loggia de pe latura vestică, inclusă în conacul Zarifopol, este obligatorie atât din punct de vedere istoric cât și al istoriei arhitecturii din Moldova în secolul al XVII-lea. De asemeni trebuie verificată arheologic apartenența părții din piatră a turnului de apă și al umblătorilor la faza Grigore Ureche a Curților de la Ceplenița
În ceea ce privește incinta curților lipsesc cu totul cercetările de pe latura vestică și nordică, unde existau construcții adosate zidurilor. Îndeosebi trebuie descoperite fundațiile clădirii din stânga porții de intrare în conac.
Nu mai puțin importantă pentru documentarea și apoi reconstituirea grădinilor și plantațiilor din interiorul incintei și continuarea cercetărilor de arheologie ale peisajului.
Din nefericire, timpul scurt și mijloacele mai mult decât modeste puse la dispoziția școlilor de vară din 2020 și 2021, nu au permis finalizarea cercetărilor nici pentru faza Grigore Ureche a curților de la Ceplenița și nici pentru parcul din partea nordică a incintei conacului.
Abstract [EN]:
Originally intended to provide an archaeological diagnosis necessary for the realization of the conservation project, the archaeological research at the Cantacuzino-Pașcanu-Zarifopol mansion had to turn into a preventive archaeological research due to the complexity of the situation of the ruins, which, due to the short working time within summer school, was a challenge for the team of archaeologists.
The objective of the preventive archaeological research consisted in specifying the age of the constructions prior to the last stage of operation, especially of the cellars under the central part of the mansion, specifying and marking on the plan the constructive stages and determining their technical characteristics in order to substantiate the project of conservation and restoration of the ruins the mansion.