Cavadineşti | Judeţ: Galaţi | Punct: Râpa Glodului | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Locuire;
Cod RAN:
| 75873.01 |
Județ:
Galaţi
Unitate administrativă:
Cavadineşti
Localitate:
Cavadineşti
Punct:
Râpa Glodului
Localizare:
| 75873.01 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Costel | Ilie | participant | Muzeul de Istorie Galaţi |
| Ciobotaru | Paul | participant | Muzeul Mixt Tecuci |
Raport:
Finanţare: 5.000 lei
Cavadineşti este o localitate atestată documentar în perioada medievală, la 19 septembrie 1436, dar cu mărturii de locuire umană încă din preistorie.
Multe dintre aceste mărturii au fost descoperite în situl arheologic „Râpa Glodului”. Acesta este situat între două dealuri din platforma Covurluiului, Dealul Gornaşului şi Dealul Chicerii, printre care curge pârâul Glodului. Situl arheologic „Râpa Glodului”, monument înscris în RAN: 75873.01 Cod LMI: GL-I-s-B-02981, se află situat la aproximativ 4 km sud-vest de comuna Cavadineşti, la
4,5 km, vest, de apa Horincei şi 8,5 km, vest, de râul Prut, acoperind o suprafaţă de 8.343 mp.
Primele informaţii despre descoperirea unor mărturii materiale privind locuirea umană pe teritoriul comunei Cavadineşti le avem de la Mircea Petrescu-Dîmboviţa, care, în călătoriile prin fostul judeţ Covurlui, menţiona şi unele descoperiri arheologice din această zonă.
Între anii 1957-1958, Muzeul de Istorie Galaţi efectua cercetări arheologice sub îndrumarea lui Ion T. Dragomir, într-o aşezare datând de la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului.
Din punct de vedere stratigrafic, autorul cercetărilor a putut identifica două niveluri de locuire, primul datând de la sfârşitul epocii bronzului şi cel de-al doilea corespunzând primei epoci a fierului.
De menţionat faptul că, în timpul cercetărilor, Ion T. Dragomir a sesizat şi prezenţa unor urme de locuire constând din vetre, locuinţe şi ceramică, datate din secolele IV p. Chr. şi secolele VII-X p. Chr.
În anul 2010, au fost prelevate o serie de materiale arheologice, datate în epoca bronzului (cultura Noua), în urma unei călătorii arheologice efectuată de reprezentanţi ai Muzeului de Istorie Galaţi şi un grup de elevi şi profesori, de la şcoala din localitate.
Cu acel prilej, s-a putut constata distrugerea continuă a sitului, prin erodarea puternică a malurilor, provocată de apa pârâului Glodului şi apele pluviale, precum şi prin exploatarea agricolă a pământului.
Descrierea cercetării, secţiuni, stratigrafie
Campania de cercetare arheologică preventivă, derulată în situl „Râpa Glodului”, a fost determinată de intenţia autorităţilor locale de a identifica în teren, suprafaţa pe care se află situl arheologic Râpa Glodului şi a-l include în Planul Urbanistic General al localităţii, precum şi de necesitatea verificării stării de conservare a sitului, agresat permanent de factorii naturali.
Având în vedere aceste considerente, cercetarea efectuată în acest an a constat în efectuarea a două sondaje (secţiunea S.1 şi caseta Cas.1) pe platoul de la Râpa Glodului, la SSV de zona cercetată în anii 1956-1957 de către Ion T. Dragomir.
Secţiunea 1 (S.1) a fost trasată pe malul drept al pârâului
Glodului, în punctul „Râpa Glodului”, orientarea fiind NV-SE, la
100m SE de secţiunile cercetate în anii 1956-1957. Secţiunea a fost deschisă cu scopul de observa limita de SE a sitului. În secţiune au fost surprinse şi cercetate un număr de 3 complexe: două locuinţe (Cx.1, Cx.2) şi o groapă menajeră (Cx.3), datate în epoca bronzului şi în secolul IV p. Chr.
Caseta 1 (Cas.1) a fost trasată pe malul drept al pârâului Glodului, în punctul „Râpa Glodului”, la circa 60 m spre SV faţă de secţiunile cercetate în anii 1956-1957. A fost trasată la o distanţă de 50 m NV de capătul de V al S.1. A fost deschisă cu scopul de a observa întinderea sitului spre vest. Nu a fost identificat nici un complex arheologic, dar din pământul excavat au fost prelevate câteva fragmente ceramice specifice secolelor VII-X p. Chr. şi resturi osteologice.
Complexe arheologice
Locuinţa 1 (L. 1/Cx.1)
A fost surprinsă în S.1, la -1,80 m, în carourile 2 şi 3. Complexul se prezintă sub forma unei aglomerări de ceramică, fragmente de chirpic, resturi osteologice şi piatră. Aglomerarea iese din profilul de N şi se continuă spre cel de S. La -2,10 m, când complexul se termină, se observă un contur de pământ negru, de formă ovală, orientat N-S. Complexul nu a putut fi studiat integral, el intrând sub profilul de nord, dar după dimensiuni şi formă este posibil să fie o locuinţă din epoca bronzului, respectiv cultura Noua.
Locuinţa 2 (L. 2/Cx. 2)
A apărut în S.1, la -1,70 m, în carourile 4 şi 5. Complexul se prezintă, la respectiva adâncime, sub forma unor fragmente de chirpic ars la roşu, împrăştiate pe toată suprafaţa celor două carouri. La -1,80 m, în caroul 4, lângă profilul de N, a apărut o aglomerare de fragmente ceramice, fragmente de chirpic ars la roşu şi un corn de cerb. Aglomerarea se continuă în caroul 5, precum şi în adâncime, până la -1,90 m. La -1,75 m complexul a fost delimitat de un contur de pământ mai închis la culoare şi era format din fragmente ceramice ce proveneau de la vase de dimensiuni mici, medii şi mari, friabile şi arse secundar. Complexul 2 intră sub profilul de nord şi considerăm, ca şi în cazul complexului Cx.1, că a fost o locuinţă specifică epocii bronzului, respectiv culturii Noua.
Groapa 1 (Gr.1/Cx.3)
A fost surprinsă în S.1, la -1,90 m, în carourile 2 şi 3. Este o groapă menajeră, de formă ovală, care intră sub profilul de N.
Diametrul maxim al gropii a fost de 1,20 m, pe axa NS şi 0,80 m pe direcţia EV, îngustându-se spre bază până la 0,90 m, iar sub pragul de la -2,80 m, la 0,50 m.
De pe suprafaţa ei au fost recoltate fragmente ceramice, de chirpic şi materiale osteologice. La -2,40 m, în pământul de umplutură al gropii, au fost descoperite patru bucăţi mari de chirpic, de culoare roşie şi neagră, cu paie în compoziţie şi cu urme de nuiele, care provin de la un perete. Aceste fragmente încadrau un schelet de animal, aflat în poziţie chircită, culcat pe partea dreaptă. Scheletul aparţine unui animal de dimensiuni medii, capul şi picioarele din faţă fiind sub profilul de N. La -2,80 m, după demontarea scheletului de animal, au fost identificate mai multe fragmente ceramice, care provin de la o amforă de culoare roşie şi de la un vas borcan, de dimensiuni medii, cu brâu alveolat. La această adâncime groapa avea un prag şi se restrângea până la -3,05 m. La -2,85 m s-a observat un strat de cenuşă şi cărbune, care se continua până pe fundul gropii, la
-3,05 m.
Material arheologic
Cercetarea preventivă derulată în acest an, în punctul „Râpa Glodului”, în cele două unităţi de cercetare, a pus în evidenţă urme de locuire din epoca bronzului (cultura Noua), epoca migraţiilor (cultura Sântana de Mureş-Cerneachov), precum şi din secolele VII-X.
Ceramica datată în epoca bronzului se încadrează în tipologia celei specifice culturii Noua, fiind prezente fragmente din vase de mari dimensiuni, vase borcan, realizate dintr-o pastă grosieră. Decorul cel mai des întâlnit este brâul continuu sau alveolar aplicat pe corpul vaselor. Tot pentru această perioadă istorică au mai fost descoperite şi materiale osteologice, printre care şi un omoplat crestat.
Materialul ceramic specific perioadei migraţiilor (cultura Sântana de Mureş-Cerneachov) este în stare fragmentară, fiind reprezentat prin două tipuri, ce provin de la diferite forme de vase. Primul tip este reprezentat de ceramica lucrată cu mâna, din pastă grosieră, cu nisip şi ceramică pisată în compoziţie, culoare cărămizie, provenind de la oale de dimensiuni medii. Al doilea tip este reprezentat de ceramica lucrată la roată, din pastă fină, culoare cenuşie, provenind de la oale şi căni cu o toartă.
Pe lângă aceste două tipuri mai avem şi ceramica de import, reprezentată de amfore, din pastă cu nisip în compoziţie, culoare roşie şi galbenă, două toarte cu nervură longitudinală şi caneluri circulare late pe corp.
Ceramica aparţinând secolelor VII-X este lucrată la roată, are în compoziţie nisip şi provine de la vase borcan, care au fost decorate cu linii vălurite.
Bibliografie: