Caşolţ | Comuna: Roşia | Judeţ: Sibiu | Punct: Dealul Bisericii | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Biserică; Fortificaţii; Necropolă tumulară; Mormânt;
Cod RAN:
| 145426.01 |
Județ:
Sibiu
Unitate administrativă:
Roşia
Localitate:
Caşolţ
Punct:
Dealul Bisericii
Localizare:
| 145426.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Șchiopu | Iulian-Marius | participant | Muzeul Ţării Făgăraşului "Valeriu Literatu", Făgăraş |
| Ciută | Elena Beatrice | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Ţiplic | Ioan Marian | responsabil | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Ţiplic | Maria Emilia | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Raport:
Coordonatele geografice ale sitului în zona centrală sunt:
45046’28.09” N şi 24016’43.03” S. Cota de altitudine este de 410,24 m).
Perioada de desfăşurare a campaniei: iulie-august 2007-2010
Obiective
Cercetarea arheologică face parte dintr-un proiect amplu (Vechi monumente ecleziastice pe valea Hârtibaciului) vizând cercetarea monumentelor ecleziastice de pe valea Hârtibaciului. Până în prezent fiind cercetată parţial Biserica Evanghelică din Ruja, jud. Sibiu şi abordată cercetarea bisericii dispărute situată pe Dealul Bisericii din Caşolt, jud. Sibiu.
Cercetarea arheologică are în vedere documentarea planului vechii biserici fortificate ce s-a aflat pe Dealul Bisericii (fig.1) până în anul 1916 (20). Acest monument nu este cunoscut decât prin prisma informaţiilor documentare, deoarece nu a făcut obiectul unor cercetări de arheologie sau de istoria artei înainte de primul război mondial, iar în timpul acestuia a fost demolat complet, fiind deja de mai multa vreme în ruină.
Localitatea Caşolţ este mai bine cunoscuta în rândul specialiştilor datorita necropolei tumulare şi a descoperirilor de epoca romană. Biserica medievală este atestată pentru prima oară în anul 1302, când parohia Sf. Maria din Caşolţ a rămas vacantă din cauza decesului parohului, in vechea biserică construită pe dealul de deasupra actualei biserici luterane (ridicata în 1809) nu se mai păstrează astăzi nimic. Ştim doar că în 1916 mai erau vizibile ruine din construcţia amintită şi din care se mai vedea parte din incintă şi un corp de clădire având la etaj o uşă gotica cu baghete. În timpul luptelor din primul război mondial şi aceste ruine au fost complet distruse, iar la reforma agrara, terenul a intrat în proprietatea unui localnic, ce a vândut piatra ca material de construcţie. După indicaţiile sale biserica a avut un plan ”dreptunghiular” cu contraforţi (fig. 2). Până în prezent nu există, după cunoştinţa noastră, nici un plan al bisericii dispărute, imaginea cea mai veche fiind o reprezentare pe Ridicarea Josefină (fig. 3).
Situaţie existentă
Localitatea Caşolţ este mai bine cunoscută în rândul specialiştilor datorită necropolei tumulare şi a descoperirilor de epocă romană care au făcut obiectul unor cercetări mai vechi întreprinse in anii ”50, ”60 şi ”90 ai secolului trecut de către Mihail Macrea, Nicolae Lupu şi respectiv Dumitru Popa (21). Cimitirul se întinde pe o lungime de aproximativ 840 m şi înglobează 299 de tumuli, datându-se în secolele II-III d.Chr.
Localitatea are în prezent două biserici (luterană şi respectiv ortodoxă) ambele construite la începutul secolului XIX, ambele fiind construite sub dealul Bisericii pe laturile de nord şi respectiv est ale acestuia.
Biserica medievală este atestată pentru prima oară în 1302, când parohia Sf. Maria din Caşolţ a rămas vacantă din cauza decesului parohului (22). Din vechea biserică construită pe dealul de deasupra actualei biserici luterane (ridicată în 1809) nu se mai păstrează astăzi nimic. Ştim doar că în 1916 mai erau
vizibile ruine din construcţia amintită şi din care se mai vedea parte din incintă şi un corp de clădire având la etaj o uşă gotică cu baghete23. În timpul luptelor din primul război mondial şi aceste ruine au fost complet distruse, iar la reforma agrară, terenul a intrat în proprietatea unui localnic, ce a vândut piatra ca material de construcţie. După indicaţiile sale biserica a avut un plan dreptunghiular cu contraforţi (Gheorghe Balteş - Casolt).
Descrierea săpăturii arheologice. Campaniile 2007-2010
Situl a fost abordat în cele 4 campanii printr-un sistem de magistrală stratigrafică care a furnizat informaţii cu privire la stratigrafia şi la depunerile paleobotanice. În baza informaţiilor obţinute în primele două campanii, ulterior s-a trecut la adaptarea sistemului de săpătură în aşa fel încât să fie acoperită cca. 70%
din suprafaţa platoului actual (fig. 2).
a. Biserica. În vara anului 2007 (iulie) pe dealul de deasupra actualei biserici luterane, în zona unde in 1916 mai erau vizibile fragmente de zidărie, au fost trasate 4 secţiuni (S1-S4), care au avut ca scop punerea în evidenta a fundaţiilor bisericii dispărute (faza romanica) şi a celorlalte faze ulterioare acesteia. De asemenea s-a mai avut în vedere stabilirea relaţiilor stratigrafice (evoluţia nivelului de calcare si a nivelelor de construcţie sau dărâmare) şi cercetarea primului cimitir din jurul bisericii. În urma primei campanii, rezultatele cercetărilor arheologice nu au fost foarte concludente în ceea ce priveşte planimetria bisericii. Prin cele patru secţiuni deschise s-au putut descoperi fragmente din fundaţia unei structuri de zidărie realizată din piatră de râu legată cu mortar de bună calitate..
În campania arheologică din iulie 200824 au fost trasate alte trei secţiuni (S5-S7) care au adus un plus de informaţie cu privire la planimetra bisericii în ceea ce priveşte peretele nordic al colateralei şi la traiectul zidului de incintă.
În vara anului 2009 campania arheologică a fost extinsă pe durata a 5 săptămâni permiţându-se astfel trasarea şi derularea cercetărilor în cadrul a 5 secţiuni, din care 4 (S8-S10, S12) au avut drept scop delimitarea clară a traiectului corului şi a umărului de legătură între latura sudică a corului şi peretele sudic al colateralei sudice, iar a cincea (S11) a adus un plus de informaţie cu privire la traiectul zidului de incintă.
În campania din anul 2010 au fost trasate alte 5 secţiuni (S13-S17) care au adus un plus de informaţii cu privire la planimetria bisericii şi la necropola din jurul ei.
b. Fortificaţia
Aceasta a avut un traiect circular dar în situaţia actuală este greu de spus dacă a avut şi alte turnuri situate pe traseul zidului sau doar turnul de poartă. Situaţia din teren nu justifică existenţa altor turnuri. Turnul de poartă s-a aflat pe latura de nord a platoului, aşa cum reiese din analiza pozei publicată de H. Fabini şi în S13 a fost pusă în evidenţă existenţa unei structuri de zidărie ce ar putea proveni de la fundaţia acestuia.
c. Cimitirul. În cele 4 campanii (2007-2010) au fost cercetate şi 53 de morminte (fără inventar) ce ilustrează, în opinia noastră, existenţa a două orizonturi de înmormântare:
- primul nivel de morminte este ilustrat de mormintele orientate V-E, în paralel cu zidurile bisericii, nivel ce se poate data cel mai probabil în perioada de început a secolului al XIV-lea şi până la mijlocul secolului al XVI-lea ;
- al doilea nivel este ilustrat de mormintele ce nu mai au o orientare riguroasă, fapt ce demonstrează trecerea comunităţii catolice din localitate la Reformă şi prin urmare se datează în perioada secolelor XVI-XVIII. De la sfârşitul secolului al XVIII-lea cimitirul a fost abandonat în favoarea celui ridicat în jurul noului lăcaş religios luteran construit la baza dealului Bisericii.
Concluzii preliminare. În baza datelor obţinute până în prezent se poate afirma că biserica ce a funcţionat pe dealul Bisericii din localitatea Caşolţ face parte din rândul bisericilor de plan bazilical scurt, fără contraforţi. Datarea largă a perioadei de funcţionare poate fi făcută între limitele sfârşitului de secol XIII şi sfârşitul secolului al XVIII-lea, moment de la care se renunţă la construcţia de pe deal în favoarea uneia nou ridicate la baza acestuia. Momentul de construcţie poate fi datat indirect prin raportarea la datările acceptate pentru monumentele din localităţile învecinate (Daia, Nou, Roşia, Hosman). Cercetarea arheologică a pus în evidenţă existenţa unei refaceri a închiderii de est a corului:
Biserica 1: construcţia romanică de tip bazilical scurt cu cor pătrat şi absidă semicirculară:
Biserica 2: modificarea majoră a corului care este închis cu o absidă patrulateră sprijinită la colţuri de contraforţi
Cronologia relativă internă a monumentului suportă două faze (romanică şi gotică) de evoluţie pe aceeaşi suprafaţă, deoarece mormintele din preajma bisericii nu sunt deranjate de traseul fundaţiilor, nici de cele ale fazei romanice, nici de cele ale fazei gotice a corului. Mormintele din al doilea orizont de înmormântare se identifică în cadrul necropolei ce înconjura monumentul datorită nealinierii lor faţă de monument, generându- se un aspect neîngrijit al orientării mormintelor, acesta fiind rezultatul impunerii ritului evanghelic în rândul comunităţii.
Bibliografie:
Note:
1.
20. Vătăşianu încadrează aceste ruine în categoria castelelor (Vătăşianu, 1959, p. 613, fig. 560).
21. Lupu 1955; Macrea şi colab. 1959, pp. 403-410; Protase 1966, p. 27; Popa 2000, p. 186, 201.
22. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, 1892, I, nr. 296.
23. Fabini, H., Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, I.Bd., Hermannstadt/ Heidelberg, 1998, p. 331.
24. Tiplic şi colab., p. 91-92.