Casian | Comuna: Grădina | Judeţ: Constanţa | Punct: Traseu gazoduct | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băjenaru | Constantin | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
În lunile iunie-iulie 2001 s-au efectuat săpături arheologice de salvare pe tronsonul conductei de tranzit gaze DN 1200 cuprins între km 94,5 şi 95,2, situat între localităţile Cheia şi Casian (aprox. 1,7 km V de Casian şi cca. 2,5 km SE de Cheia), la S de drumul ce leagă cele două sate. Menţionăm că zona era cunoscută înainte printr-o serie de materiale arheologice recuperate în cercetări de suprafaţă, care au permis localizarea aici a unei aşezări din epoca elenistică (E. Alexandrescu, A. Avram, O. Bounegru, C. Chiriac, Pontica 19, 1986, p. 243 şi urm.). Cercetările noastre au confirmat această localizare, dar au permis şi identificarea unui nucleu de locuire dintr-o altă perioadă şi anume o aşezare romană târzie databilă în sec. IV p. Chr. Procedăm în continuare la prezentarea datelor tehnice ale acestei săpături, începând cu perimetrul în care s-au descoperit resturi din sec. IV a. Chr. şi încheind cu zona în care s-au pus în evidenţă structurile de locuire ale aşezării romane.
1. Aşezarea getică
La S de drumul comunal ce leagă satele Cheia şi Casian, începând de la km 94,6 al conductei, înşirate pe o distanţă de aprox. 300 m, au fost trasate 10 secţiuni notate cu cifre romane, având fiecare următoarele dimensiuni: S. I - S. III (2 x 10 m); S. IV - S. V (2 x 20 m); S. VI - S. VII (2 x 12 m); S. VIII (2 x 10 m); S. IX - S. X (2 x 12 m). Adâncimea secţiunilor până la care s-a lucrat a variat între -0,8/-1,7 m. Urme arheologice au apărut doar în S I şi S. III, sub forma a două mici gropi cu materiale ceramice amestecate, greceşti şi autohtone. Alături de fragmentele de amfore ştampilate (două exemplare de Thasos din prima jumătate a sec. IV a. Chr.) şi neştampilate (Chios - sec. IV a. Chr.), a apărut ceramica getică specifică, lucrată cu mâna (oale-borcan cu brâu alveolar şi butoni, dar şi un fragment de afumătoare). În cercetările de suprafaţă a fost descoperită şi o toartă ştampilată de Rhodos (sfârşitul sec. III - primul sfert al sec. II a. Chr.).
Cu toate că nu au fost descoperite nivele clare de locuire, apariţia acestor resturi sporadice confirmă existenţa în apropiere a nucleului unei aşezări getice deschise din sec. IV - II a. Chr., în care se face simţită influenţa grecească prin intermediul cetăţii Histria.
2. Aşezarea romană târzie. S-a identificat în zona de S a perimetrului afectat de lucrările pentru instalarea conductei (aprox. km. 95 - 95,2), pe o terasă înaltă de pe malul stâng al văii Casimcei. Aşezarea este situată exact în faţa binecunoscutei peşteri de la Casian, aflată pe malul opus.
A fost cercetată prin practicarea a şase secţiuni notate cu cifre arabe şi având următoarele dimensiuni: S. 1 (2 x 64 m), S. 2 şi S. 3 (2 x 20 m), S. 4 (4 x 8 m), S. 5 (4 x 16 m) şi S. 6 (4 x 12 m). Adâncimea până la care s-a mers nu a depăşit - 0,8 m. Stratigrafia a relevat un singur nivel de locuire databil în sec. al IV-lea p. Chr., aflat la o adâncime cuprinsă între -0,2/0,5 m faţă de nivelul actual. Sub acest nivel a apărut stratul de loess.
S. 1 s-a dorit a fi o secţiune de control stratigrafic şi s-a trasat pe direcţia N-S. Cei 64 m au fost împărţiţi în 32 de carouri de câte 2 x 2 m. În carourile 3-9 au fost reperate zidurile din piatră legată cu pământ ale unei locuinţe având nivelul de călcare format dintr-o podea de lut situată la - 0,5 m. De pe această podea au fost recuperate resturile a trei amfore cu striuri drepte şi un opaiţ cu reprezentarea crucii pe disc. În caroul 11 a apărut un zid din care se mai păstrează doar mici resturi din fundaţie, zid care pare să închidă locuinţa înspre N. Aici a fost descoperită o ţiglă întreagă căzută pe nivel şi un ulcior întreg. Pentru a prinde cât mai mult din această locuinţă, am trasat, la V de S. 1, o secţiune lărgită la 4 m (S. 6), în care au fost reperate prelungirea zidului de S al locuinţei, precum şi un zid N-S care constituie capătul de V al acesteia. Astfel, se pot preciza dimensiunile acestei încăperi: 16,2 m lungime şi 5,4 m lăţime.
Trebuie precizat că zidurile se păstrează pe înălţimea a unuia sau două rânduri de pietre (şist în mare parte), neavând practic fundaţii (fiind adâncite doar cu aproximativ -0,1/0,15 m sub nivelul de călcare. Descoperirea celor trei amfore, precum şi a unor resturi de la un chiup, ne determină să precizăm caracterul acestei încăperi - cel mai probabil un depozit.
Un alt complex de locuire s-a identificat la N, în carourile 21-30 ale S. 1 şi în S. 5, trasată la E de secţiunea magistrală. Acesta constă din rămăşiţele a două ziduri orientate E-V şi a unuia orientat N-S, un pavaj din dale mari de piatră, combinat cu pietre de şist, şi o substrucţie de piatră a unei instalaţii gospodăreşti. Pe o suprafaţă foarte întinsă a fost înregistrată dărâmătura masivă de ţigle şi olane a acoperişului acestei locuinţe. Printre dărâmături au apărut mai multe materiale ceramice (unele întregibile), precum şi o serie de monede datând din sec. IV (Constantius II - Constans, Valentinian I - Valens). La S de această locuinţă s-a identificat o alee pavată cu pietre mici şi mijlocii, orientată E-V, având o lăţime de 2/2,2 m.
La aprox. 30 m V de secţiunea magistrală s-au trasat alte trei secţiuni (S. 2 - S. 4), într-un perimetru în care s-a constatat la suprafaţă o densitate mai mare de fragmente ceramice şi pietre. Aici au fost identificate un rest de zid orientat N-S şi un nivel foarte consistent de pietre mici şi mijlocii constituind un gen de pavaj.
În cursul săpăturilor s-a descoperit un bogat material arheologic: ceramică, opaiţ cu reprezentarea crucii pe disc, clopot de fier, 14 monede (una din sec. II, celelalte din sec. IV, acoperind perioada cuprinsă între anii 330 - 378).
Cercetarea acestei aşezări, care se întinde pe o suprafaţă de cca. 1,5 ha, vine să completeze informaţiile asupra vieţii rurale din Dobrogea în sec. IV. Deocamdată nu putem preciza dacă avem de-a face cu o mică aşezare rurală, o fermă sau alt tip de habitat. Doar o cercetare mai în detaliu a structurilor de locuire identificate în această campanie ar putea duce la clarificarea caracterului aşezării. Precizăm că acest nucleu de locuire târziu se află la aprox. 1,5 km E de o întinsă aşezare romană timpurie identificată la marginea de SE a satului Cheia. Este evident că trebuie să existe o relaţie între cele două nuclee de locuire, care nu poate fi clarificată decât în urma unor cercetări viitoare.