Căscioarele | Judeţ: Călăraşi | Punct: D'aia Parte | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Damian | Paul | responsabil sector | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălan | Liviu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ştirbulescu | Christina | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Aşezarea fortificată de la "D’aia parte", cu o suprafaţă de peste 2 ha, se află pe un bot de terasă înconjurat, în proporţie de cca. 60 %, de apele lacului Cătălui şi, apoi, de vestigiile unui impozant sistem de fortificaţii.
Sistemul defensiv era constituit din patru linii de apărare:
a) un şanţ imens pe laturile de N şi E, unde nu era lac, ce are acum o deschidere la gură de cca. 30 m şi adâncimea de 4/5 m,
b) un zid din lemn şi pământ cu miezul ars, identificat pe laturile de N, E şi V,
c) un zid din piatră, de la care s-a mai găsit doar paramentul exterior, din dale masive de calcar fasonate pe latura vizibilă, şi emplectonul din pietre legate cu pământ, lat de 1,4/3,2 m, identificat în mod cert doar pe laturile de V şi N, dar e probabil să fi existat şi pe celelalte laturi
d) un zid din chirpici (cărămizi nearse), pe latura de V.
Săpăturile arheologice din acest an au avut ca obiectiv principal cercetarea sistemului de fortificaţie, îndeosebi în zonele unde situaţia rămăsese neclară din campaniile anterioare.
Totodată, s-a efectuat ridicarea topografică a sitului, extrem de necesară atât cercetărilor arheologice, cât şi marcării exacte a limitelor sale pentru a putea fi protejat.
Zidul din lemn, pământ şi piatră de pe latura estică
Cercetarea fortificaţiei de pe latura de E s-a efectuat prin deschiderea secţiunii S1, unde s-au obţinut rezultate relevante, dar încă incomplete, astfel încât este necesară continuarea lucrărilor.
Zidul, aflat aproape în partea superioară a pantei, între m 79-86, cuprinde trei zone distincte: miezul ars, încadrat de doi "parapeţi" de löess care, la rândul lor, sunt incluşi între două structuri de pietre, calcaroase şi de râu, de mărime mijlocie. Miezul ars, de formă tronconică, are o lăţime de 1,4/1,6 m şi o grosime de 0,3/0,4 m; el cuprinde o masă compactă de pământ măzăros, ars puternic, aproape omogen, fără derivate ale focului (cărbune, arsură şi cenuşă). Cei doi "parapeţi" de löess, laţi de 0,4/0,7 m, încadrează miezul ars, probabil pentru a-i asigura stabilitatea; löess-ul este omogen şi nu prezintă urme de ardere. Întrucât partea superioară a fost distrusă, e posibil ca acest strat de löess să-l fi acoperit în întregime, formând un fel de manta (deci să nu fie vorba de parapeţi). Miezul ars şi "parapeţii" din löess sunt încadraţi de două zone, late de 1,6/2 m, de pietre calcaroase şi de râu, bucăţi de pământ ars; s-au observat şi bârne carbonizate de la infrastructura sa de lemn. Pentru amenajarea fortificaţiei, întrucât terenul era în pantă, au fost săpate terase pentru a i se asigura stabilitatea.
Materialele arheologice descoperite în structura lui demonstrează că el a fost ridicat în epoca getică, cândva în 2/2 sec. IV - sec. III a. Chr.
Complexe. Tot în S1 s-au identificat şi câteva complexe: o locuinţă de suprafaţă cu vatră în interior, o groapă de deşeuri menajere şi un cuptor de uz gospodăresc, toate din epoca getică.
Zidul din chirpici (cărămizi nearse) de pe latura de vestică
Prin suprafeţele S4 şi S5 s-a urmărit cercetarea sistemului de fortificaţie de pe latura de V, îndeosebi a zidului din chirpici (cărămizi nearse).
Zidul din chirpici a fost intersectat în S4 şi în S5, astfel încât s-au putut face o serie de observaţii.
În suprafaţa S4 paramentul exterior al zidului s-a păstrat pe 7 asize, pe o înălţime de 0,7 m, apareiajul fiind descoperit pe o lungime de 1,7 m. Chirpicii au fost bine aşezaţi, întreţesuţi, atât pe verticală, cât şi pe orizontală. De dimensiuni variabile, dar apropiate, ei aveau o grosime de 4/8 cm, cu laturile de 30/35 x 20/25 cm. Chirpicii erau din löess nisipos, fin, de culoare gălbuie, uneori cu pigmenţi de lipitură arsă şi vatră. Ca liant s-a folosit un pământ de culoare brună, cu rari pigmenţi roşii, care acum era extrem de dur.
În suprafaţa S5 s-a intersectat doar un colţ din paramentul zidului, format din 6 asize, care avea aceleaşi caracteristici.
Pentru a i se asigura stabilitatea la baza zidului s-a făcut o platformă din pământ galben, omogen, acum extrem de dur. De asemenea, deasupra zidului se afla o masă compactă de pământ galben, probabil pentru a-l proteja.
Este uimitor cât de bine s-a putut păstra paramentul zidului, cât şi forma şi dimensiunile chirpicilor.
Cercetările au dovedit că pe latura de V au existat trei linii de fortificaţii, evident în etape diferite: zid din lemn şi pământ, zid din piatră cu parament din dale de calcar fasonate şi emplecton din piatră spartă şi lut, plus zid din chirpici. Toate aceste fortificaţii se datează în perioada secolelor IV - III a. Chr.
Inventarul
Epoca Latene
Întrucât s-au efectuat săpături doar în zona fortificaţiilor, materialul arheologic descoperit este extrem de fragmentat, dar reprezentativ pentru epocă şi el oferă date suficiente pentru încadrarea cronologică a complexelor.
Vasele ceramice getice sunt reprezentate de o gamă variată de recipiente, de tipuri şi utilizări variate.
Borcanele, vasele tronconice şi bitronconice, din argilă comună, cu multe cioburi pisate, modelate cu mâna şi arse, în marea lor majoritate, oxidant, sunt prevăzute cu proeminenţe de diverse forme pentru manevrare, decorul aplicat fiind reprezentat de brâuri alveolate sau crestate. Destul de rare sunt castroanele şi străchinile ori cănile şi vasele de provizii modelate cu mâna, de tradiţie autohtonă.
În schimb, imitaţiile după formele greceşti, (lekanai, căni, kratere, străchini, et.), modelate cu roata şi arse neoxidant, de culoare neagră sau cenuşie, sunt relativ numeroase.
Vasele greceşti sunt reprezentate, îndeosebi, de amfore sudice (Thasos) ori pontice (Heracleea, Sinope), dar şi de castroane sau căni cu firnis negru.
La diverse menţionăm câteva "fusaiole", rondele perforate, bile din piatră ori instrumente din os.
Vasele ceramice, greceşti sau getice, sunt tipice pentru formele încadrate în sec. IV - III a. Chr.
Piesele descoperite şi documentaţia s-au depus la MNIR şi Muzeul Brăilei.
Toate complexele şi fortificaţiile au fost protejate, fiind acoperite cu pământ şi folie din nailon.