Cârlomăneşti | Comuna: Verneşti | Judeţ: Buzău | Punct: Cetăţuia | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 50148.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Verneşti
Localitate:
Cârlomăneşti
Punct:
Cetăţuia
Localizare:
| 50148.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Duţu | Andrei | participant | Instiuție Nedefinită |
| Morteanu | Roxana | participant | Instiuție Nedefinită |
| Zirra | Vlad Vintilă | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Babeş | Mircea | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| El Susi | Georgeta | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Măgureanu | Despina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Costache-Bolocan | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Grigoraş | Laurenţiu | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
Raport:
În această campanie a fost continuată cercetarea în partea sudică a platoului Cetăţuiei, în subarealele V1aN, V1bN şi V2bS.
În cele 3 suprafeţe au fost descoperite 41 de complexe noi, între care sunt 40 de gropi şi o vatră. Dintre acestea, 17 gropi au fost epuizate în această campanie. Au fost cercetate şi complexe descoperite în campaniile anterioare, câteva gropi fiind epuizate.
În cea mai mare parte a suprafeţei V1bN, a fost atins stratul steril arheologic la cotele de -0,65 m spre nord şi -0,80 m spre sud, nivelmentul fiind uşor în pantă. Singurul tip de complex identificat şi cercetat în această suprafaţă îl reprezintă gropile. Acestea au dimensiuni variabile, cele cu dimensiuni mari (complexele 34, 25 şi 30) aveau diametre de peste 2 m. Doar complexul 30 a fost cercetat integral. Acesta este o groapă de formă tronconică cu diametrul maxim la bază de 2,15 m, săpată de la cota de -0,25 m faţă de nivelul actual de călcare. Adâncimea gropii era de 1,45 m, iar umplutura consta din numeroase lentile de pământ cenuşiu, negricios, galben, cafeniu, reprezentând momente diferite de umplere. Ceramica, lipitura arsă, crusta de vatră şi oasele de animale sunt frecvente în umplutură, o concentrare a acestora fiind înregistrată către baza gropii.
Interesant este faptul că în jumătatea de nord, pe o suprafaţă de aproximativ 20 mp se găsesc concentrate 19 gropi, majoritatea întretăindu-se. O situaţie deosebită a fost înregistrată pe mai puţin de 2 mp, unde s-au aflat 4 gropi (complexele 42, 43, 44 şi 82) întretăiate. Cercetarea acestor complexe a fost anevoioasă, impunând de mai multe ori modificarea strategiei de cercetare, atât pe verticală cât şi pe orizontală, în vederea stabilirii relaţiilor stratigrafice dintre aceste gropi.
În suprafaţa V1aN a fost continuată cercetarea complexului de locuire – Cpl. 35. Resturile incendiate ale acestei construcţii se întindeau pe o suprafaţă de aproximativ 25 mp. Au fost recoltate sute de fragmente de lipitură arsă, unele dintre ele cu dimensiuni de peste 20 cm. Datorită acestei situaţii ritmul de săpătură a fost lent, insistându-se pe documentarea cât mai laborioasă a acestui edificiu. Legătura acestuia cu o serie de complexe din jur (gropi, vetre, aglomerări de materiale arheologice, inclusiv partea inferioară a unui pithos îngropat, păstrat in situ) rămâne a fi rezolvată în cursul viitoarelor campanii. Trebuie amintit că în colţul de SV al suprafeţei, la cota de -0,55-0,60 m a apărut deja stratul argilos, steril arheologic, lipsind orice urmă de strat sau de complexe atribuite culturii Monteoru. Aceeaşi situaţie a fost înregistrată şi în suprafaţa V1bN.
În suprafaţa V2bS săpăturile au fost concentrate în special în partea de sud, fiind cercetate numeroase gropi şi un cuptor. Depunerea sterilă din punct de vedere arheologic a apărut pe 2/3 din arealul suprafeţei la cota de aproximativ -0,60 m. Singura zonă în care se regăseşte stratul de cultură este cea dinspre NE. Trebuie semnalat faptul că în această suprafaţă au fost identificate două complexe monteorene târzii precum şi un nivel cenuşiu, compact, gros de cca 20 cm, vizibil clar în profilul magistral de sud al secţiunii. Materiale ceramice recoltate din această depunere sunt specifice fazelor târzii ale culturii Monteoru, dintre care amintim pereţi de la vase decorate cu măturica sau fragmente de ceşti decorate cu ”cusături”.
Un complex interesant a fost cercetat parţial în jumătatea de vest a suprafeţei. A fost identificat în 2011, sub forma unei pete cenuşii, ce conţinea câteva bucăţi de lipitură arsă. Avansarea cercetării a relevat existenţa unui cuptor cu partea superioară a camerei de ardere prăbuşită. A fost observat clar la cota de -0,90 m, măsurând 1,00 x 0,65 m. Grosimea pereţilor prăbuşiţi este de 6-7 cm. S-au dezvelite şi porţiuni ale acestora in situ. În partea de NV a fost surprinsă gura şi groapa de acces a cuptorului (complex 41) cu diametrul de 1,40 m.
Dintre numeroasele gropi cercetate menţionăm doar complexul 51 de forma unui sac, cu diametrul maxim de 2,00 m şi un diametrul al gurii de aproximativ 1,40 m. Adâncimea acestei gropi depăşea 2,30 m. Umplutura, în jumătatea inferioară, era neuniformă şi cu precădere afânată, constând din numeroase lentile şi straturi de pământ cenuşiu, negricios sau galben, amestecate cu numeroase materiale arheologice. În partea superioară umplutura era cenuşie, compactă,fără variaţii de culoare şi săracă în material arheologic. Acest complex, cel puţin în ultima fază de utilizare, a funcţionat ca o groapă menajeră. Umplutura a circa 2/3 din volumul gropii s-a constituit din resturi menajere de diferite tipuri. Pentru nivelarea suprafeţei, cavitatea superioară a gropii a fost umplută compact cu pământ. Asemenea gropi cu umpluturi în partea inferioară afânate, variate şi bogate în materiale arheologice şi ”dopuri” de pământ compact, cenuşiu sau galben plasate în partea superioară sunt des întâlnite la Cârlomăneşti, dovadă a organizării şi utilizării intense a spaţiului locuit.
Materialul arheologic descoperit este bogat şi variat însă din păcate relativ fragmentat. Acesta a fost recoltat în cea mai mare parte din gropi. Vasele ceramice predomină, fiind descoperite borcane, fructiere, ceşti-opaiţ, căni, boluri cu decor în relief, pithoi, katharoi. Dintre piesele cele mai expresive descoperite în această campanie notăm: 3 fragmente de plastică de tip Cârlomăneşti (un fragment de mistreţ şi două de lup), 5 fragmente de boluri cu decor în relief, numeroase fragmente de crustă de vatră decorată, cuţite din fier (6 piese), piese din bronz (oglinzi, aplici, verigi, o brăţară spiralată), creuzete, mărgele din sticlă şi chihlimbar, fusaiole, etc.
O piesă interesantă cu implicaţii privind cronologia locuirii de la Cârlomăneşti o reprezintă o fibulă de bronz puternic profilată care a circulat cu precădere în sec. I p.Chr. Până în prezent nu mai există nici un artefact descoperit în situl de la Cârlomăneşti care să fie datat în sec. I p. Chr. astfel că deocamdată, această descoperire este singulară.
În suprafaţa V2bS au fost identificate şi două complexe monteorene. Groapa – Cpl. 61 de formă tronconică avea umplutura cenuşie, foarte compactă şi săracă în materiale arheologice. Diametrul maxim la bază era de 1,40 m iar adâncimea de 0,90 m. Cea de a doua groapă Cpl. 72, tot de formă tronconică, avea dimensiuni mai mari, respectiv 2,24 m diametrul bazei şi 1,10 m adâncime.
În ambele complexe au fost descoperite materiale arheologice ce pot fi încadrate în etapele finale ale culturii Monteoru. Dintre acestea se remarcă o ceşti nedecorată, prevăzută cu o singură toartă.
În următoarea campanie ne propunem finalizarea cercetărilor în suprafeţele V1aN, V1bN şi V2bS, precum şi în S.6, situată spre SV în zona de acces pe platou dinspre Terasa 1. Pentru clarificarea informaţiilor relative la stratigrafia locuirilor de pe Cetăţuie, intenţionăm plasarea unor noi suprafeţe (paralele cu axul de borne N-S) în special în jumătatea de nord.
Bibliografie: