Cârlomăneşti | Comuna: Verneşti | Judeţ: Buzău | Punct: Cetăţuia | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 16
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Babeş | Mircea | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Isvoranu | Theodor | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Măgureanu | Despina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Motzoi-Chicideanu | Ion | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Constantinescu | Eugen Marius | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Sârbu | Dorin | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Duţescu | Maria-Magdalena | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ştefan | Călin Dan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Situl din punctul Cetăţuia, de la Cârlomăneşti, a furnizat şi în campania anului 2003 descoperiri semnificative, care îi confirmă importanţa deosebită între aşezările atribuite civilizaţiei geto-dace clasice. Obiectivul campaniei din acest an a fost dezvelirea integrală a edificiului absidat situat în arealele W3bN şi W4bS/N. Descoperit în campania 1979, el a fost dezvelit în cea mai mare parte în 2002-20031.
În 2002, începând de la adâncimea de 0,12-0,20 m, a fost surprins traseul unui şanţ de fundaţie, cu umplutură omogenă de lut galben bătut, care descrie un perimetru dreptunghiular, cu latura de N absidată. Trebuie subliniat că nu a fost surprins nivelul de săpare a temeliei, care a fost distrus prin repetatele lucrări agricole. Latura de E a fundaţiei, care lipsea, a apărut în 2003, la cca. -0,40 m, completând astfel conturul edificiului. Secţiunea şanţului pe traseul pereţilor laterali este trapezoidală. Judecând după umplutura de lut galben, şanţul avea adâncimea de cca 0,40 m şi lăţimea de 0,50 m la gură, respectiv de 0,20 m la fund. Nava rectangulară a construcţiei este despărţită de cea absidată printr-un perete interior transversal, marcat şi el în teren printr-un şanţ de temelie, paralel cu latura sudică. Edificiul are dimensiunile de 11,40 x 7,60 m. Din lungime, absida măsoară 3,60 m, iar nava, 7,80 m, în aceste dimensiuni fiind incluse grosimile pereţilor. Dacă suprafeţei propriu zise, de cca. 73 m2, i se adaugă şi cea a presupusului pridvor, aflat pe latura de sud, atunci putem vorbi despre o construcţie de cca. 85 m2. Deşi dispariţia nivelului de săpare a fundaţiei împiedică localizarea intrării în edificiu, ca de altfel şi a trecerii din navă în absidă, ipoteza existenţei unui spaţiu deschis, acoperit, care va fi precedat intrarea, este îndreptăţită.
Posibilitatea existenţei pridvorului (cu toată rezerva faţă de acest termen2) a fost luată în calcul abia în campania 2003, în urma observării a două gropi de stâlpi situate în afara conturului continuu al fundaţiei, în dreptul capetelor laturii de S. În afară de acestea, trebuie menţionate cele patru gropi mari ce aparţin structurii de rezistenţă, şi anume gropile de amplasare a stâlpilor de colţ. Două dintre ele (cpl. 7 şi cpl. 26 din W3bN), amenajate asemănător, se aflau în colţurile de SE şi de SV ale edificiului. Cum în interiorul gropilor nu s-au observat urme de lemn, este de presupus că stâlpii au fost extraşi, probabil în momentul dezafectării clădirii, care în mod cert nu s-a datorat unui incendiu. Celelalte două gropi au fost sesizate la intersecţia peretelui despărţitor al absidei cu pereţii laterali (cpl. 4 şi cpl. 14 din W4bS), sub forma unor pete rotunde de pământ cafeniu, compact, în care pătrund capetele pereţilor.
În interiorul navei, la cca. 0,40 m adâncime, s-a înregistrat o pată întinsă de lut galben, cu concreţiuni calcaroase (cpl. 21), asemenea celui din şanţul fundaţiei. După răzuială s-au conturat două gropi tangente. Groapa cea mai mare, plasată la N taie suprafaţa de pământ ars de sub vatra cpl. 2, ceea ce arată că este ulterioară vetrei. Cpl. 21 ridică o serie de întrebări legate de momentul săpării şi de cel al umplerii, care trebuia să survină rapid, dată fiind situarea acestei gropi de mari dimensiuni în interiorul unei construcţii. Lutul existent în umplutura gropii şi folosit de asemenea pentru temelie poate indica timpi apropiaţi de săpare şi de o umplere. Până la cercetarea structurii, umpluturii şi a conţinutului gropii, existenţa unor descoperiri similare ne îngăduie să presupunem o destinaţie specială a acestui complex, aceea de bothros3.
Tot în interiorul edificiului absidat, în sfertul de SE, a fost înregistrat la adâncimea de 0,40-0,60 m un complex de formă rectangulară, uşor adâncit faţă de nivelul interior de călcare al cpl. 1. Mărginit de două şiruri paralele de pietre mari de râu şi cioburi, între care se află o aglomerare de fragmente ceramice, cpl. 25 are axul lung orientat N - S şi este paralel cu laturile de E şi V ale marelui edificiu cpl. 1. În alcătuirea şirurilor laterale, în afară de pietre, predomină fragmentele de la vase lucrate la roată. S-au mai găsit oase de animal (maxilar de cal, falcă de vită) şi o mandibulă umană. Trebuie subliniat că structura identificată este deschisă, neacoperită, iar şirurile nu puteau suporta o suprastructură. În interiorul cpl. 25 se afla şi o zonă intens pigmentată, cu cenuşă şi dărâmătură de perete ars până la vitrifiere. Aglomerarea de fragmente ceramice are dimensiunile de 1,10 x 1,40 m. Majoritatea cioburilor provin de la vase lucrate cu mâna, mai multe dintre ele sparte pe loc.
În campania 2003, la exteriorul absidei, în partea de SE, a apărut o monedă de argint, aparţinând celei de a doua faze de imitaţii după tetradrahmele de tip Filip al II-lea, cu iconografia foarte asemănătoare tipului monetar Vârteju-Bucureşti, dar având greutatea sensibil redusă (4,98 g) în comparaţie cu media înregistrată pentru tipul menţionat (cca. 7-8 g). Aceasta este dealtfel o caracteristică constatată la majoritatea monedelor geto-dacice descoperite la Cârlomăneşti4
Un alt complex, a cărui cercetare a început în 2002 şi a fost încheiată în 2003, se află în arealul W4bN, la cca. 1,5 m N de absida edificiului cpl. 1. Acesta se prezintă ca o fâşie compactă de pietriş, perpendiculară pe axul edificiului, cu lăţimi cuprinse între 0,90 şi 2,10 m şi o lungime de peste 9 m (complexul continuându-se şi în afara săpăturii). La secţionarea longitudinală, s-a văzut că masa pietrişului a fost menţinută şi delimitată cu pietre mari aşezate pe margini. Pietrişul este amestecat cu un pământ brun cenuşiu. Dintre pietrele mărunte au fost recoltate mici fragmente ceramice şi oase de animale. Sub masa de pietriş, a apărut acelaşi lut galben compact, care descrie o arie semicirculară, ce ar putea să aibă legătură cu amenajarea absidei.
Pornind de la observaţiile legate de stratigrafia verticală şi orizontală a depunerilor superioare din arealele cercetate în campaniile 2001-2003, credem că se poate vorbi de cel puţin trei momente, respectiv nivele de construcţie, ocupare a spaţiului, ce pot fi atribuite secolului I a. Chr.:
- nivelul superior este reprezentat de nivelul de săpare al şanţului de fundaţie al clădirii absidate (ridicată în stadiul final al existenţei aşezării), acest nivel a fost distrus de intervenţiile ulterioare locuirii dacice;
- nivelul de mijloc este marcat de nivelul de amenajare al celor două vetre cpl. 3 şi cpl. 10 apărute la cca. 0,15-0,20 m adâncime şi tăiate de şanţul de fundaţie menţionat;
- nivelul inferior corespunde nivelului de amenajare şi depunere a elementelor structurii cpl. 25, identificate la adâncimea de 0,40-0,60 m.
Cât priveşte nivelul de călcare interior al construcţiei, acesta ar putea fi indicat de vatra cpl. 2, a cărei crustă deteriorată s-a păstrat in situ la adâncimea de 0,10-0,14 m. Această vatră, plasată aproximativ în centrul clădirii, ar putea să-i aparţină, deşi nu există o legătură stratigrafică directă dovedită.
O descoperire notabilă a campaniei 2003 este reprezentată de fragmentele unui chiup cărămiziu, lucrat la roată, aflate în strat, în colţul de NV al arealului W4bN. Pe trei cioburi ce se întregeau s-au păstrat, scrise în pasta crudă a vasului, cinci litere greceşti cursive: …leos B... Inscripţia poate fi parţial întregită [ßasi]leos B...... şi tradusă (vasul/proprietatea) regelui B.... Inscripţia este prima de la Cârlomăneşti şi cea de-a doua inscripţie grecească scrisă în Dacia preromană, după cea de la Ocniţa5
Datorită numeroaselor analogii6 de plan, orientare (absida spre N - NV) şi de sistem constructiv, răspândite în întreaga Dacie, edificiul absidat prezentat aici se înscrie în categoria clădirilor publice de mari dimensiuni, cu caracter de cult, iar complexul 25 poate fi considerat şi el drept o dovadă a existenţei unui spaţiu consacrat în organizarea internă a aşezării de tip dava de la Cârlomăneşti.
Rezumat:
Situl din punctul Cetăţuia, de la Cârlomăneşti, a furnizat şi în campania anului 2003 descoperiri semnificative, care îi confirmă importanţa deosebită între aşezările atribuite civilizaţiei geto-dace clasice. Obiectivul campaniei din acest an a fost dezvelirea integrală a edificiului absidat. În campania 2003, la exteriorul absidei, în partea de SE, a apărut o monedă de argint, aparţinând celei de a doua faze de imitaţii după tetradrahmele de tip Filip al II-lea, cu iconografia foarte asemănătoare tipului monetar Vârteju-Bucureşti, dar având greutatea sensibil redusă. Datorită numeroaselor analogii de plan, orientare (absida spre N - NV) şi de sistem constructiv, răspândite în întreaga Dacie, edificiul absidat prezentat aici se înscrie în categoria clădirilor publice de mari dimensiuni, cu caracter de cult.