Cârlomăneşti | Comuna: Verneşti | Judeţ: Buzău | Punct: Cetăţuia | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Motzoi-Chicideanu | Ion | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Gugiu | Despina | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Isvoranu | Theodor | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Constantinescu | Eugen Marius | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Sârbu | Dorin | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Negoiță | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Babeş | Mircea | responsabil | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Constantinescu | Mihai | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Reluarea în anul 2001 a săpăturilor în staţiunea din punctul Cetăţuia, a dat în campania din 2002 rezultate deosebite, care au confirmat încă o dată importanţa sitului. S-au continuat săpăturile în arealele E 3aN şi W 3bN - segmente ale şanţului transversal E - V (cercetările datează din 1979 – 1981, 2001).
În paralel au fost deschise două noi areale: W 4sS şi W 4bN. Necesitatea săpării acestor noi suprafeţe a fost impusă de prezenţa urmelor unei mari construcţii, identificate din 1979 în arealul W 3bN. Dimensiunile noilor areale sunt de 9 x 9,50 m, respectiv 9 x 9 m. Între ele au fost păstraţi martori de 1 m lăţime.
Arealul E 3aN a fost epuizat, adâncimea de săpare atinsă a fost -2,50 m. Au fost cercetate 8 gropi cu material ceramic Latene şi 8 complexe monteorene (pentru alte 3 atribuirea este nesigură). Dintre complexe merită menţionat Cpl 13, o groapă de dimensiuni medii, în care a fost găsită placa unei paftale de centură. Deşi starea de conservare a piesei este precară, s-a observat că este făcută din fier cu foaie de tablă din bronz şi că a fost, probabil, acoperită de o împletitură din fibre vegetale. Forma şi decorul au repoussé ar indica apartenenţa paftalei la tipul I, datat în secolul I a. Chr. (M. Babeş, SCIVA 34, 1983, p. 196-221). Un alt complex important este Cpl 17/20/22 (identificat în campania 2001) care reprezintă urmele unei locuinţe cu podină din lut albicios, bătut, cu o vatră amenajată iniţial pe pat de cioburi şi cu urme consecutive de refacere. Fragmentele ceramice aparţin unui vas de mari dimensiuni, cu decor tipic stilului Monteoru Ic4 .
Situaţia stratigrafică, pe profilul de nord al subarealului, este următoarea:
- solul steril din punct de vedere arheologic (apărut la cca. -2,20 m) este lutos, compact, destul de tare, de culoare castanie;
- depunerea atribuită nivelului aparţinând epocii bronzului are o culoare galben-cenuşie şi nu depăşeşte 0,20 - 0,25 m grosime. Ea are la bază fragmente de podine din lut galben, bătătorit, aparţinând, conform materialului conţinut, unor construcţii din perioada stilului ceramic Monteoru Ic4-3/Ic3.
- nivelele depunerii de epocă Latene au fost destul de afectate de întreruperile de săpătură din campaniile anterioare, astfel încât situaţia stratigrafică este destul de neclară. Este posibil să fie în număr de trei. Culoarea solului variază de la negru la cenuşiu.
La cca -0,25 -0,30 m de la nivelul actual de călcare, fiind marcat de un posibil pavaj din pietre de râu, se conturează clar un nivel de călcare din epoca Latene.
În arealul W 3bN au fost cercetate 8 complexe Latene şi 5 aparţinând epocii bronzului, din care două sunt resturile unor locuinţe cu podine de lut bătut şi vetre amenajate pe pat de pietre şi cioburi. Materialul ceramic descoperit din zona locuinţei Cpl 29 aparţine stilului ceramic Monteoru Ia/IIa.
Noul areal W 4bS a confirmat existenţa construcţiei de mari dimensiuni, presupuse deja în 1979 pe baza urmelor din W 3bN. Notat ca Cpl 1, complexul respectiv există în ambele suprafeţe şi este reprezentat de traseul unui şanţ de fundaţie, cu umplutură omogenă de lut galben bătut, care a putut fi observat continuu începând de la adâncimea de –0,12 -0,20 m şi care descrie un perimetru aproximativ rectangular, cu latura de nord absidată. Axul lung al acestui perimetru, respectiv al construcţiei, lung de cca 11 m, este orientat cu absida pe direcţia nord-est 300 ‰. Lăţimea şanţului este constantă (cca. 0,50 m). Trebuie spus că nu a fost surprins nivelul iniţial de săpare a şanţului, care evident a fost atins cândva de fierului plugului. Latura de vest a edificiului are o lungime de cca. 7,50 m. Latura estică nu a fost încă surprinsă, dar a fost identificată urma temeliei unui perete interior transversal. Acesta este paralel cu peretele de sud, surprins în arealul W3bN, şi desparte "nava" rectangulară a edificiului de partea absidată. În colţurile de sud-est şi sud-vest ale construcţiei există două gropi (Cpl 7 şi Cpl 26 din W 3bN) cu o structură complexă, asemănătoare, care se aflau la intersecţia pereţilor, şi care aveau probabil un rol important în structura de rezistenţă a clădirii (gropile de amplasare a stâlpilor de colţ). Un rost asemănător va a fi avut şi groapa Cpl 14, situată la intersecţia peretelui de vest cu peretele transversal.
Aproximativ în centrul Cpl 1, care este foarte probabil un sanctuar de felul celor de la Popeşti, se află vatra Cpl 2 care ar putea să aparţină acestuia, deşi nu există o legătură stratigrafică directă dovedită. Suprafaţa vetrei a fost puternic afectată de lucrările viticole, dar nivelul de arsură al pământului de sub vatră atingea grosimea de 0,20 m. Cpl 1 taie două vetre, aflate la adâncimea de cca -0,20 m, ceea ce indică faptul că este ulterior acestora. Probabil, construcţia a fost ridicată în stadiul final al existenţei aşezării, iar dimensiunile şi forma ei indică o destinaţie specială, cel mai probabil una de cult, deşi, deocamdată inventarul mobil furnizat este mai curând sărăcăcios.