Carei | Judeţ: Satu Mare | Punct: Bobald | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Preistorie; Epoca bronzului;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Domestic;
Tipuri de sit:
Descoperire funerară; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 136535.02 |
Județ:
Satu Mare
Unitate administrativă:
Carei
Localitate:
Carei
Punct:
Bobald
Sector:
Carei-Bobald - I
Localizare:
| 136535.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Nándor | Hágó | participant | Instiuție Nedefinită |
| Gindele | Robert | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Marta | Liviu | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Szőcs | Péter Levente | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Németi | János | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Kapcsos | Norbert | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Molnár | Zsolt | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Cercetări arheologice din punctul Carei-Bobald - I.
În anul 2016 s-a continuat cercetarea arheologică începută în anul 2010. A fost continuată cercetarea suprafeţei de 10 x 10 m, împărţită în patru casete, denumite C1, C2, C3, C4, cu dimensiunile de 5 x 5 m fiecare, fiind despărţite de ele de câte un martor de 0,5 m lăţime. În cursul cercetărilor din anul 2013 martorii din cadrul suprafeţei cercetate s-au deteriorat, încât a fost necesară demontarea acestora. Din motive similare a fost necesară şi lărgirea suprafeţei cercetate, aceasta realizându-se în urma îndreptării profilelor. În pofida încercărilor de a le proteja atât de umezeală, cât şi de fluctuaţiile termice prin foliere şi reumplere, stratul arheologic superior (cu o grosime de aprox. 50 cm), se distruge vizibil în fiecare an. În campania de cercetări arheologice din 2016 suprafaţa totală deschisă fiind de 156 m2 (12 x 13 m).
Pe parcursul săpăturii, cu toate că prin demontarea martorilor s-a obţinut o singură suprafaţă ca tehnică de lucru s-a păstrat atât denumirea cât şi partiţionarea iniţială a suprafeţei în casete. Documentarea vestigiilor arheologice a fost realizată în funcţie de casetele delimitate iniţial. S-a avansat în fiecare casetă în funcţie de situaţia arheologică existentă. Demersurile noastre s-au concentrat asupra suprafeţei deschise în zona centrală a tellului, dar în paralel s-au deschis alte două secţiuni şi o suprafaţă în apropierea aşezării principale în zonele Bobald 2a respectiv Bobald IX. Cercetările menţionate au vizat verificarea măsurătorilor geomagnetice realizate anterior.
În suprafaţa deschisă în zona centrală a tellului de epoca bronzului, s-au cercetat şi documentat un număr de 3 morminte (M 14, M 22, M48), 12 gropi (G35, G42, G43, G44, G47, G45, G46, G53, G56, G57, G58, G60 ), trei vetre (V6, V7, V8) şi o serie de alte complexe şi contexte arheologice (Cx14, Cx17, Cx16, Cx18 etc.). Putem afirma că pe suprafaţa săpată de aprox 156 m2 se disting două zone de dărâmături (Cx14), în C1 şi C2 concentraţiile de chirpic provenite în urma incendierii clădirii de mari dimensiuni, prevăzută cu trei vetre deschise amenajate pe podeaua de lut şi două vetre portative întregi (cea din C1, descoperită în campania din 2013, a fost tăiată/distrusă pe jumătate de mormântul M44, iar cea descoperită în caseta C4 este întreagă) sub pereţii prăbuşiţi, având în total în jur de 6/7 m între ele, par să fi aparţinut unei singure unităţi de locuire.
Clădirea cercetată se datează pe baza probei AMS (DeA 8287 - seminţe carbonizate) prelevate la 1750-1680 î.Ch. Materialul arheologic este deosebit de bogat fiind compus din oase de animal, unelte de corn, fragmente de râşniţe, fragmente ceramice etc. Analiza zooarheologică a oaselor de animale descoperite în perioada 2010‒2016 (7000 frag.) a fost efectuată de dr. Georgeta El Susi de la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti.
Cercetări arheologice din punctul Carei-Bobald - 2B şi Carei-Bobald - IX
Cu ocazia cercetărilor întreprinse în luna august 2016 au fost trasate trei suprafeţe în jurul tell-ului de la Carei-Bobald. Punctele topografice unde s-au desfăşurat cercetările arheologice au fost: Carei-Bobald 2B (Secţiune S1) respectiv Carei-Bobald IX (Secţiunea S2, S3). Demersurile noastre s-au concentrat asupra zonei din jurul tellului de epoca bronzului. Cercetările menţionate au vizat verificarea măsurătorilor geomagnetice realizate anterior.
Suprafaţa S1/2016 deschisă în zona Carei-Bobald 2B se situează pe partea stângă a drumului de câmp, care se duce spre valea pârâului Mérges, în imediata apropiere a drumului, pe punctul cel mai ridicat a acestuia. Cu ajutorul buldoexcavatorului a fost deschisă o suprafaţă de cercetare de 15x3 m. Stratul superior de pământ deranjat de arăturile moderne a fost decopertat mecanizat, după care, în humusul antic săpat manual s-au conturat complexele arheologice. În secţiunea S1 au fost descoperite 7 complexe arheologice, care au fost denumite G1, G2, G3, G4, G5, G6, G7, Cx1, Cx2, Cx3 şi V1. Complexele aparţin mai multor epoci istorice: epoca bronzului (cultura Otomani, grupul Cehăluţ-Hadúbagos), epoca La Téne (celtic), epoca migraţiilor (sec. V-VI) şi epoca arpadiană târzie (sec. XII-XIII). În urma răzuirii suprafeţei, cu precădere în partea de mijloc al acesteia, materialul arheologic descoperit a fost amestecat, datorită faptului că complexele timpurii au fost deranjate de gropile săpate ulterior.
În zona Carei-Bobald IX, cu ajutorul buldoexcavatorului au fost deschise două suprafaţe. Partea superioară deranjată de lucrările agricole moderne a fost decopertată mecanizat, în humusul antic s-au conturat complexele arheologice. Cele două suprafeţe S2 (15 x 3 m) şi S3 (15 x 3 m), au fost trasate perpendicular faţă de ductul şoselei ocolitoare al oraşului Carei, cercetată arheologic în anul 2012. În suprafaţa S2 s-a conturat două complexe arheologice: Cx1 (groapă) şi Cx2 (şanţ) aparţinând epocii bronzului mijlociu, cultura Otomani. În suprafaţa S3 s-au conturat patru complexe arheologice: Cx1, Cx2, Cx3, Cx4. Toate cele patru complexe arheologice au fost morminte de incineraţie în urnă. Pe baza materialului ceramic descoperit şi după ritul înmormântării defunctului, mormintele probabil se datează în epoca timpurie a bronzului, în cultura Makó.