Cârcea | Comuna: Coşoveni | Judeţ: Dolj | Punct: Hanuri | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1998
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 71901.03 |
Județ:
Dolj
Unitate administrativă:
Coşoveni
Localitate:
Cârcea
Punct:
Hanuri
Localizare:
| 71901.03 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Tănăsescu | Bogdan | participant | Instiuție Nedefinită |
| Lazăr | Simona | participant | Institutul de Cercetări Socio-Umane Craiova |
| Nica | Marin | participant | Institutul de Cercetări Socio-Umane Craiova |
| Bondoc | Dorel | participant | Muzeul Olteniei, Craiova |
Raport:
S-au urmărit, în continuare, limita de nord a celor trei aşezări de tip Cârcea (fazele timpurii), Gumelniţa, Sălcuţa şi Verbicioara care în acest punct se suprapun cât şi dimensiunile şi traseul şanţului de apărare cu palisadă, al aşezării epocii bronzului.
în cadrul celor două casete deschise între careurile 13 şi 17 ale secţiunii XVI, la adâncimile cuprinse între 0,35 m - 0,45 m, au fost descoperite resturile a 3 vetre (V4 V5, V6) care împreună cu cele din secţiunea XVI (V1 V2) formează un complex de vetre tipice aşezării de tip Sălcuţa IV. Vatra de la adâncimea de 0,75 m din casete 1 împreună cu cea din secţiunea XVI de la adâncimea de 1,10 m aparţin aşezării aspectului cultural Gumelniţa - Sălcuţa. S-a obţinut astfel o situaţie stratigrafică clară, confirmată şi de materialul arheologic descoperit în jurul acestora.
Sub vetrele ultimei faze a culturii Sălcuţa s-a delimitat, clar, stratul aspectului cultural Gumelniţa-Sălcuţa, gros de 0,70 m, de culoare cenuşie, alburie, cu urme de vetre, podele de lut galben, cenuşă, idoli de os şi un străpungător de cupru.
Stratul aşezării eneolitice este format din două niveluri: în cel de la bază predomină ceramica gumelniţeană, spre deosebire de nivelul al doilea cu resturi specifice culturii Sălcuţa.
În caseta nr. 1 (8 x 1,50 m) la adâncimea de 2,20 m s-a conturat latura sinuoasă a unei gropi de bordei pe fundul căruia s-a descoperit ceramică pictată cu motive liniare, de culoare închisă pe fond roşu-brun frumos lustruit specifică fazei Cârcea II A. în centrul gropii s-a observat o vatră de formă ovală, arsă cărămiziu în apropierea căreia se afla, depus ritual, un craniu uman bine conservat, orientat cu privirea spre vest, sub care se mai aflau câteva falange de la o mână.
O situaţie asemănătoare s-a repetat şi în caseta nr. 2. La aceeaşi adâncime s-a conturat groapa nr. 8 a unui bordei de formă ovală, orientată NS şi pe fundul căreia erau depuse, ritual, 8 cranii umane pe o suprafaţă de numai 0,75 x 0,70 m împreună cu numeroase resturi menajere, îndeosebi fragmente ceramice de mici dimensiuni, unelte de piatră şi silex, pietre şi oase de animale cu urme de arsură. Printre cranii, se mai aflau şi resturi de la alte numeroase oase amestecate cu resturi menajere din care, nu lipseau cochilii de scoici şi melci. Să provină toate acestea de la un banchet funerar cu caracter antropofagie? Viitoarele cercetări vor da răspuns şi la această întrebare. Oricum în cele două aşezări neolitice de la Cârcea s-au descoperit, până în prezent, 19 cranii umane depuse toate, ritual, în gropi menajere sau în şanţul de protecţie. Stratul neolitic din apropierea gropilor rituale nu depăşesc grosimea de 0,50 m.
S-a trasat, în continuare, spre nord, o nouă secţiune (S XVII) la 20 m distanţă faţă de cea a şanţului de apărare cu palisadă, al aşezării epocii bronzului. Aşa cum se poate vedea şi pe planul general al săpăturii (fig. 2/8), conturul, uşor curbat, al şanţului înconjura sau delimita partea de sud a aşezării, în zona de contact a pantei cu terasa inferioară a văii Jiului. Din profilul secţiunii XVII reiese că şanţul prezintă aceleaşi elemente sau caracteristici precizate în secţiunea precedentă (fig. 2/1, 2). Astfel, de la gura şanţului, largă de 14 m pornesc, oblic, spre interior, cele două praguri la baza cărora s-au săpat gropile palisadei la adâncimea de 3 m faţă de nivelul de călcare al aşezării epocii bronzului. Pe profilul ambelor secţiuni se observă cu uşurinţă urmele de chirpici incendiat al palisadei prăbuşite spre interiorul aşezării. După primul incendiu al palisadei, aşezarea a continuat să fie locuită, un timp, aşa cum o dovedesc nivelurile de umplere ale şanţului, după care, comunitatea se mută pe terasa opusă a pârâului Cârcii la "Viaduct" continuându-şi evoluţia
pe parcursul ultimelor faze ale culturii Verbicioara influenţate puternic de purtătorii culturi Gârla Mare. Ceramica descoperită pe fundul şanţului cu palisadă prezintă elemente clare, tipice primei faze, clasice, a culturii Verbicioara. în umplutura şanţului s-a găsit şi un fragment de bază tipic culturii Cernavodă III.
La 100 m sud de şanţul de protecţie al aşezării neolitice din punctul "Viaduct" s-a deschis o mică casetă (5 x 1 m) urmărindu-se densitatea de locuire ale aşezărilor preistorice şi daco-romane, care şi în această zonă periferică se suprapun.
La adâncimea de 2 m faţă de solul actual şi la 0,70 m de nivelul de călcare neolitic s-a conturat groapa unui bordei de formă ovală cu diametru de 2 m pe fundul căreia s-au descoperit fragmente ceramice tipice Vinca - Dudeşti în asociere cu cele din faza ceramicii pictate policrom, antrenate din stratul aşezării gros de 0,60-0,70 m. Acesta este suprapus de stratul roman, gros de 0,25 m din care s-a săpat o groapă menajeră, circulară, la adâncimea de 2,90 m, de pe fundul căreia s-au cules, de asemenea, câteva fragmente tipice secolului II-III.