Caraşova | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Grad | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Oţa | Liana Loredana | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Oța | Silviu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ionescu | Sorin | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Dealul Grad este situat lângă D.N. 58 Reşiţa-Anina, la km. 10, la aproximativ 2,5 km. de comuna Caraşova. Situl este o fortificaţie medievală din piatră deasupra Cheilor Carasului, la altitudinea de 299,00 m.
Prima menţiune asupra cetăţii este cunoscută din anul 1323 când este amintit "...magistrul Nicolae de Erdsomlow şi de Krasso". în anul 1335, la conducerea ei se afla magistrul Thouka, reprezentantul arhiepiscopului de Calocea. Din 1358 până în 1437, când cetatea apare ultima dată în documente, ea a fost din nou proprietate regală.
Localitatea Carasova a fost menţionată în permanenţă în documente, inclusiv în perioada stăpânirii otomane, însă cetatea dispare.
În faţa cetăţii se află două şanţuri de apărare săpate în piatră. Pe celelalte trei laturi cetatea este mărginită de prăpastie. Zidurile exterioare urmăresc forma stâncii pe care au fost ridicate. Cetatea este orientată NV-SE. Forma exactă nu se poate preciza, deoarece o parte din stâncă a căzut în prăpastie, spre Râul Caras.
În timpul campaniei a fost defrişată aproximativ 1/2 din vegetaţia care acoperea situl şi au fost trasate patru secţiuni (S. l = 3,70 x 4,00 m; S. II = 2,00 x 5,35 m; S. III = 1,00 x 3,00 m; S. IV = 3,00 x 2,50 m) şi o casetă (C.l = 1,00 x 1,50 m). Primele două secţiuni au fost amplasate între zidul de incintă de pe latura de N-NE si una din clădirile interioare.
Rezultatul a fost descoperirea unui zid de incintă mai vechi (gros de 1,10 m) la care a fost adosat cel nou, vizibil (gros de 1,20 m).
în S. II am surprins o situaţie stratigrafică mai clară (cea mai mare parte a sitului este răvăşită) care marchează momentul amenajării şi ridicării construcţiei interioare din acest colţ al cetăţii. Sub placa de mortar a fost găsită ceramică lucrată la roată încetată, din care se remarcă trei fragmente provenind din partea inferioară a unor oale borcan, cu marcă de olar (1 - cerc gros, în relief, dispus pe centrul fundului vasului; 2-cruce cu braţe egale înscrisă în cerc; 3- un nivel în relief pe marginea fundului vasului). Cu aceeaşi ocazie, am constatat că stânca este ascuţită, cu pantele abrupte, între zidurile exterioare, construite de o parte şi de alta a vârfului dealului, la o diferenţă de nivel de aproximativ 10,00 m de vârful stâncii, spaţiul a fost umplut cu pământ pentru nivelare.
Inventarul arheologic recuperat este relativ sărac (un amnar elipsoidal, un fragment de fusaiolă din piatră de culoare verzuie decorată cu cercuri concentrice incizate, iar în mijloc câte un punct aplicat pe ambele feţe, fragmente din benzi de fier cu nituri) si constă în special din ceramică. Ceramica este fragmentară şi neîntregibilă; fragmentele provin în special de la oale borcan de dimensiuni mijlocii (diametrul gurii variază între 15-25 cm). Arderea în cele mai multe cazuri este reducătoare sau semioxidantă. Pasta are ca degresant nisip micaceu cu particule de cupru şi mici pietricele.
Cele mai mare parte a fragmentelor sunt nedecorate (din 385 fragmente găsite, 301 sunt nedecorate). Cele mai frecvente decoruri au fost realizate cu măturică (16 fragmente), roata dinţată (10 fragmente), linii paralele distanţate incizate de jur-împrejurul vasului (12 fragmente), valuri incizate în combinaţie sau nu cu linii simple, registre de linii una lângă alta, coaste etc.
Ceramica smălţuită constă din fragmente mici, atipice. Atât pasta cât şi smalţul sunt, în cele mai multe cazuri, de proastă calitate. Smalţul este de culoare verde şi "zahăr ars". Un alt fragment a fost decorat în tehnica "cu cornul", pictat cu humă albă. Există numai un fragment din pastă caolinoidă cu decor în relief, peste care s-a aplicat smalţ verde.
Pe lângă ceramica medievală de secol XIII-XV am mai găsit şi câteva fragmente atipice preistorice şi ceramică romană.
Secţiunea III şi caseta l au fost trasate în zona de NV a sitului şi au urmărit traseul vechiului zid de incintă, care din punctul cel mai nordic al cetăţii se îndreaptă în direcţia sud.
Secţiunea IVa fost amplasată la sudul construcţiilor interioare surprinse în S l şi S II, făcând pandant cu cea din urmă. Aici am surprins un fragment din zidul de incintă al vechii fortificaţii, care în acea regiune îşi schimba direcţia faţă de zidul vizibil. Incinta veche a fost complet demantelată spre sudul cetăţii.
în acest stadiu al cercetării nu putem afirma că cetatea a funcţionat ca sediu al unei garnizoane regulate mult după anul 1437. De asemenea, nu credem că a fost distrusă violent, ci mai degrabă pare abandonată.