Caransebeş | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: cartier Balta Sărată | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 51029.07 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
mun. Caransebeş
Localitate:
Caransebeş
Punct:
cartier Balta Sărată
Localizare:
| 51029.07 |
Lista Ilustrațiilor - 10
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Petrescu | Sorin Marius | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Lazarovici | Gheorghe | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Locul şi importanţa staţiunii:
Situl de la Balta Sărată, oraş Caransebeş, este una dintre cele mai importante staţiuni din zonele de est ale Banatului montan. Din situl de la Balta Sărată, cel mai vechi din zonă, se dezvoltă o serie de staţiuni unele importante (Zorlenţu Mare, Ruginosu) altele secundare.
În campaniile precedente au fost studiate mai multe locuinţe. Unele dintre acestea se întind şi în secţiunea 4 din 1999, astfel încât unele date au putut fi corelate.
În campania din 2002 s-a săpat doar în suprafaţa 10 unde a fost încheiată cercetarea locuinţei 18 şi a început cercetarea a altor două locuinţe (L 26 şi L 28) şi un bordei (B 27=B 1/1999).
Stratigrafia:
-0,20/-0,30 strat de arătură, humus modern, arabil (acum înţelenit),
-0,20/-0,30 -0,30 nivel de călcare de epoca bronzului, pe alocuri cu materiale ceramice, brun gălbui, nuanţele de culoare nu diferă dar mai în adâncime stratul este mai granulos. Materiale Vinèa aflate în proces de retardare, probabil la nivel Vinèa B2 timpuriu.
-0,30 -0,50 m strat de cultură, BS III, cultura Vinèa, faza B1/B2, brun gălbui (uscat) granulos, are în conţinut fragmente ceramice şi chirpici mărunt, provenit de la complexe neolitice răscolit de lucrările agricole;
-0,45 -0,55 m strat de chirpici pe alocuri răscolit, cu chirpici mare sau mărunt, unele carouri cu foarte multă ceramică, BS II, cultura Vinèa B1;
-0,50 –0,80 m strat de cultură, BS II cu multă ceramică Vinèa B1, arsură şi chirpici, cu podine de locuinţă (L 15, L 17, L 18), cu vatră în exterior sau în vecinătatea unui perete;
-0,80 -1,35 m strat de cultură, BS I, cu un nou orizont de locuire cu o nouă arhitectură, materiale Vinèa B1 foarte timpurii. Unele materiale sunt Vinèa A3 sau mai degrabă un A4. Culoarea este mai deschisă. În strat sunt numeroase lentile şi grămezi de lut nears, chirpici mărunt provenit de la complexe de locuire ce nu au ars (L 19, L 25, L 28). Din aceste motive domină culorile gălbui. La diferite nivele sunt orizonturi de călcare de la nivelul vetrelor sau podinelor (podea de locuinţă amenajată). Acum apar o serie de podine din lut galben, ars secundar în urma incendiilor.
Construcţia locuinţei:
Nu cunoaştem vecinătăţile imediate ale locuinţei, dar în secţiunea 4, în cea deschisă de S. Petrescu în 1999, a fost găsit un complex la cca. 4-5 m distanţă (dimensiunile nu se cunoşteau). Anterior în zonă fusese un complex de locuire (locuinţa 26), care însă a stat o perioadă de timp distrusă (câteva anotimpuri, deoarece lutul nears s-a împrăştiat în vecinătate). Un alt complex (locuinţa 27), mai vechi, fusese dezafectat înainte şi se formase un subţire strat de cultură. Acesta părea a fi contemporan cu L 26 sau sunt la acelaşi nivel de călcare.
La ridicarea construcţiei se sapă o serie de gropi mari de stâlp, ce ţin de structura de bază, alteori erau însă şi gropi rituale (L 18/G 1, G 2). Între asemenea stâlpi de bază distanţa era de 1,2 – 1,4 m. Gropile au diametrul de 30-50 cm şi adâncimea de 0,45 - 0,60 m. Stâlpul se află, uneori, în centrul gropii, alteori este pe o margine. E posibil ca în unele cazuri să fie 2 stâlpi paraleli între care se ridica peretele.
Depuneri rituale:
La Balta Sărată în raportul precedent am semnalat existenţa unor depuneri rituale la distrugerea locuinţei. În această campanie, la aceeaşi locuinţă am constatat ritualuri similare.
Obicei de fundare:
Înainte de ridicarea construcţiei, după un strat de cultură de 15-18 cm, format după abandonarea locuirilor anterioare, se sapă câteva gropi G 1 şi G 2 (nu prea adânci – cca. 0,15 – 0,20 m) în care se pun mai multe râşniţe, lustruitoare şi pietre de zdrobit. În groapa 1, situată la colţul de sud-est al locuinţei, se pun 3 râşniţe şi un zdrobitor. Este posibil ca piesele să fi fost puse lângă stâlpul de colţ, groapa fiind chiar pe colţ.
La cca. 0,60 m de aceasta, spre interiorul locuinţei, în groapa 2, se pun 2 râşniţe şi un lustruitor. La acestea în fiecare groapă o râşniţă era cu faţa în jos (cea pe care se zdrobesc grăunţele), lustruitorul era în dungă. În colţul diagonal, opus (cel de nord-est) au fost depuse alte trei râşniţe (două cu faţa în jos), o greutate şi un vas spart, pe stratul pe care se construieşte mai apoi podeaua, peste care a fost un strat de pământ negru amestecat cu galben fără a fi bătătorit. Deci nu era vorba de o groapă. Cele două gropi (G 1 şi G 2) aveau câte 0,15 – 0,18 m adâncime.
Depunerea râşniţelor avea loc, foarte probabil în cadrul unui ritual. Cum nu este un obicei prea frecvent întâlnit în staţiunile neolitice cercetate de noi, considerăm depunerea ca fiind legată de locatarii casei, de obiceiurile lor sau eventual de anumite funcţii avute. Ne gândim la acestea, din cauza repetării numărului de 7 obiecte în această locuinţă. Observăm că, de cele mai multe ori râşniţele sunt cu gura în jos, iar lustruitoarele sunt în poziţie normală.
Fundaţia:
În sistemul de fundaţie la baza stratului, sub nivelul depunerilor rituale au fost semnalate doar 12 gropi mari şi cca. 20 gropi mai mici. Un număr mare, s-au oprit la adâncimi mai mici.
Altele nu au fost foarte probabil semnalate. Unele ţin de structura de bază a locuinţei, altele de amenajări interioare. De la locuinţă au putut fi cercetate doar două laturi ale fundaţiei, celelalte se aflau în afara perimetrului de cercetat şi nu poate fi extins curând. Au fost semnalate două tipuri de gropi unele formate prin batere de pari ce aveau gaura de formă conică şi păstrează profilul bârnei (sesizabile sunt cele semirotunde, de la pari despicaţi) sau parului (de obicei rotund, într-un caz sau două era dreptunghiular, foarte probabil cioplit) şi care erau în interior, şi altele ale stâlpilor de structură.
Reconstituirea complexului:
Pe baza studiului gropilor, a structurii pereţilor, a amenajărilor interioare a putut fi reconstituită locuinţa şi interiorul ei.
Locuinţa 26 (Su 5)
A fost semnalată la mijlocul suprafeţei cercetate. Ea a fost parţial acoperită de P18, motiv pentru care cercetarea ei s-a făcut în mai multe etape. Prima în 2001 când au fost cercetate dărâmăturile ei.
Locuinţa a fost semnalată în 2001 când a fost cercetată şi structura pereţilor dărâmaţi. În 2002 cercetarea s-a axat pe studiul fundaţiei pereţilor la nivelul podelei. Locuinţa avea două etape de funcţionare. Una mai veche cu vatra de foc lângă peretele de nord, alta cu vatra în centru, etapă în care a avut loc abandonarea locuinţei, fără a fi arsă.
Cu acest prilej au fost descoperite mai multe gropi. Una se afla în imediata vecinătate a colţului de sud. În vecinătatea gropii a fost sesizat un colţ de "perete tencuit" cu marginile arse. Arderea s-a produs din afară spre interior, ceea ce ne arată că era vorba de un stâlp exterior care arde şi cu acel prilej arde "tencuiala" din partea de jos a peretelui. Deoarece "tencuiala" nu era mai înaltă de 4-5 cm, credem că aceasta a fost aplicată pentru a feri baza peretelui de a fi muiată de ape în semestrul umed (toamna-primăvara). Asemenea situaţii am sesizat în cercetările noastre etno-arheologice că s-au petrecut la case vechi.
Locuinţa are un şanţ de fundare, surprins doar lângă profilul de nord, deci pe latura de nord a locuinţei. În secţiunea 4 a colegului S. Petrescu au apărut în plan şi în profil asemenea "şanţuri de fundare" (Lazarovici, Petrescu 1999-2002). Ele sunt frecvente în cultura Vinèa în aceeaşi fază la Zorlenţu Mare (Lazarovici 1979 pl. I E; Gh. şi M. Lazarovici 2002a, ms.; 2002b), Opovo, Banjica ş.a. (Lazarovici et alii, 2001, I.1, p. 251 şi urm.) dar şi în cultura Banatului, la Parţa (Lazarovici et alii, 2001, I.1, fig. 65, 67, 71 ş.a.).
Vatra locuinţei a fost realizată îngrijit. Pământul a fost bătut, iar vatra arde în profunzime, dovada unei folosiri îndelungate. Vatra nu a fost demontată aşa încât nu sunt detalii în privinţa construcţiei ei. Dimensiunile acesteia sunt mari, are peste 1,10 m.
Bordeiul 27 (marcaje B 1/S 4 şi B 27/Su 5)
A fost semnalat în săpătura lui S. Petrescu din 1999 şi surprins şi în suprafaţa în curs de cercetare. Complexul are două fazele de umplere semnalate şi în profil şi în plan. El a fost sesizat sub nivelul de călcare al locuinţelor 26 şi 28.
Locuinţa 28 (Su 5)
A fost descoperită sub locuinţa 18 care avea o uşoară altă orientare, dimensiunile fiind apropiate. În colţul de nord-vest al acesteia au fost descoperite pe podea urmele a două vetre de foc, pe podea, ca şi la L 26 în prima fază.
Locuinţele 26, 28 aparţin fazei Vinèa B1 în vreme ce locuinţa 18 aparţine etapei Vinèa B1/B2. Foarte probabil că bordeiul sau una din fazele sale aparţine etapei Vinèa A3, asemenea materiale fiind semnalate şi în campania din 1999 în bordeiul 1 (azi = B 27, numerotarea fiind după toate complexele descoperite în staţiune).
Materialul arheologic a fost studiat după categorii, tehnologie, forme, ornamente, urmărindu-se evoluţia pe complexe şi adâncimi. Câteva date statistice din tabelul anexat (seriat, adică el reflectă o evoluţia cronologică din colţul din dreapta jos spre stânga sus, unde sunt cele mai târzii complexe) arată dinamismul şi proporţiile ceramicii în ordine cronologică şi culturală. Orizontul în cercetare şi nivelul inferior sunt deosebit de importante deoarece sunt cea mai târzie etapă Vinèa A din Banat.
Materialul litic a fost studiat şi publicat (Bădescu, Băltean 2002; Bădescu 2002), iar un raport extins (perioada 1999 – 2002) este în curs de publicare (Lazarovici, Petrescu şi colab.).