Caransebeş | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Câmpul lui Poşta, Poligon militar | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 51029.07 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
mun. Caransebeş
Localitate:
Caransebeş
Punct:
Câmpul lui Poşta, Poligon militar
Localizare:
| 51029.07 |
Lista Ilustrațiilor - 10
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ion | Sorin | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Negrei | Dimitrie Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Petrescu | Sorin Marius | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Lazarovici | Gheorghe | participant | Universitatea "Eftimie Murgu", Reşiţa |
Raport:
Aşezarea este situată pe terasa doua a Timişului, deasupra unui braţ mort al râului. Descoperirea sitului se datorează lui Ion Statan în anii 1961-1962. Ulterior, vor fi efectuate sondaje de către Sever Dumitraşcu, Rochard Petrovsyki, Petre Rogozea, Florin Gogâltan. Au fost întreprinse săpături de către Gh. Lazarovici (1973-1975, 1999-2004)1.
Aşezarea este cel mai important şi extins sit neolitic de pe Valea Râului Timiş. Ea se află în zona de confluenţă a unor râuri jucând rol important în vehicularea sării dinspre Transivania (pe Valea Bisteri), spre S (culoarul Timiş-Cerna), V (spre bazinul Pogănişului, Zorlenţu Mare, Păltiniş şi Bârzavei - Duleu) şi NV pe Valea Timişului cu staţiuni în zona deluroasă (Ruginosu, Ohaba Mâtnic, Honorici). În zona oraşului Caransebeş sunt numeroase situri: Şesul Roşu, Valea Cenchii, Ţiglărie, Jupa - Semafor ş.a. Toate acestea sunt aşezări secundare sau sezoniere roite din situl de la Balta Sărată.
Obiectivul principal l-a constituit sistemul studierii stratigrafiei comparate şi arhitecturii în diferite puncte ale aşezării, fiind vorba de o stratigrafie şi o arhitectură deosebită la nivel Vinèa A şi B1-B1/B2:
- cercetarea stratigrafiei într-un spaţiu în care nu mai apărea nivelul Vinèa A (în campania din 1973 la cca. 20 m era un sondaj).
- cercetarea în secţiunea 6 a unui mare complex (locuinţă cu anexe, cercetare începută în 2000) din nivelul Balta Sărată II (cultura Vinèa faza B1/B2) la care s-a insistat asupra tehnicii de construcţie, a felului cum au ars şi au fost împinşi pereţii, a locului şi rolului obiectelor. Inventarul arheologic al locuinţei a fost foarte sărac.
O altă importantă preocupare este adunarea de date statistice pe calculator într-o baza de date. În campania anului 2003 au fost incluse noi înregistrări, iar baza are 11.400 de obiecte toate aflate în Muzeul din Caransebeş. In baza de date sunt şi materiale din alte staţiuni vinciene, rezultat al conlucrării cu (Gornea, Turdaş, Orăştie, Tărtăria, Miercurea Sibiului).
Suprafaţa 6 cu dimensiunile 6x8 m se află în zona centru-nord (la cca. 30 m de săpăturile anterioare), zonă în care unde au fost descoperite numai complexe de fază Vinèa B1, în special locuinţe. Până acum în această suprafaţă au fost identificate două orizonturi cronologice: unul inferior (Vinèa B1/B1) cu resturi de complexe afectate de lucrările agricole şi cele de la poligonul militar.
Al doilea orizont, cu locuinţe de suprafaţă, cu aceeaşi arhitectură ca în săpăturile anterioare, aparţine, foarte probabil, ultimului nivel din orizontul Balta Sărată II.
Locuinţa 25
Lângă locuinţa 25, a cărei cercetare a început în 2000 (Sorin M. Petrescu a coordonat sectorul), în 2003 am constatat că în vecinătatea ei sau în alte două complexe sau erau două anexe situate spre N şi respectiv spre E. Săpătura nu a putut fi lărgită în această campanie, cercetarea axându-se pe complex. Dimensiunile exacte ale complexului nu pot fi stabilite până nu sunt identificate toate gropile de stâlpi. Rânduri de stâlpi şi pari au fost sesizaţi pe latura de E şi V.
Locuinţa avea două încăperi una spre S = A, alta spre N = B. Încăperea A a fost parţial cercetată anterior. Pe latura de V se afla un război de ţesut, iar în centru o râşniţă, mai multe pietre (lustruitoare?) şi un mare capac de vas pe latura de S.
Intre cele două încăperi de afla un perete despărţitor, iar în el, la jumătatea distanţei o intrare, care după incendiere a fost împinsă spre N împreună cu peretele. O parte din canat, pe o lungime de 0,55 m a ars şi s-a păstrat.
În încăperea B cercetarea nu este încheiată, o parte din pereţi căzuţi nefiind ridicaţi. Lângă peretele de E, aproape de colţul cu peretele interior se aflau şapte greutăţi conice, de la foaia unui război de ţesut.
Podeaua avea o lipitură lipitura şi un perete intermediar ce despărţea locuirea în două încăperi. Ceea ce s-a observat în campania din 2001 şi 2002 au fost pereţii arşi, dărâmaţi şi împinşi in interiorul locuinţei. Peretele de E s-a păstrat în zona peretelui intermediar, fiind împins în interior, spre V. Avea o structură de pari şi pe alocuri sunt urme de stâlpi de la structura de bază lăţimea unui stâlp, de fapt o bârnă despicată are cca. 0,14 m.
Cel mai bine s-a păstrat structura peretelui de V, care a ars în picioare şi a fost împins în interior, adică spre E. Peretele era format din stâlpi groşi de 0,1-0,15 m, înfipţi vertical. În spaţiul dintre stâlpi se aflau pari aşezaţi vertical. Aceeaşi structură se constată şi la peretele de N şi acesta împins înăuntru casei. Cel mai bine s-a păstrat structura peretelui imprimată în chirpici, la colţul de NV unde se văd urmele de pari de la cei doi pereţi.
Anexa de N.
Deoarece complexul iese în afara săpăturii, iar cercetarea nu a depăşit nivelul de călcare al celor două complexe nu putem preciza dacă ţine de această locuinţă sau e alt complex. Distanţele mici, răspândirea unor obiecte, materialele comune ne îndreptăţesc a o considera anexă, lucrurile nefiind prea clare. O casetă de lut, cu dimensiunile pe care a fost cercetată de 0,8x0,6 m, a fost montată pe o structură de lemn. În vecinătatea ei spre S se aflau câteva greutăţi rotunde, mari peste care se dărâmă un perete (greu de precizat care!). În partea opusă greutăţilor, se aflau câteva fragmente de la vase mari, neîntregibile, unele de gătit, altele de provizii.
Anexa de E
În colţul de NE, încăperea B a fost descoperită o aglomerare de fragmente ceramice, pietre, chirpici în neorânduială. Peste el, între ele sunt urme de chirpici. Fie au fost răscoliri ulterioare, fie o vreme, după incendiere şi până la nivelare, partea respectivă este folosită pentru resturi menajere.
Anexă?
In paralel cu latura de E se observă urmele unor pari, credem că este vorba de o anexă a acestei construcţii şi nu alt complex, deoarece nu sunt urme de pereţi arşi, sau nearşi şi nici materiale arheologice.
Dintre obiectele mai deosebite este un fragment de idol, două văscioare întregibile, un topor şi mai multe unelte de obsidian.
Materialul arheologic din locuinţă este la restaurat - doar în anexe materialul arheologic este mai bogat. De altfel din suprafaţă, în această campanie au fost realizate peste 500 de înregistrări în baza de date, ceea ce este destul de puţin (raportat la suprafaţa cercetată) prin comparaţie cu alte zone ale staţiunii.
Încadrarea culturală
În această suprafaţă în complex dar mai ales deasupra se confirmă, ceea am sesizat în campania din 1973, că în nivelul partea superioară a stratului de cultură (nivel BS III) predomină uneltele de obsidian. La o primă observaţie, pare suprinzător că după distrugerea acestor complexe mari urmează o locuire cu colibe, iar în ceramică se constată un proces de retardare (forme, ornamente, tehnologie), în schimb se înmulţesc uneltele de obsidian. La Zorlenţul Mare se constată acelaşi proces de retardare, de abandonare a aşezării compacte, cu locuinţe înghesuite şi trecerea la un tip de aşezare răsfirată. Acestea se petrec în timpul fazei Vinèa B2 sau B2/C după terminologia noastră mai veche2. Acestea ar putea fi cauzate de "şocurile" Vinèa C3, naşterea unor culturi. Aceste fenomene la Vinèa se petrec mai de timpuriu decât consideram noi. Aceasta duce la o scurtate a etapei Vinèa B2 de la Vinèa-Bijelo Brdo (după -6,4 m), fiind rearcat la Vinèa de către W. Schier ca nivelul 5 sau Vinèa C1 în noua accepţiune a lui Fl. Draşovean4. În mod special pentru Balta Sărat, noi am introdus în terminologia nostră, noţiunea de Vinèa B1/B25, deoarece evoluţia continuă neîntrerupt, mai târziu în urma "şocului" Vinèa C.
Urme din epoca bronzului nu au mai fost surprinse în această zonă.
Peste 50% din suprafaţa sitului este afectată de diferite lucrări de la poligonul militar (foişoare, drumuri, tranşee, linii ferate precum şi lucrări de la vechi mine prăbuşite, iar 50% reprezintă teren agricol intensiv exploatat
La Balta Sărată am continuat studiul gen săpătură şcoală; săpând cu studenţii, ne-am axat pe caracter didactic cu explicaţii şi analize de detaliu. Avem o echipă tehnică care instruieşte studenţii cu metodele de săpare dar mai ales de prelucrare a materialelor pentru bazele de date.
Solul acid nu a păstrat aproape nici un fel resturi organice, lipsesc resturile menajere de os ca de altfel şi uneltele de os.
Cercetările viitoare urmează să extindă suprafaţa dar mai ales studiul infrastructurii locuinţei, precum şi prepararea peretelui de N.