Caransebeş | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Câmpul lui Poşta | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 51029.07 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
mun. Caransebeş
Localitate:
Caransebeş
Punct:
Câmpul lui Poşta
Localizare:
| 51029.07 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ion | Sorin | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Negrei | Dimitrie Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Petrescu | Sorin Marius | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Sorin | Ion | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Ţârdoiu | Daniela | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Lazarovici | Gheorghe | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Campania urma să termine cercetarea complexelor de locuit din nivel Balta Sărată II şi I, nivele care nu erau răspândite uniform, în perimetrul staţiunii.
Vizitarea sitului de la Ruginosu, stoparea săpăturilor braconierilor. Terminarea preparării complexelor neolitice.
Locuinţa 26. Locuinţa este orientată EV – NS, cu uşoare deviaţii spre V. Locuinţa a funcţionat vreme îndelungată pe durata fazei Vinèa B1, de la începutul acestei faze, având trei etape de refacere.
Fundaţiile. La construirea locuinţei se sapă un şanţ de fundaţie, adânc de cca. 0,4 m (nu a fost cercetat decât pe 0,4 m lungime), lat de 0,3 m, doar pentru peretele de V. Peretele avea o structură de bârne înfipte vertical, situate la 1,2 – 1,4 m distanţă. Orizontal erau plasate bârne sau pari peste care s-a aplicat o lipitură groasă de lut. Locuinţa nu a fost distrusă prin foc deoarece peretele de V a rămas în picioare nears şi apoi, cândva mai târziu, s-a dărâmat. Peretele de S este marcat de 3 stâlpi masivi ce ţin din structura peretelui. Peretele de E este format dintr-o structură de 6 stâlpi masivi între care credem că era structura de bârne a peretelui, urme de pari de la împletituri nu s-au găsit. Peretele de N este în afara săpăturii. Un perete de interior avea doar câţiva stâlpi mai subţiri, înfipţi vertical, la distanţă de 30-40 cm unul de altul, ceea ce arată o structură cu împletitură cu nuiele.
Construcţia pare a avea două încăperi. În încăperea de S era o vatră ce funcţionează în ultimele două etape de locuire şi două cuptoare în formă de corn care ţineau de prima şi ultima etapă de locuire.
Datorită sărăciei de material gospodăresc, a cuptoarelor, a vetrei mari şi a depunerii de ofrande din groapa 32, (un lustruitor sau o râşniţă pusă în picioare, vreo trei pietre) considerăm că construcţia avea un rol social sau cultic.
Bordeiul 27 . La -0,55 -0,60 m de la nivelul de săpare a fost observat un nivel cu numeroase depuneri de materiale arheologice. Partea inferioară a depunerilor, care era sub acel orizont, este de asemenea asociată cu materiale ceramice dar şi pigmenţi de pământ galben, ceea ce indică o umplere destul de rapidă. Nivelul cu fragmente ceramice, gros de 0,15–0,20 m, inegal ca grosime, arată că groapa a fost folosită, la un moment dat pentru aruncarea resturilor menajere.
Fundul drept ar pleda pentru o posibilă folosire a lui în prima fază ca bordei, dar indicii privind instalaţii de interioare sau de foc nu s-au găsit. Dimensiunile sale erau de 1,80 m lăţime pe 2,2 x 2,4 m lungime, marginile au fost afectate aşa că lăţimea iniţială e greu de precizat. Pereţii bordeiului erau drepţi, partea inferioară fiind uşor scobită, element comun şi pentru gropile de lut şi pentru bordei.
Locuinţa 28. La aceasta au fost constatate resturile unei podele din lut galben, parţial înroşit, străpuns de numeroase gropi de cârtiţă. Podeaua se afla la -1,2 m adâncime. Locuinţa avea două încăperi sau o tindă (săpăturile nu au putut fi extinse dar este de presupus deoarece şi locuinţa 26 mai avea o încăpere în acea zonă. Grosimea de cca 1-1,2 cm a lipiturii şi culoarea galben roşcată a lipiturii gropi s-au vetrei indică folosinţa ei o perioadă îndelungată de timp.
La aceeaşi adâncime, în c. B2, au fost semnalate resturile unui cuptor, cu marginile căptuşite cu lut (G 30). În groapă apar resturi de vase mari (fund), pământ amestecat cu cărbune şi arsură). Groapa bordeiului a fost adâncită cu cca. 12-15 cm de la nivelul de călcare. Groapa avea un plan triunghiular, cu laturile şi colţurile arcuite.
"Coloana apei". Am definit sub acest termen resturile unei coloane de lut nears aflată în colţul de E al locuinţei 28, în altă încăpere sau într-o tindă. Coloana avea la bază o structură de pietre de râu, iar la mijloc resturile unei cupe cu picior. Coloana a fost înfiptă cca. 10 cm în pământ. Înălţimea ei nu poate fi apreciată.
O asemenea coloană a fost semnalată în orizont contemporan, în Sanctuarul 1 de la Parţa, din cultura Banatului, faza II1, iar alta este "coloana mică" din sanctuarul eneolitic de la Căscioarele2. Alte coloane sunt semnalate în sanctuarul neolitic de la Kormadin3. Coloana, asemenea arborelui cosmic, face legătura între Cer – Pământ având diferite semnificaţii legate de fecunditate şi fertilitate, acel axis mundi4. În Creta coloanele reprezentau pe marele Zeu sau locul, unde el apare5, erau semn sacru6 sau erau reprezentarea phalus–ului7.
Groapa de fundare. În vecinătatea coloanei, la cca. 0,5 m, în încăperea de S a fost semnalată o altă groapă de fundare, situată în jumătatea de V a încăperii, la cca. 1 m de coloană. Ea era lângă o groapă de stâlp de perete. În ea erau un lustruitor şi 4 pietre care se aflau uşor sub nivelul de călcare. Lustruitorul, ca de altfel şi la locuinţa 26 a fost aşezat în picioare.
După cum s-a putut observa la mai toate marile complexe cercetate în această zonă (L16, L26, L28) au fost descoperite depuneri rituale de râşniţe, lustruitoare sau pietre de râşniţă puse la ridicare (L 16, L28) în timpul unor reparaţii (L26) sau la abandonare 8 (L16). De cele mai multe ori acestea erau în număr sacru 7 sau 4 (4 de la cele patru elemente primordiale) sau combinaţia dintre ele 3 + 4. Acele numere apar asociate în sanctuare la: Căscioarele9, la Parţa10, 7 vulturi la Çatal Hüyük11, legat de pâinea sacră12 (pe un sigiliu de prescură) sau cele 7 numere din Cabala13, cele 7 cercuri planetare14, cei 7 mari zei sau 7 judecători din Summer15, serii de câte 7 statuete sau idoli (bătrâne, adulte sau tinere) în depunerile rituale de la Poduri, Isaia16, cele 7 terase ale ziguratului17, cei 7 stâlpi sau 7 coloane18 ş.a.
Ceramica întregibilă, descoperită în complexe, în special vasele, în afară de cea din Loc. 16 este foarte săracă, ceea ce ne duce cu gândul că este vorba de construcţii cu caracter social sau cultic. Restul materialului ceramic aflat în strat este destul de numeros. Materialele au fost descrise după cataloage şi au fost incluse în baze de date. Acestea conţin peste 6000 de înregistrări fiind peste 7000 de obiecte.
Ceramica descoperită în nivelul Balta Sărată I (cuprinde bordeiele, ceramica din humus şi primele complexe 1,2 - 1 m) are încă trăsături ale etapei Vinèa A (decor din barbotină, străchini cu umăr scurt). Lipsa elementelor de la Gornea, de etapă Vinèa A3 (străchinile evazate tip pâlnie, cele cu umăr scurt ascuţit) pledează pentru o etapă post Gornea deci o fază Vinèa A3b sau A4, ceea ce corespunde la Vinèa adâncimii 8,7 – 8 m. În această etapă apar şi elemente caracteristice grupului Dudeşti, elemente care apar în etapa Vinèa A3 – Starèevo – Criş IVB sau final. La acest orizont nu mai apar elemente starèeviene.
Ceramica din nivelul Balta Sărată II, căreia îi corespund materialele din ultimele etape ale complexelor din primul nivel şi complexele dintre 0,50 – 1m, sunt materiale de factură Vinèa B1 dar aici amestecul este cu mult nisip, fiind o caracteristică a lutului local. Datele statistice confirmă evoluţia din nivel Balta Sărată I19.
Cel de al treilea nivel, Balta Sărată III (0,40 – 0 m) reprezintă un proces de involuţie locală, la nivel Vinèa B2, foarte probabil ultima etapă a sa, vreme în care "şocul" Vinèa C, marcat de mai multe curente care schimbă civilizaţii.
Rezumat:
Campania urma să termine cercetarea complexelor de locuit din nivel Balta Sărată II şi I, nivele care nu erau răspândite uniform, în perimetrul staţiunii. Principalele obiective au fost vizitarea sitului de la Ruginosu, stoparea săpăturilor braconierilor, terminarea preparării complexelor neolitice. În cazul majorităţii complexelor cercetate au fost descoperite depuneri rituale de râşniţe, lustruitoare sau pietre de râşniţă puse la ridicare în timpul unor reparaţii sau la abandonare. Ceramica recuperată aparţine culturii Vinca.