Caransebeş | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Biserica Medievală | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Perioada modernă; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Domestic;
Tipuri de sit:
Biserică; Necropolă; Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 51029.02 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
Caransebeş
Localitate:
Caransebeş
Punct:
Biserica Medievală
Localizare:
| 51029.02 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ardeţ | Adrian | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Leonti | Iulian | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Negrei | Dimitrie Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş |
| Oţa | Silviu Ion | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Biserica medievală din Caransebeş a fost descoperită în anul 1988, când au fost demolate mai multe clădiri din centrul istoric al oraşului şi au fost făcute excavări pentru a fi construite fundaţiile unor blocuri. Aceste lucrări au scos la suprafaţă 17 morminte şi 6 gropi comune, dar si o groapă comuna cu multe schelete peste care era un strat de lapte de var, gros de 15 cm.
Cercetarea arheologică a început, în anul mai sus amintit, doar după dezvelirea părţii superioare a fundaţiei absidei altarului biserici şi după ce o parte din navă, cor şi sacristie au fost excavate. Ne putându-se realiza o stratigrafie a zonei. -nota 1
Biserica avea ziduri groase de 1-1,10 m din piatră de râu legate cu mortar. Dimensiunile interioare ale edificiului sunt de 15 m lungime şi 8,40 lăţime. Construcţia are patru contraforţi pe partea de sud şi patru pe partea de nord şi doi contraforţi oblice pe colţurile din partea de vest. În interiorul bisericii au fost descoperite mai multe cripte. Biserica este de tip sală. -nota 2
În partea de vest a navei, sub pardoseala bisericii au fost descoperite 11 cripte de diferite forme şi dimensiuni.
Mormintele descoperite în cripte au fost numeroase şi cu un bogat şi variat material arheologic. A fost descoperit un număr mare de piese din aur, argint şi argint aurit. Toate mormintele dezvelite, cu excepţia a patru dintre acestea au avut orientarea est-vest. -nota 3
După finalizarea cercetării, tot în acea perioadă a fost efectuată conservarea primară a ruinelor care a constat în ridicarea zidurilor fundaţiilor cu 0,60 m folosindu-se piatră de râu şi mortar. Pentru delimitarea temeliilor vechi s-a pus un strat de mortar alb, gros de 6 cm. -nota 4
3. Rezultate şi interpretarea lor
Cercetare arheologică preventivă a fost efectuată în partea de sud-est a bisericii medievale, pe o suprafaţă de 300 mp.
Cu acest prilej am constatat că în partea de sud – est a biserici, în exteriorul ei se află un număr de 12 stâlpi din ciment cu fier beton, dispuşi pe trei rânduri la o distanţă de 1,50 m. unul de celălalt.
Complexele C1,C2,C4,C5, C8 şi C9 reprezintă încăperile pivniţelor clădirilor de sec. XVIII-XIX, distruse în mare parte în anul 1988. Nivelul de călcare a pivniţelor, a fost surprins doar în complexul C9, acesta fiind la adâncimea de 3 m de la nivelul actual de călcare. Zidurile acestor complexe sunt din piatră de râu şi cărămidă, înecate în mortar.
Complexele 3A şi 3B sunt amenajări moderne din plăci de micaşist şi cărămizi.
C6 reprezintă o structură dezafectată din lemn şi cărămidă. Complexul este suprapus de C5, iar în partea nordică taie C7 şi este tăiat de Z23. Umplutura a fost omogenă, afânată şi culoare brună.
C7 a fost un mormânt de inhumaţie descoperit în stratul galben-verzui aferent necropolei medievale. Dat fiind faptul că a fost distrus de construcţia lui C5, C6 şi Z23, nu s a putut preciza orientarea defunctului. S-au păstrat doar oasele de la membrele superioare şi inferioare, câteva coaste şi vertebre.
A fost denumit C10, o concentraţie de oase umane, care însumează 3 morminte deranjate. Au fost descoperite în caroul 7B, la adâncimea de 2,35 m, acest complex a fost suprapus de C8.
Complexul C11 este o groapă, orientată nord-sud, probabil de formă ovală, surprinsă la adâncimea de 1, 70 m. de la nivelul actual de călcare. Adâncimea maximă a gropii este de 1,50 m. A fost cercetată pe o suprafaţă de 4,10 x 1,90 m, ea fiind tăiată de zidurile Z1 şi Z2 şi este suprapusă în partea de nord est de complexul C3A, iar în partea de vest este suprapusă de complexul C3B. De asemenea această groapă taie la rândul ei mai multe nivele de înmormântare, pe marginile gropii fiind descoperite mai multe oase umane.
C12 reprezintă zona (carourile 1 B-J) cu cea mai mare concentraţie de oase umane din întreaga arie cercetată a săpăturii. În cadrul complexului s-a putut distinge clar un număr de 20 indivizi dispuşi la o adâncime cuprinsă între 2,60 m şi 3,02 m. Pe lângă aceştia au apărut numeroase oase umane (întregi sau fragmentare). Nu s-a descoperit inventar arheologic, ci doar în unele cazuri s-a observat dispunerea în linie a cuielor din fier pe lângă defuncţi, ceea ce indică înmormântarea în sicrie de lemn a acestora, fapt întărit şi de numeroasele bucăţi sau urme de lemn bio degradat. Gropile mormintelor au fost săpate în sterilul geologic al zonei reprezentat de două straturi de culoare galben-verzuie dar diferite în consistenţă: unul de consistenţă lutoasă (1,70-2,45 m adâncime) respectiv, un strat de consistenţă lutos-nisipoasă (2,45 – 3,05 m adâncime). În toate cazurile, defuncţii au fost aşezaţi pe spate, iar orientarea lor a fost Est – Vest. Cu excepţia M14, gropile mormintelor nu au fost observabile, cea mai probabilă cauză fiind aciditatea ridicată a solului; aici, de menţionat este faptul că starea de conservare a oaselor din primul nivel este mult mai bună.
A fost denumit C13, o concentraţie de oase umane, care însumează 5? morminte deranjate. Au fost descoperite în cadrul carourilor 1A-B, respectiv 2A-B, la adâncimea de 2,80 m. De altfel, pe lângă acestea au mai apărut fragmente de oase umane, urme de lemn bio degradat şi cuie din fier.
A fost denumit C14, o concentraţie de oase umane, care însumează 2 morminte puternic deranjate. Au fost descoperite în cadrul carourilor 1A-B, la adâncimea de 3,10 m. Orientarea este est – vest, capul spre vest.
Complexul C15 este o scară interioară, având 8 trepte de calcar, cu dimensiuni diferite. Prima treaptă a fost surprinsă la adâncimea de – 1,92 de la nivelul actual de călcare, iar ultima a fost surprinsă la adâncimea de – 2,78 de la nivelul actual de călcare.
Complexul C16 este un posibil cuptor, cu dimensiunile de 1,30 x 1,12 m, surprins la adâncimea de – 2,80 m. În interior a fost surprins foarte mult lemn ars, câteva fragmente ceramice şi fragmente de sticlă. Tot în interiorul cuptorului a fost descoperit un ulcior întreg şi o oală, de asemenea întreagă. Acest complex a fost afectat de o canalizare modernă, fiind surprinsă ţeava canalizării care este din fontă.
A fost denumit C17, o concentraţie de oase umane, care însumează 3 morminte deranjate. Au fost descoperite în cadrul carourilor 1I-J, la adâncimea de 1,00 m. De altfel, pe lângă acestea au mai apărut şi alte fragmente de oase umane şi cuie din fier. Starea de conservare a oaselor este bună, unele fiind sparte şi deranjate din vechime. Acest mormânt este cel mai probabil legat de ultimul nivel de înmormântare din acest sit.
4. Materialul descoperit
Materialul arheologic a fost bogat, fiind reprezentat prin fragmente, dar şi fragmente şi vase de sticlă, cuie, piese ornamentale din bronz şi numeroase monede. Materialul rezultat în urma cercetării arheologice se află în depozitele MJERG Caransebeş.
5. Concluzii.
În urma cercetări arheologice preventive am constatat că necropola, aparţinătoare Bisericii Medievale din Caransebeş, a fost grav afectată de construcţiile moderne din secolele XVIII -XIX. Mai târziu în anii 1988-1989, o parte din necropolă a fost distrusă în totalitate, prin construirea de blocuri.
Bibliografie: