Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Industrial; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Aşezare rurală; Locuire militară; Castru; Cetate; Fort; Fortificaţii; Structură de cult/religioasă; Biserică; Descoperire funerară; Necropolă; Necropolă plană; Necropolă tumulară; Mormânt izolat; Mormânt tumular; Descoperire izolată; Obiect izolat; Exploatare/carieră; Carieră;
Cod RAN:
| 63063.06 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Sectorul VIII extra muros. Fortificaţia medievală de la Capidava
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.06 |
Lista Ilustrațiilor - 16
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Deleanu | Valentin | participant | Instiuție Nedefinită |
| Matiş | Anca | participant | Instiuție Nedefinită |
| Roman | Delia Maria | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
| Covacef | Zaharia | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Urduzia | Claudia | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
| Raţiu | Alexandru-Mircea | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Pinter | Zeno-Karl | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Munteanu | Florentin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Opriş | Ioan Carol | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Stoian | Gabriel | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Cercetările din acest an s-au concentrat asupra ultimelor trei casete (C 7-9, de 4 x 4 m) deschise în anii anteriori pentru urmărirea zidului de piatră aparţinând incintei medievale şi asupra unei noi secţiuni deschisă în această campanie pe zidul cetăţii romano-bizantine (S6 - 8 x 2 m). În cele trei casete au continuat lucrările de adâncire şi degajare a structurilor descoperite în campaniile precedente, scoţând la lumină atât poarta de intrare în interiorul perimetrului fortificat, cât şi câteva amenajări din zona acestei intrări. Noua secţiune, deschisă în apropierea porţii estice a incintei romano-bizantine, are scopul de a întregi stratigrafia generală a sectorului VIII extramuran.
Cercetările din anul 2012 din sectorului VIII extra muros al sitului de la Capidava, continuă cercetările desfăşurate anterior în această zonă, de-a lungul campaniilor din 2001-2003 şi 2005-2011. Campania 2012 s-a desfăşurat în perioada 06 - 17.08.2012, cu o echipă de 1 doctor, 3 doctoranzi, absolvenţi şi studenţi ai Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, sub coordonarea prof. dr. Zeno Karl Pinter.
Săpăturile din acest an continuă cercetarea planimetrică a fortificaţiei din piatră legată cu lut (A1), identificată în anul 2001 şi cercetată de-a lungul campaniilor din anii următori, dar şi cercetarea stratigrafică a întregii zone a platoului de la sud-est de cetate, începută în acelaşi an. În acest sens, au fost continuate casetele C7 şi C8 şi a fost deschisă o nouă casetă, C9. De asemenea a fost deschisă o nouă secţiune în continuarea secţiunilor S1, S2, S3 şi S4.
În urma curăţării casetelor deschise în anii anteriori, în colţul de sud al C3 au fost identificate urmele unui cuptor (conturat la – 115 cm de la stratul actual de călcare) care intră în profilele sud-vest şi de sud-est.
În casetele C6 şi C7, în urma curăţărilor şi degajărilor din zona unde zidul A1 prezintă o întrerupere s-a putut constata că avem de a face cu deschiderea porţii a acestei fortificaţii.
În colţul de est al casetei C8 la -0,40 m părea a se contura o groapă, suprapusă de structuri de piatră. La golire s-a putut constata că avem de fapt de a face cu un strat cenuşiu-gălbui, afânat, cu pigment de cărbune şi sporadice fragmente ceramice, de aproximativ 0,30 m grosime, peste care s-au depus lentile de lut galben de aproximativ 0,01 m grosime.
În colţul de nord al casetei am continuat adâncirea pentru a surprinde şi în această parte paramentul estic al zidului A1.
La est de A1 şi perpendicular pe acesta a fost surprins foarte clar un fragment de zid, lucrat în aceeaşi tehnică, ce pare a fi un contrafort.
La nord de acest contrafort, în colţul format de acesta şi A1, la -0,65 m adâncime şi sub stratul de dărâmătură al zidului, a fost identificată o amenajare cu lut galben, aşezată pe un strat de piatră. Amenajare pare a fi fost făcută cu lut bătut (consistenţă tare), amestecat cu pigment de chirpici şi pigment de cărbune. La demontare s-a putut observa că grosimea amenajării este de -0,10 m şi sub aceasta se află pietre de dimensiuni relativ mari, mai aglomerate în apropierea contrafortului. Sub acestea, a fost observat un strat cu piatră de mici dimensiuni în care apar sporadic şi fragmente de tegulae.
Paramentul estic al zidului A1 care intră în profilul de nord-vest al casetei (la aproximativ 1 m de colţul nordic) a fost identificat abia la adâncimea de – 0,70 m, în această zonă fiind afectat încă din vechime fie de o amenajare, fie de o prăbuşire mai mare. La -0,90 m adâncime, în colţul de nord al casetei, s-a identificat o a doua asiză a zidului A1.
La nord-vest de caseta C8 a fost deschisă o nouă casetă (4 x 4m cu martor de 1 m) notată cu C9. Pământul de la suprafaţă este tare, cu multe pietre şi rare fragmente ceramice. La -0,20 m în colţul de V a fost identificat un nivel de pietre. Ceva mai jos, la -0,30 - -0,50 m a fost identificată o nouă aglomerare de piatră.
În colţul de nord a fost identificat zidul fortificaţiei (A1) cu parament spre vest şi orientare nord-sud. În colţul de V al C9 apare multă ceramică, dar fără structuri de piatră. După documentarea şi demontarea structurii de piatră identificată lângă profilul de sud-est al C9 s-a ajuns pe nivelul zidului A1. Talpa zidului a apărut la -0,90 m de la actualul nivel de călcare.
Datele obţinute în urma cercetărilor din acest an, completează datele cunoscute despre zidul A1. Zidul este realizat din piatră nefasonată legată cu pământ, având paramenţii din pietre mari alese, împănate cu pietre mai mici şi la interior emplecton. Zidul este parţial dublat de un val cu miez de piatră şi întărit cu contraforţi (ca cel din C8). Lăţimea variază între 2 şi 2,20 m. Pe lângă distrugerile parţiale observate în anii anteriori în C4 şi C5, o alta a putut fi identificată în C8, iar în casetele C6 şi C7 a putut fi clar observată deschiderea porţii.
În continuarea secţiunilor S1, S2, S3 şi S4 (deschise în anii anteriori), pe zidul cetăţii romano-bizantine a fost deschisă în acest an o nouă secţiune, S6 (8 x 2 m), cu rolul de a completa stratigrafia generală a platoului de la sud-est de cetate. În S6, la -0,55 m adâncime în jumătatea de sud-est, a fost curăţat un nivel de călcare făcut din mortar cu pietricele. Acest nivel de călcare pare să aibă mai multe faze de refacere (cel puţin trei după numărul şapelor de mortar care se suprapun). Primul nivel (cel mai de jos şi implicit cel mai vechi) pare a fi făcut dintr-un mortar gălbui uşor sfărmicios, acoperit cu un strat de lut sau depunere de pământ. În acest prim nivel se pot observa gropi de stâlp având diametrul de 0,06 m. Al doilea strat de mortar este de culoare albă, cu mult var, consistenţă tare şi cu puţine pietricele; şi în această şapă se poate observa aliniamentul gropilor de stâlp, diametrul acestora variind între 0,06-0,08 m. Grosimea acestei şape este de aproximativ 0,02 m. În această a doua şapă au fost încastrate un rând de cărămizi (sub formă de pavaj) ce par să formeze un prag. Cărămizile sunt sparte, dar după rosturi par să aibă o formă pătrată cu latura de 0,38 m. Lângă această amenajare cu cărămizi s-a putut observa o groapă de stâlp de mari dimensiuni, cu diametrul de 0,26 m. Lângă profilul nord-estic s-a putut observa o a doua groapă ce ar putea fi de asemenea de stâlp. Cea de a treia şapă de mortar este de culoare albă-cenuşie, pe alocuri cu accente roşietice (probabil are cărămidă pisată în compoziţie), are mai multe pietricele şi este uşor sfărmicioasă, având o grosime ce variază între 0,03-0,06 m. Aliniamentul de stâlpi se regăseşte şi în această ultimă şapă de mortar. În nivelul de călcare (cu cele trei faze) a fost identificat, cum menţionam mai sus, un şir de 12 gropi de stâlp ce variază ca diametru între 0,06 şi 0,08 m. Şirul are orientare est-vest. După aspectul gropilor de stâlp, se pare că şapele de mortar au fost turnate după ce stâlpii au fost puşi.
În jumătatea de nord-vest a secţiunii, la -0,60 m adâncime a fost identificată o altă şapă de mortar cu mai multe faze, care suprapune (la -0,80 m) o structură de pietre legate cu mortar.
Decroşul zidului romano-bizantin al cetăţii a fost identificat la -0,44 m adâncime. În stadiul actual al cercetării nivelul de călcare cu mortar din jumătatea sud-estică pare a fi contemporan cu nivelul decroşului zidului cetăţii.
În campania 2012 au fost realizate planuri ale casetelor C7, C8 şi C9 şi a secţiunii S6 în actualul stadiu al cercetării. Documentaţia fotografică cuprinde la rându-i imagini digitale ale tuturor suprafeţelor în lucru şi ale descoperirilor cele mai importante. Materialul arheologic din anul 2012 constă în mare parte în fragmente ceramice şi oase, dar au fost recuperate de asemenea şi fragmente de zgură, sticlă şi fier. Ceramica, lucrată în mare parte la roată, este nereîntregibilă. Fragmentele provin fie de la vase de culoare neagră-cenuşie, arse reducător (multe cu urme de ardere secundară), fie de la vase cărămizii, arse bine, oxidant. Tipologic se poate constata că marea majoritate a fragmentelor recuperate aparţin oalei-borcan, dar au fost descoperite şi fragmente de căldăruşe şi de oale cu toartă. Ornamentaţia constă în benzi de linii drepte şi în val şi benzi de impresiuni. Cronologic, cea mai mare parte a materialului poate fi atribuită secolelor X-XI, cu rare materiale de perioadă romană (sticlă). Materialul arheologic se află în depozitul şantierului.[Zeno Karl Pinter, Claudia Urduzia].