Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Industrial; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Aşezare rurală; Locuire militară; Castru; Cetate; Fort; Fortificaţii; Structură de cult/religioasă; Biserică; Descoperire funerară; Necropolă; Necropolă plană; Necropolă tumulară; Mormânt izolat; Mormânt tumular; Descoperire izolată; Obiect izolat; Exploatare/carieră; Carieră;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Sectorul III - Clădirea C2/2011 şi via principalis
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.01 |
Lista Ilustrațiilor - 16
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Deleanu | Valentin | participant | Instiuție Nedefinită |
| Matiş | Anca | participant | Instiuție Nedefinită |
| Roman | Delia Maria | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
| Covacef | Zaharia | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Urduzia | Claudia | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
| Raţiu | Alexandru-Mircea | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Pinter | Zeno-Karl | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Munteanu | Florentin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Opriş | Ioan Carol | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Stoian | Gabriel | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Suprafaţa cercetată: compartimentarea C2/1994 (din carourile Ţ-T/73 intra muros), cu dimensiuni de 5 x 6 m); via principalis – careul R-S70 (4 x 4 m), desfiinţarea martorilor R-S 72 / R-S 71 (4 x 1 m), R-S 71 / S-Ş 71 (4 x 1 m) şi R-S 72 / R-S 71 (4.50 x 1 m).
Cercetarea arheologică desfăşurată în sectorul III al cetăţii de la Capidava, în zona delimitată de via principalis, clădirea C1/1994 şi turnul 7, respectiv Corpul de Gardă romano-bizantin şi alte elemente urbanistice ale ultimelor faze de existenţă din sec. VI-VII ale cetăţii, îşi propune descoperirea, completarea şi verificarea situaţiei stratigrafice în vederea elaborării unui volum monografic cu privire la acest sector, cât şi a ansamblurilor arhitecturale zonale. Urmare a acestei cercetări (în curs) sunt conservarea şi restaurarea acestor ansambluri într-o formulă coerentă, deopotrivă cu valorificarea lor prin amenajare pentru expunerea către marele public.
Circumstanţele şi datele din teren şi din cercetările anterioare. Cercetarea arheologică în edificiul C1/1994 a început în anul 1994 şi a continuat şi anul următor. În aceste două campanii s-a săpat nivelul medieval-timpuriu de locuire al cetăţii, anume un bordei amplasat în mijlocul clădirii, datând din secolul VI p.Chr. Cercetările au fost reluate în campania 2007, acestea continuând de atunci şi până în prezent. În cele trei campanii precedente (2007-2009), s-a continuat săpătura din 1994-1995, cu excavarea nivelului de distrugere de secol VI al clădirii. Încă de la început s-a observat faptul că în ceea ce priveşte ultima fază de locuire a edificiului, acesta se comportă ca un complex arheologic închis, nealterat de acţiuni antropice ulterioare. După înlăturarea acoperişului de ţiglă, descoperit aproape integral in situ, s-a excavat nivelul propriu-zis de cultură materială de secol VI. Artefactele descoperite în cele trei campanii sunt impresionante, atât cantitativ, cât şi prin informaţiile pe care le transmit.
Dintre cele mai importante descoperiri se pot aminti un tezaur monetar compus din 51 de monede (tip follis şi jumătaţi de follis), un umbo de scut din fier, o piuă din calcar întreagă pe poziţie primară, 5 amforete intacte, peste 30 de amfore întregibile, circa 9 fragmente de râşniţe, cârlige de pescuit, opaiţe şi multe fragmente ceramice diverse. Au fost realizate peste 2000 de fotografii arheologice, circa 25 de desene tehnice, două relevee arhitecturale şi o ridicare topografică cu staţia totală. S-au prelevat şi analizat în laboratoare de specialitate - probe de lemn carbonizat (analiză dendrologică), os de animal (analiză paleo-biologică), sol şi ceramică.
În 2011 în clădirea C1/1994 a fost finalizat un sondaj de verificare început în campania precedentă, anume desfiinţat un martor şi epuizată o casetă cu dimensiunile de 3x4 m; în C2/2011 săpătura a atacat camera de sud a clădirii, care a fost secţionată pe jumătate, adică 2 x 4 m, în jumătatea de vest, realizând astfel o suprafaţă de săpătură cu dimensiunile de 8 mp. În această casetă s-a excavat până la o adâncime de 0,8 m fără a atinge nivelul de călcare de secol VI. Pe via principalis cercetarea s-a concentrat asupra careurilor R-S 71, R-S 70, S-Ş 71 şi S-Ş 70, cu scopul eliberării străzii principale care pornea de la poarta de sud a cetăţii şi a perturbaţiilor stratigrafice generate de şanţul castelului roman târziu.
Tehnici şi metode de cercetare. În cadrul campaniei 2012 cercetările efectuate în edificiul C 2/ 2011 s-au axat pe realizarea şi lărgirea în suprafaţă a unor sondaje în interiorul clădirii, pentru a putea determina cronologia şi fazele constructive. Pe via principalis săpătura a continuat în suprafaţă, cu păstrarea unor martori (diafragme) corespunzătoare caroiajului general al cetăţii, care se înlătură după documentare, pe măsura avansării cercetării. Principala metodă folosită a fost săpătura arheologică, realizată manual cu unelte de mână, manipulate de muncitori necalificaţi angajaţi ca zilieri. Supravegherea şi coordonarea acestora a fost realizată de personal calificat, arheologi înscrişi în Registrul Arheologilor din România. De asemenea, s-au mai folosit şi metode de înregistrare a datelor rezultate în urma săpăturii, precum fotografierea complexelor (prin metode specifice fotografiei arheologice), desenul tehnic la scară al situaţiilor deosebite descoperite, analiza stratigrafică a profilelor rezultate. Cercetarea de teren a continuat şi în laboratorul de sit în baza arheologică Capidava, unde piesele importante au fost curăţate, desenate şi inventariate. De asemenea desenele tehnice au fost scanate şi vectorizate în programe de informatică specifice prelucrării foto-video.
Obiective/ rezultatul cercetărilor arheologice din campania 2012. Edificiul C2/1994 se află situat în sectorul III al cetăţii, adiacent la via principalis, lângă edificiul C1/1994. Camerele de la stradă ale edificiului sunt parţial distruse de şanţul fortificaţiei de secol VII, dar camerele dinspre nord ţi nord-vest se află într-o stare de conservare asemănătoare cu cele ale clădirii C1/1994.
Campania din anul 2012 din zona C2/1994 (carourile Ţ-T/73) s-a rezumat la continuarea investigaţiilor din anul precedent, prin golirea celei de-a doua jumătăţi a camerei de sud a edificiului. Astfel în anul 2011 am împărţit camera, ale cărei dimensiuni sunt de 5 x 6 m, în două părţi, obţinând astfel un profil sugestiv privind umplutura camerei. După ce am golit prima parte, reprezentată de carourile C-D/1-6 şi am ajuns pe un prim (cronologic ultim!) nivel de călcare, am decis ca în anul 2012 să demontăm umplutura şi din jumătatea reprezentată de carourile A-C/1-6.
Stratigrafia din interiorul edificiului C2/1994 am împărţit-o în două contexte arheologice distincte:
Contextul nr.1 - Dărâmătura acoperişului. Nivel de pământ amestecat cu material tegular (ţigle şi olane) sărac din punct de vedere al descoperirilor de artefacte.
Contextul nr. 2 - Dărâmătura zidurilor clădirii. Nivel de pământ amestecat cu pietre de mari dimensiuni împreună cu un bogat conţinut de artefacte.
Umplutura camerei în această zonă era compusă din dărâmătură de bolovani şi material tegular de acoperiş, cu materiale arheologice foarte puţine. Descoperirile de artefacte s-au rezumat la fragmente ceramice aparţinând unor amfore, fragmente de platouri din ceramică fină şi un opaiţ de tip danubian. Toate materialele descoperite fac parte din nivelul de dărâmătură al zidurilor ce constituie contextul nr. 2.
De menţionat este descoperirea unei amenajări din pietre de formă circulara, diametrul de circa 0,90 m, care s-a păstrat pe 3 asize. Această amenajare este ulterioară perioadei de funcţionare a clădirii şi constituie probabil fundaţia unui suport/bază de pilon/stâlp. În planurile săpăturilor anterioare din această zonă a cetăţii, când s-a cercetat nivelul de bordeie medievale, apare această amenajare în apropierea unui astfel de bordei. Amenajarea face parte exclusiv din contextul stratigrafic nr. 2.
Având în vedere că nivelul pe care a fost clădită prima asiză a acestei amenajări nu reprezintă un nivel de locuire ci doar dărâmătura zidurilor şi a acoperişului lui C2/1994 putem avansa o ipoteză conform căreia această amenajare aparţine nivel superior din punct de vedere stratigrafic, nivel cercetat anterior săpăturii din acest an.
Concomitent cu cercetarea din carourile A-C/1-6 am început demontarea podelei din lut din carourile C-D/1-6, cercetate din 2011, iar în cei 30 de cm adâncime care s-au săpat în 2012 au fost descoperite nu mai puţin de 22 monede (12 întregi şi 6 fragmentare), descoperite individual, toate de secol IV, în principal emise în timpul împăraţilor Constantin cel Mare şi Constantius II. Acestea se adaugă monedelor descoperite în această suprafaţă în campania precedentă, monede aflate în stadiu de cercetare.
Pentru campania următoare ne propunem definitivarea săpăturii în interiorul acestei clădiri, cel puţin pentru nivelul de secol IV. De asemenea, va trebui să luăm în calcul în scopul continuării investigaţiilor arheologice o prealabilă acţiune de conservare primară a zidului perimetral.[Ioan C. Opriş, Al. Raţiu, G. Stoian]
Via principalis. Campania august 2012
Activitatea colectivului de cercetare s-a orientat cu predilecţie asupra continuării cercetării în c. R-S70 (4 x 4 m), săpături începute în campania 2011, ce urmau să pună în evidenţă latura de NV a bordeiului B1, descoperit în c. R-S 71, precum şi relaţia sa cu celelalte structuri din zona străzii principale.
Săpăturile de anul acesta au fost reluate de la adâncimea de 0,34 m la care ne-am oprit în campania precedentă, ele desfăşurându-se într-un pământ de culoare gri specific perioadei medievale. Menţionăm faptul că până la această adâncime a rezultat un material ceramic nu foarte bogat, aparţinând perioadei medio-bizantine.
La adâncimea de 0,83 – 1,01 m calculată faţă de colţul de S al edificiului C1/1994 a fost pus în evidenţă şi colţul de V al bordeiului B1, al cărui colţ de S a fost surprins în campania 2011 în c. R-S 71. Ne-am oprit la nivelul primei asize de pietre identificate a acestui bordei. În colţul de V al său a fost identificată o structură compusă în general din ţigle şi cărămizi refolosite, probabil o vatră.
Pe direcţia SE-NV a fost identificată gropa de amenajare a unui alt bordei, B3, aparţinând unei faze anterioare bordeiului B1. Din acesta nu s-a mai păstrat decât un rând de cinci pietre la adâncimea cuprinsă între 1,08-1,11 m, pe latura de SV a acestuia. Materialul ceramic descoperit este fragmentar, amestecat, fiind prezente şi fragmente ceramice romane, pe lângă cele medievale.
De asemenea, în colţul de N al c. R-S 70 a fost identificat colţul de S al unei gropi ce este posibil să aparţină unui alt bordei, denumit convenţional B4. din punct de vedere stratigrafic această groapă pare să fie contemporană cu bordeiul B1. Menţionăm că structura bordeiului nu s-a consevat foarte bine. Materialele de construcţie folosite sunt diverse, de la piatră de calcar la ţigle şi chiar chirpici, refolosite din stratul roman de dărâmătură în care sunt amenajate toate aceste structuri medievale.
Pe latura de SV a c. R-S 70 a fost a fost surprinsă o zonă din şanţul de apărare al castellum-ului târziu, cu lăţimea maximă de 0,76 m. Acesta porneşte de sub stratul vegetal şi prezintă chiar de la adâncimea de 0,42 m (faţă de colţul de S al edificiului C1) un rând de pietre cu care presupunem că a fost consolidat peretele de NE al acestui şanţ
În acestă campanie am procedat şi la desfiinţarea martorilor R-S 72 / R-S 71, R-S 71 / S-Ş 71 şi R-S 72 / R-S 71
În martorul R-S 72 / R-S 71, în stratul de dărâmătură romană, a fost descoperit un zid (Z2) orientat pe direcţia NE-SV, cu lungimea de 1,56 m şi lăţimea variabilă de la 0, 59 m în capătul de NE la 0, 91 m în cel de SV. Acesta este adosat zidului Z1 (zidul perimetral al edificiului ce se articulează la NE de Via Principalis), pe o lungime de 0,63 m, restul fiind suprapus trotuarului străzii. Se pare că acest zid marchează intrarea dinspre stradă în edificiul mai sus amintit. Trotuarul prezintă un decroş spre interiorul străzii, pe direcţia NE-SV, pe o lungime de 0,82 m de la limita zidului Z2. Materialele descoperite sunt preponderent cele de construcţie: ţigle, olane, cărămizi, dar şi foarte multe cărămizi de chirpici.
Martorul R-S 71 / S-Ş 71 prezintă sub stratul vegetal un strat de pământ cenuşiu ce reprezintă umplutura şanţului de apărare. Materialul ceramic descoperit în acest strat este amestecat, neîntregibil, de factură romană şi medio-bizantină.
La desfiinţarea martorului R-S 72 / R-S 71 a fost pusă în evidenţă întreaga latură de SV a bordeiului B1. În acest sens desfiinţarea acestui martor ne-a permis realizarea unui plan general al carourilor R-S 71 şi R-S 70 (fig. 8., 9.). Menţionăm că în zona acestui martor nu a mai fost surprins trotuarul străzii, elementele sale constitutive fiind deranjate încă din antichitate.
Succesiunea stratigrafică (adâncimile au fost calculate faţă de limita superioară a profilelor):
Profil magistral c. R-S 70 / c. R-S 71
1. Strat vegetal cu până la adâncimi cuprinse între 0 şi 0,24 m;
2. Strat de pământ cenuşiu închis, slab solidificat, cu material ceramic de factură medio bizantină şi material litic de dimensiuni mici şi medii (umplutura unei posibile gropi de bordei, denumit convenţional B4), cu adâncimi cuprinse între 0,16 şi 0,82 m;
3. Strat de pământ cenuşiu, slab solidificat, cu material litic mărunt şi cu material ceramic romano-bizantin şi medio-bizantin (reprezintă nivelul de la care au fost săpate gropile bordeielor medievale B1, B2 şi B4), cu adâncimi cuprinse între 0,16 şi 0,45 m;
4. Strat de pământ cenuşiu-brun, cu material litic mărunt şi material ceramic romano-bizantin şi medio-bizantin (umplutura gropii bordeiului B3), cu adâncimi cuprinse între 0,38 şi 0,80 m;
5. Strat de pământ cenuşiu închis, slab solidificat, cu material ceramic de factură medio-bizantină şi material litic de dimensiuni mici şi medii (umplutura gropii bordeiului B1), cu adâncimi cuprinse între 0,16 şi 0,64 m;
6. Strat de pământ cenuşiu, slab solidificat, cu urme de arsură masivă şi material litic mărunt (umplutura gropii bordeiului B2), cu adâncimi cuprinse între 0,16 şi 0,66 m;
7. Strat de pământ galben, slab solidificat, cu material litic de dimensiuni mici şi medii şi cu materiale de construcţie (ţigle, olane chirpici) (strat de dărâmătură masivă ce aparţine edificiului romano-bizantin care se articulează la NE de Via Principalis), cu adâncimi cuprinse între 0,16 şi 1,14 m;
8. Lentilă de mortar în interiorul stratului de dărâmătură romano-bizantină, cu adâncimi cuprinse între 0,25 şi 0,34 m;
9. Strat compact de pământ galben, dur, care urmează linia dărâmăturii, cu adâncimi cuprinse între 0,26 şi 0,82 m;
Profil NE al martorului R-S 72 / R-S 71
1. Strat vegetal până la adâncimi cuprinse între 0 şi 0,10 m;
2. Strat de pământ brun, slab solidificat, cu pigmenţi de arsură şi material litic mărunt la adâncimi cuprinse între 0,10 şi 0,38 m;
3. Strat de pământ galben, puternic solidificat, cu urme de mortar şi material litic mărunt la adâncimi cuprinse între 0,30 şi 0,56 m;
4. Lentilă de mortar cu o grosime medie de 0,02 m ce apare la adâncimi cuprinse între 0,40 şi 0,58 m;
5. Strat de pământ brun-roşcat, mediu solidificat, cu fragmente de material de construcţie şi fragmente ceramice romano-bizantine la adâncimi cuprinse între 0,40 şi 0,84;
6. Strat de pământ gri, slab solidificat, cu fragmente litice de dimensiuni mici şi medii, materiale de construcţie şi pigmenţi de arsură la adâncimi cuprinse între 0,10 şi 0,98 m;
7. Strat de pământ galben, slab solidificat, cu pigmenţi de arsură şi numeroase fragmente ceramice şi materiale de construcţie. Acesta reprezintă stratul de dărâmătură provenită de la edificiile romano-bizantine care mărgineau strada pe latura ei de NV. A fost surprins la adâncimi cuprinse între 0,84 m şi 1,52 m.
Profil SV al martorului R-S 71 / S-Ş 71
1. Strat vegetal, cu adâncimi cuprinse între 0 şi 0,38 m;
2. Strat de pământ gri, slab solidificat, cu material litic de dimensiuni mici şi medii, fragmente tegulare şi osteologice (umplutura şanţului de apărare).
Profil SE al martorului R-S 71 / R-S 70.
1. Strat vegetal cu adâncimi cuprinse între 0 şi 0,18 m;
2. Strat de pământ cenuşiu închis, slab solidificat, cu material ceramic de factură medio-bizantină şi material litic de dimensiuni mici şi medii (umplutura gropii bordeiului B1), cu adâncimi cuprinse între 0,16 şi 0,64 m;
3. Strat de pământ galben, slab solidificat, cu fragmente ceramice romano-bizantine, materiale de construcţie şi material litic de dimensiuni mici şi medii (strat de dărâmătură masivă ce aparţine edificiului romano-bizantin care se articulează la NE de via principalis), cu adâncimi cuprinse între 0,18 şi 1,62 m;
4. Strat de pământ cenuşiu, slab solidificat, cu fragmente ceramice romano-bizantine şi medio-bizantine, fragmente osteologice (umplutura şanţului de apărare), cu adâncimi cuprinse între 0,26 şi 1,50 m;
5. Strat de arsură masivă asociat stratului 3 de dărâmătură romană, cu adâncimi cuprinse între 1,50 şi 1,66 m.
Campania de anul acesta ne-a permis să formulăm câteva concluzii preliminare referitoare la cronologia relativă a bordeielor medievale din zona arterei principale a cetăţii romane târzii. Astfel, putem afirma că am identificat aici două niveluri de bordeie, primul, în succesiune cronologică, fiind B3 care a fost dezafectat de către bordeiele B1, B2 şi B4 aparţinând unei faze ulterioare. Deşi groapa bordeiului B1 o „taie” pe cea a bordeiului B2, ele aparţin aceleaşi faze, aşa cum reiese din analiza stratigrafică. De altfel, se pare că bordeiul B2 a fost dezafectat în urma unui incendiu, B1 fiind construit imediat după acest eveniment.
Săpătura din sectorul III, via principalis, este documentată prin fotografii pe suport digital, desene ale profilelor şi grundurilor, pe hârtie şi format electronic, prelucrat. [Ioan C. Opriş, Florentin Munteanu]