Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Alimentare cu apă şi drenaj; Apărare (construcţii defensive); Domestic; Industrial; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Aşezare rurală; Locuire militară; Castru; Cetate; Fort; Fortificaţii; Structură de cult/religioasă; Biserică; Descoperire funerară; Necropolă; Necropolă plană; Mormânt izolat; Mormânt tumular; Descoperire izolată; Obiect izolat; Exploatare/carieră; Carieră;
Cod RAN:
| 63063.07 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Sectorul X - Extramuros
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.07 |
Lista Ilustrațiilor - 18
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sion | Anişoara | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Covacef | Zaharia | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Dobrinescu | Cătălin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Urduzia | Claudia | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
| Raţiu | Alexandru-Mircea | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Herlea | Simona Maria | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Pinter | Zeno-Karl | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Munteanu | Florentin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Opriş | Ioan Carol | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Stoian | Gabriel | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Cercetările arheologice s-au desfăşurat în perioada 11-23 iulie 2011 pe platoul B (terme), unde a fost extinsă secţiunea din campania 2010 cu 10 m (2 x 10 m). Orientată N-S, aceasta măsoară acum 21 x 2 m.
Cercetările întreprinse începând cu anul 2008 (vezi CCA 2009) pe platoul A au urmărit identificarea complexelor şi a conexiunilor cu locuirea intramuros şi, nu în ultimul rând, stabilirea stratigrafiei generale a situaţiei arheologice din această zonă. Săpăturile au fost extinse începând din 2010 (vezi CCA 2010) pe platoul B, situat în imediata apropiere a termelor romane timpurii. Ca poziţionare, platoul A este situat la cca. 300 m spre E de intrarea în cetate, iar platoul B (terme) la jumătatea distanţei dintre cele două repere menţionate. Cercetarea generală din sectorul X (necropole şi termele cetăţii romane) are ca obiectiv major identificarea limitelor spaţiale ale necropolelor cunoscute şi a structurilor de locuire extramurană identificate până acum.
În anii 1970-1990 au fost executate cercetări pe platoul B unde au fost identificate elemente ale necropolei romano-bizantine şi bizantine, cât şi termele cetaţii Capidava. Pe platoul A nu au fost întreprinse cercetări sistematice, însă au fost sesizate ziduri de piatra la suprafata terenului şi au fost gasite fragmente ceramice. Necropola (sectorul X). Primele săpături în marginea de NV a necropolei au fost efectuate de Gloria Ceacalopol în 1958-59; în două secţiuni largi de 2 m. orientate NE-SV, practicate în grădina locuitorului Gheorghe Petcu (astăzi proprietăţile) care tăiau primul val al cetăţii romane târzii au fost identificate mai multe morminte medio-bizantine, un mormânt roman-târziu, precum şi un mormânt colectiv medio-bizantin, reprezentând probabil înmormântarea, precipitată a unui grup străin de comunitatea locală, căzut în lupte în faţa cetăţii. Săpăturile au fost reluate (Valeriu Georgescu) în 1975 cu prilejul construirii şoselei judeţene Cernavodă-Saraiu, modernizate, care străbătea aria necropolei, afectând foarte multe morminte.
Într-o fază iniţială săpăturile au avut caracter de salvare, neputându-se folosi nici un plan topografic de situaţie, nici trasee de săpătură metodice; mulţi tumuli decapitaţi de constructori a trebuit să fie deschişi în suprafaţă. Termenul de necropolă cuprinde de fapt patru structuri funerare de ansamblu distincte: o necropolă tumulară hallstattiană (Babadag III); o necropolă tumulară romană care suprapune aria celei hallstattiene şi în câteva cazuri îi refoloseşte tumulii; o necropolă plană, creştină, romană târzie şi romano- bizantină; o necropolă plană creştină medio-bizantină. În colţul de V al necropolei fuseseră construite, anterior extinderii înmormântărilor, termele castrului roman. Planul topografic de situaţie a fost ridicat în anul 1979 de Valerian Bărbuţă şi nu a cuprins şi aria termelor. S-au săpat 10 tumuli, dintre care numai ultimii 5 în sistemul profilelor axiale, precum şi un mare număr de morminte plane. Săpăturile au fost întrerupte între anii 1983 şi 1992 când eforturile s-au concentrat asupra termelor romane; în 1993-1997 s-a săpat tumulul 15. Începând din 1997 aria necropolei şi termelor nu a mai constituit obiect de cercetare (cu excepţia campaniei 2005, când un colectiv al Muzeului de Arheologie Callatis din Mangalia a efectuat săpături în extremitatea de N şi NV a termelor). Este necesar să se iniţieze măsuri de conservarea-restaurarea termelor şi de protejare a ariei necropolei, deoarece există tendinţa ocupării acestei arii cu construcţii de locuinţe, cât şi intenţii de valorificare a terenului în alte proiecte ale primăriei locale din Topalu.
Pe platoul A am trasat două secţiuni în cruce, orientate est-vest (40 x 2 m), nord-sud (32 x 2 m) în care am identificat trei niveluri de locuire din perioada romană, urmate de o perioadă de abandon. În cursul sec. X-XI p. Chr. spaţiul este refolosit, de data aceasta ca necropolă a locuitorilor din cetatea bizantină.
Pe platoul B am trasat o secţiune de control de 11x2 m, orientată nord-sud, cu scopul de a identifica eventuale morminte din perioada medievală şi a delimita în acest sens necropola bizantină. Menţionăm, că acest platou a fost intens exploatat încă din antichitate, când au fost construite termele cetăţii şi mai târziu în perioada modernă, când au fost ridicate depozitele de grâne ale C.A.P.. Ţinând cont de aceste date, am trasat secţiunea pe marginea de est a platoului, pe o panta lină, într-o zonă neafectată de intervenţii antropice. La aproximativ -0,80/0,90 m au fost descoperite, în linie, cinci morminte de inhumaţie din perioada medievală. Extinderea secţiunii în 2011 îşi propunea să verifice limitele necropolei medio-bizantine.
Deşi foarte modeste, rezultatele scurtei campanii din 2011, au pus în evidenţă câteva complexe şi artefacte de epocă romano-bizantină, respectiv medio-bizantină. Săpăturile, având ca obiectiv clar delimitarea înspre cetate a spaţiului sacru al necropolei medio-bizantine înspre cetate vor continua şi în campaniile viitoare. În egală măsură, ele vor lămuri alternanţa de locuire sau utilizare a spaţiului extramuran pentru ateliere, terme etc., respectiv delimitarea necropolelor din epocă romano-bizantină şi medio-bizantină faţă de zonele aferente locuirii civile în epocile menţionate.
Complexe:
- Vatră de foc din piatră, perioada medievala (sec X/XI) descoperită în acelaşi nivel cu gropile mormintelor medievale din sec. X.
- Groapă circulară cu materiale ceramice fragmentare romano-bizantine, tăiată de groapa mormântului M5, descoperit anul trecut.
La cca. -0,90/1 m am identificat nivelul de călcare medieval, pe care a fost construită vatra şi de unde au început să fie săpate mormintele. Între nivelul vegetal actual şi nivelul de călcare medieval se afla un strat ce conţine un pământ depus de la săpăturile arheologice anterioare, efectuate în zona termelor, ce conţine fragmente ceramice amestecate, din perioada romano-bizantină si medievală.
Materialul arheologic descoperit în această campanie constă din câteva fragmente ceramice aparţinând perioadei romano-bizantine (sec. IV-VI) şi epocii medievale (sec. X-XI).
Materialul ceramic apărut în acest sector este în totalitate fragmentar, astfel în ceea ce priveşte formele nu putem prezenta decât câteva date. Cele mai multe fragmente aparţin unor oale fără toartă de dimensiuni variate, însă s-au descoperit şi două toarte ceea ce dovedeşte că unele fragmente aparţin unor oale cu toartă. Cele două torte sunt ovale în secţiune, una este îngustă (2,5 cm) şi groasă de 1 cm, cealaltă lată (5 cm) şi groasă de 2,5 cm. Un alt fragment reprezintă fundul unei străchinuţe.
Vasele au fost lucrate la o roată cu turaţie medie sau rapidă din lut comun sau caolinoid având ca degresant nisip, nisip fin, nisip şi cuarţ, precum şi microprundiş. Arderea este una oxidantă, de cele mai multe ori neomogenă, vasele având miezul mai închis la culoare, iar suprafaţa interioară şi exterioară pătată1.
Oalele au umerii pronunţaţi şi gura evazată. În funcţie de modul în care se prezintă gâtul şi buza acestora, am stabilit şase variante:
a - Oală cu gâtul înalt, aproape drept, cu buza tăiată oblic spre interior şi cu tor oval în partea inferioară. Decorul incizat prezent pe acest fragment constă într-un şir de impresiuni - alveole - făcute probabil cu unghia şi dispus la baza gâtului. În zona umărului se desfăşoară o zonă compactă de striuri orizontale peste care se suprapun două fascicule de striuri drepte dispuse oblic.
b - Oală cu gâtul înalt, bine marcat prin arcuire şi cu buza rotunjită. Decorul se prezintă sub forma unor striuri orizontale adâncite peste care, în zona umărului, a fost incizată o bandă în val cu linii întrerupte.
c - Oală cu gâtul scurt, unghiular şi buza cu tor oval. Decorul constă într-o zonă compactă de striuri orizontale fine peste care sunt incizate două fascicule de striuri drepte dispuse oblic.
d - Oală cu gâtul înalt, arcuit şi cu buza subţire rotunjită. Decorul incizat prezent pe acest fragment constă într-o zonă de striuri orizontale peste care, în zona umărului, se suprapun linii drepte, inegale, dispuse oblic dezordonat.
e - Oală cu gâtul scurt, arcuit, cu buza lată, plată în partea ei superioară şi trasă în exterior. Nu prezintă decor.
f - Oală cu gâtul scurt, arcuit, cu buza lată, concavă în partea ei superioară şi trasă în exterior. Nu prezintă decor.
Fragmentul ce reprezintă partea inferioară a unei străchinuţe are pereţii groşi (1 cm) şi foarte evazaţi. Fundul cu diametrul de 5 cm este convex în interior, iar la exterior perzintă un semn incizat în pastă crudă, cel mai probabil cu ajutorul pieptenelui. La îmbinarea jumătăţii inferioare a vasului cu fundul, pe exterior, prezintă o bordura semicirculară.
În lipsa unor repere cronologice clare (piese de metal cu putere de datare mai mare) şi datorită stării fragmentare a materialului este destul de dificil de a oferi o cronologie extrem de precisă pentru aceste fragmente. Decorul, tehnica de lucru şi forma fragmentelor încadrate în primele tipuri sunt caracteristice secolelor X-XI2. Însă tehnica de lucru şi forma fragmentelor încadrate în ultimele tipuri ne fac să presupunem că este vorba de o ceramică mai târzie, probabil de la începutul secolului al XIII-lea3. În plus apar şi câteva fragmente ceramice aparţinând unor vase romano-bizantine. Prin urmare materialul ceramic este amestecat conţinând alături de ceramica caracteristică secolelor X-XI şi ceramică mai timpurie (romano-bizantină), dar şi mai târzie. [Simona Maria Herlea]
O concluzie ce se conturează în urma cercetărilor întreprinse până acum pe cele două platouri aflate in apropierea cetăţii este aceea că locuirea romană extramuros încetează cândva, la sfârşitul sec. IV p. Chr., ultimele monede fiind de la Valens. Zidurile locuinţelor de aici au fost demantelate, probabil în aceeaşi perioadă, când se constată o extindere a spaţiului locuibil din cetate, încăperile fiind prelungite până în incintă. Mormintele descoperite pe ambele platouri sugerează folosirea ca necropolă a acestui spaţiu în perioada medievală.
Analiza complexelor arheologice, a materialului ceramic şi numismatic de pe Platoul A va constitui subiectul unui studiu. Publicarea unui raport preliminar al descoperirilor de pe platoul B, după analiza antropologică şi aceea a pieselor descoperite în morminte, a fost deja avansată la revista Pontica a MINAC.
Săpăturile din campania 2011 urmează a fi georefenţiate în GIS-ul general al Capidavei, în cursul lunii noiembrie a.c.