Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Industrial; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Aşezare rurală; Locuire militară; Castru; Cetate; Fort; Fortificaţii; Structură de cult/religioasă; Biserică; Descoperire funerară; Necropolă; Necropolă plană; Mormânt izolat; Mormânt tumular; Descoperire izolată; Obiect izolat; Exploatare/carieră; Carieră;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Sectorul III. Clădirea C 1/1994, C2/2011 şi via principalis
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.01 |
Lista Ilustrațiilor - 18
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Sion | Anişoara | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Covacef | Zaharia | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Dobrinescu | Cătălin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Urduzia | Claudia | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
| Raţiu | Alexandru-Mircea | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Herlea | Simona Maria | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Pinter | Zeno-Karl | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Opriş | Ioan Carol | responsabil | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Munteanu | Florentin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Stoian | Gabriel | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Cercetările din campania 2011 s-au desfăşurat în cursul lunii august (cu prelungire de măsurători şi prelucrare a materialelor în septembrie a.c.), sub coordonarea conf.dr. Ioan C. Opriş şi cu participarea dr. Alexandru Raţiu (MNIR), dr. Gabriel Stoian, drd. Florentin Munteanu, studenţi şi masteranzi ai UB-FIB, voluntari. În clădirea C1/1994 a fost finalizat un sondaj de verificare început în campania precedentă, anume desfiinţat un martor şi epuizată o casetă cu dimensiunile de 3x4 m; în C2/2011 săpătura a atacat camera de sud a clădirii, care a fost secţionată pe jumătate, adică 2 x 4 m, în jumătatea de vest, realizând astfel o suprafaţă de săpătură cu dimensiunile de 8 mp. În această casetă s-a excavat până la o adâncime de 0,8 m fără a atinge nivelul de călcare de secol VI. Pe via principalis cercetarea s-a concentrat asupra careurilor R-S 71, R-S 70, S-Ş 71 şi S-Ş 70, cu scopul eliberării străzii principale care pornea de la poarta de sud a cetăţii şi a perturbaţiilor stratigrafice generate de şanţul castelului roman târziu.
Cercetarea arheologică desfăşurată în sectorul III al cetăţii de la Capidava, în zona delimitată de via principalis, clădirea C1/1994 şi turnul 7, respectiv Corpul de Gardă romano-bizantin şi alte elemente urbanistice ale ultimelor faze de existenţă din sec. VI-VII ale cetăţii, îşi propune descoperirea, completarea şi verificarea situaţiei stratigrafice în vederea elaborării unui volum monografic cu privire la acest sector, cât şi a ansamblurilor arhitecturale zonale. Urmare a acestei cercetări (în curs) sunt conservarea şi restaurarea acestor ansambluri într-o formulă coerentă, deopotrivă cu valorificarea lor prin amenajare pentru expunerea către marele public (integrare în Proiectul "Restaurarea, consolidarea, protecţia, conservarea şi punerea în valoare a sitului arheologic Cetatea Capidava" a Consiliului Judeţean Constanţa, cu accesare a Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5, Domeniul major de intervenţie 5.1, aflat în fază SF şi DALI).
Cercetarea arheologică în edificiul C1/1994 a început în anul 1994 şi a continuat şi anul următor. În aceste două campanii s-a săpat nivelul medieval-timpuriu de locuire al cetăţii, anume un bordei amplasat în mijlocul clădirii, datând din secolul VI p.Chr. Cercetările au fost reluate în campania 2007, acestea continuând de atunci şi până în prezent. În cele trei campanii precedente (2007-2009), s-a continuat săpătura din 1994-1995, cu excavarea nivelului de distrugere de secol VI al clădirii. Încă de la început s-a observat faptul că în ceea ce priveşte ultima fază de locuire a edificiului, acesta se comportă ca un complex arheologic închis, nealterat de acţiuni antropice ulterioare. După înlăturarea acoperişului de ţiglă, descoperit aproape integral in situ, s-a excavat nivelul propriu-zis de cultura materială de secol VI. Artefactele descoperite în cele trei campanii sunt impresionante, atât cantitativ, cât şi prin informaţiile pe care le transmit.
Dintre cele mai importante descoperiri se pot aminti un tezaur monetar comus din 51 de monede (follis şi jumătăţi de follis), un umbo de scut din fier, o piuă din calcar întreagă pe poziţie primară, 5 amforete intacte, peste 30 de amfore întregibile, circa 9 fragmente de râşniţe, cârlige de pescuit, opaiţe şi multe fragmente ceramice diverse. Au fost realizate peste 2000 de fotografii arheologice, circa 25 de desene tehnice, două relevee arhitecturale şi o ridicare topografică cu staţia totală. S-au prelevat şi analizat în laboratoare de specialitate - probe de lemn carbonizat (analiză dendrologică), os de animal (analiză paleo-biologică), sol şi ceramică.
În cadrul campaniei 2011 cercetările efectuate în edificiul C1/1994 şi C 2/ 2011 s-au axat pe realizarea şi lărgirea în suprafaţă a două sondaje în interiorul clădirilor, pentru a putea determina cronologia şi fazele constructive. Pe via principalis săpătura a continuat în suprafaţă, cu păstrarea unor martori (diafragme) corespunzătoare caroiajului general al cetăţii, care se înlătură după documentare, pe măsura avansării cercetării. Principala metodă folosită a fost săpătura arheologică, realizată manual cu unelte de mână, manipulate de muncitori necalificaţi angajaţi ca zilieri. Supravegherea şi coordonarea acestora a fost realizată de personal calificat, arheologi înscrişi în Registrul Arheologilor din România. De asemenea, s-au mai folosit şi metode de înregistrare a datelor rezultate în urma săpăturii, precum fotografierea complexelor (prin metode specifice fotografiei arheologice), desenul tehnic la scară al situaţiilor deosebite descoperite, analiza stratigrafică a profilelor rezultate. Cercetarea de teren a continuat şi în laboratorul de sit în baza arheologică Capidava, unde piesele importante au fost curăţate, desenate şi inventariate. De asemenea desenele tehnice au fost scanate şi vectorizate în programe de informatică specifice prelucrării foto-video.
Campania din2011 din sectorul III intra-muros din cadrul şantierului arheologic Capidava s-a axat pe cercetarea a doua edificii: C1/1994 si C2/2011.
În edificiul C1/1994 săpătura s-a concretizat prin sondarea colţului de sud al clădirii unde în campania din 2010 s-a descoperit zidul de incintă al unei clădiri de mari dimensiuni. Suprafaţa pe care s-a cercetat în campania din 2011 este de 12 mp, anume o casetă cu dimensiunile de 3 x 4 m. Elementul de zidărie descoperit reprezintă colţul unei clădiri şi este orientat paralel cu zidurile de sud, respectiv de est ale clădirii C1/1994, suprapunându-se pe o lungime totală de cca 1m. Zidul este format din piatră de calcar, cu exteriorul fasonat, montate în zidărie cu mortar alb, gros de 2 cm, de foarte bună calitate. Până în prezent din zid au fost dezvelite 3-4 asize în elevaţie, dar menţionăm că nu s-a atins încă asiza de fundaţie (sămânţa fundaţiei).
După dimensiunile zidului, anume o grosime de 1,15 m, se poate afirma că avem de-a face cu o clădire mare, importantă care din punct de vedere stratigrafic este suprapusă atât de clădirea C1/1994, cât şi de marea clădire a Corpului de Gardă (horreum?). Având în vedere contemporaneitatea clădirii C1/1994 cu Corpul de Gardă si cu clădirile învecinate, contemporanitate demonstrată stratigrafic dar şi arhitectural şi urbanistic, putem deduce că noul zid descoperit, deci şi clădirea căreia îi aparţine, constituie o fază anterioară cronologic din existenţa cetăţii Capidava, fază aproape necercetată până în prezent. Cel puţin la nivel de ipoteză, având în vedere dispunerea şi amploarea acestui ansamblu arhitectural (cu o bună analogie în sectorul I al cetăţii, în suprafaţa de la V de biserica paleocreştină, unde a fost găsit un zid asemănător, paralel incintei B), el pare să aparţină unui moment constructiv legat de refacerea a fundamentis de la Capidava, în ultimele decenii ale sec. III - primele decenii ale secolului următor.
Materialul arheologic descoperit în contextul acestui zid este format din mici fragmente ceramice, care după o cercetare preliminară nu oferă repere cronologice asupra edificiului. Desigur acest material va fi suspus unei cercetări amănunţite la o dată ulterioară.
O a doua ţintă a cercetării arheologice din cadrul campaniei din 2011 de la Capidava, sectorul III, a constituit-o clădirea C2/2011, clădire aflată în carourile Ţ-T73, învecinată cu C1/1994, cu deschidere la via principalis. Aceasta a fost amenajată într-o fază în care porticul Corpului de Gardă nu mai funcţiona, el fiind reamenajat în chip de spaţiu pentru depozitare (beciuri). Aici cercetările anterioare au epuizat faza medievală de bordeie a cetăţii, descoperind două astfel de bordeie care suprapuneau clădirea. Săpătura noastră s-a concentrat în camera de sud a acestei clădiri, deoarece camera de nord, cea dinspre via principalis, este parţial distrusă de şanţul de apărare de la sfârşit de secol VI şi început de secol VII. Am secţionat încăperea de sud a acestei clădiri, cu dimensiunile de 4 x 4 m, pe jumătatea de vest, realizând astfel o suprafaţă de săpătură cu dimensiunile de 2 x 4 m, 8 mp. În această casetă am excavat până la o adâncime de 0,8 m fără a atinge nivelul de călcare de secol VI.
Stratigrafia clădirii este una simplă, asemănătoare cu cea din C1/1994, compusă din două niveluri de umplere, despărţite de urmele acoperişului prăbuşit. După cum se poate vedea şi în ilustraţia anexată prezentului raport, în primul nivel (de sus în jos) avem o umplutură afânată de loess galben deschis cu pietre, ceramică şi material tegular. Nivelul al doilea este compus din umplutură secundară, mult mai compactă, sedimentată în timp mult mai lung, săracă în material arheologic. Cele două contexte sunt despărţite de un al treilea context arheologic compus din dărâmătura acoperişului, anume bârne carbonizate şi ţiglă (mai rară decât în C1, ca dovadă că în profil nu este surprinsă, ci numai în cadrul săpătură).
Materialul arheologic recoltat este compus din numeroase fragmente ceramice, vase diferite, dar în general veselă de masă şi amfore. De asemenea, catalogul descoperirilor mărunte numără nu mai puţin de 48 de obiecte, printre care se numără: 16 monede, descoperite disparat, 3 mărgele din sticlă, fragmente din pahare de sticlă, un fragment de ceramică ştampilată cu un motiv cruciform creştin, diferite obiecte din bronz, fragmente provenind de la 3 opaiţe şi multe altele.
VIA PRINCIPALIS 2011
Activitatea colectivului de cercetare s-a orientat cu predilecţie asupra continuării cercetării în c. R-S71 (4 x 4 m), săpături începute în campania 2010, ce urmau să pună în evidenţă dalajul străzii, precum şi rigola adiacentă acesteia.
Săpăturile de anul acesta au fost reluate de la adâncimea de 0,5 m la care ne-am oprit în campania precedentă, ele desfăşurându-se într-un strat compact de culoare gri specific perioadei medievale. Menţionăm faptul că până la această adâncime a rezultat un material ceramic nu foarte bogat, aparţinând perioadei medio-bizantine, excepţie făcând un fragment de opaiţ romano-bizantin rulat în straturile superioare de amenajările medievale.
La adâncimea de 0,92 m calculată faţă de colţul de S al edificiului C1/1994 a fost pus în evidenţă colţul de S al unui bordei pe lungimile de 1,84 m faţă de martorul de NE al caroului şi de 1,62 m faţă de cel de NV. În această zonă materialul descoperit aparţine exclusiv perioadei medio-bizantine. Prima asiză păstrată a pereţilor bordeiului, cea la nivelul căreia ne-am şi oprit săpătura pe semisecţiunea în care a apărut această structură, se află cuprinsă între adâncimile de 0,79 m şi 0,91 m.
La o distanţă de aproximativ 0,75 m de latura sud-estică a bordeiului a fost descoperit un alt rând de pietre de calcar, rulate, ce au suferit un puternic tratament termic, de altfel ele fiind crăpate în marea lor majoritate din această cauză. Adâncimea la care a fost descoperit acest rând de pietre variază între 0,81 m şi 0,84 m. Spaţiul dintre cele două structuri este reprezentat de o zonă de arsură masivă în care au fost descoperite numeroase bârne carbonizate. Materialul ceramic recoltat în această zonă este fragmentar, amestecat, aparţinând perioadelor romano-bizantină şi medio-bizantină. Excepţie face un ulcior întreg cu buza trilobată şi care nu prezintă importante urme de ardere secundară. Acesta a fost descoperit la adâncimea de 0,94 m, la 0,5 m de profilul NE al caroului şi la aproximativ 2 m de cel de NV.
În colţul estic al caroului a fost identificată o vatră reprezentată de o zonă de pământ brun-roşcat, puternic solidificat, cu pigmenţi de arsură. Adâncimea la care a fost descoperită variază de la 0,81 m la 0,95 m, ea prezentând o înclinaţie pe direcţia SV-NE.
Pe latura de SV a caroului, de-a lungul profilului, a fost surprinsă o zonă din şanţul de apărare al castellum-ului târziu, cu lăţimea maximă de 0,76 m. Materialul ceramic descoperit în această zonă este fragmentar, neîntregibil, aparţinând perioadelor romano-bizantină şi medio-bizantină.
Toate aceste structuri au fost amenajate în stratul de dărâmătură care aparţine edificiilor ce mărgineau via principalis pe latura sa de NE. Nivelul superior al acestora este cel pe care ne-am oprit, cercetarea continuând în jumătatea sud-vestică a caroului R-S71. Aici am continuat îndepărtarea stratului de dărâmătură a edificiilor romane târzii precum şi a pământului din şanţul de apărare. Acesta a fost surprins pe o adâncime maximă de 0,88 m, ea variind până la 0,49 m pe sectorul identificat în caroul R-S71 al traseului său.
La o adâncime de 1,42 m faţă de colţul de S al edificiului C1/1994 a fost identificată rigola străzii, realizată din blocuri fasonate, în mare parte paralelipipedice. Şi pe traseul surprins în R-S71 am remarcat că acesta se situează pe o poziţie avansată către axul străzii. Ea nu a fost surprinsă pe întreaga lungime a semisecţiunii, ci doar pe 2,66 m faţă de profilul SE. Adâncimea la care au fost descoperite blocurile de piatră ce compun această structură variază de la 1,42 m la 1,48 m.
La adâncimea de 1,80-1,83 m au fost identificate câteva blocuri de calcar, de asemenea fasonate, rectangulare, care ar putea aparţine cel mai probabil tot dalajului străzii.
Toate aceste structuri sunt suprapuse de un strat de masiv de dărâmătură care conţine numeroase materiale de construcţie, material ceramic exclusiv romano-bizantin şi material osteologic provenind cu precădere de la porcine şi bovidee.
Succesiunea stratigrafică în caroul R-S71 (adâncimile sunt calculate faţă de limita superioară a profilelor):
Profilul NV:
- strat vegetal până la adâncimi cuprinse între 0 şi 0,32 m;
- strat de pământ gri, slab solidificat, care prezintă un material litic mărunt, fragmente ceramice romano-bizantine şi medio-bizantine precum şi resturi osteologice; acest strat face parte din groapa bordeiului descoperit în colţul nordic al caroului. El a fost excavat până la adâncimi cuprinse între 0,20 m şi 0,62 m;
- strat de pământ gri închis, slab solidificat, cu material ceramic fragmentar aparţinând perioadelor romano-bizantină şi medio-bizantină; acesta face parte din şanţul de apărare al castellum-ului şi este amplasat pe latura sud-vestică a profilului, iar adâncimea la care a fost surprins este cuprinsă între 0,18 m şi 0,68 m;
- strat de pământ galben, mediu solidificat, cu numeroase fragmente ceramice, numeroase materiale de construcţie, material litic de dimensiuni mici şi medii; de asemenea acest strat prezintă şi numeroşi pigmenţi de arsură. El reprezintă stratul de dărâmătură provenită de la edificiile romano-bizantine care mărgineau strada pe latura ei de NV. A fost surprins la adâncimi cuprinse între 0,32 m şi 0,98.
Profilul SV:
- strat vegetal până la adâncimi cuprinse între 0 şi 0,28 m;
- strat de pământ gri, slab solidificat, cu material ceramic fragmentar aparţinând perioadelor romano-bizantină şi medio-bizantină. Acesta face parte din şanţul de apărare al castellum-ului şi a fost surprins pe întreaga lungime a profilului la adâncimi cuprinse între 0,22 m şi 0,92 m;
- strat de pământ brun, mediu solidificat, cu numeroase fragmente ceramice, numeroase materiale de construcţie, material litic de dimensiuni mici şi medii, precum şi cu numeroşi pigmenţi de arsură. Acesta reprezintă stratul de dărâmătură provenită de la edificiile romano-bizantine care mărgineau strada pe latura ei de NV. A fost surprins la adâncimi cuprinse între 0,74 m şi 1,56 m;
- zonă de pământ galben în cadrul stratului precedent cu numeroase fragmente ceramice şi materiale de construcţie, la adâncimi cuprinse între 1 m şi 1,56 m.
Profilul SE:
- strat vegetal la adâncimi cuprinse între 0 şi 0,10 m;
- strat de pământ brun, slab solidificat, cu pigmenţi de arsură şi material litic mărunt la adâncimi cuprinse între 0,10 şi 0,38 m;
- strat de pământ galben, puternic solidificat, cu urme de mortar şi material litic mărunt la adâncimi cuprinse între 0,30 şi 0,56 m;
- lentilă de mortar cu o grosime medie de 0,02 m ce apare la adâncimi cuprinse între 0,40 şi 0,58 m;
- strat de pământ brun-roşcat, mediu solidificat, cu fragmente de material de construcţie şi fragmente ceramice romano-bizantine la adâncimi cuprinse între 0,40 şi 0,84;
- strat de pământ gri, mediu solidificat, cu fragmente litice de dimensiuni mici şi medii, materiale de construcţie şi pigmenţi de arsură la adâncimi cuprinse între 0,10 şi 0,98 m;
- strat de pământ galben, puternic solidificat, cu pigmenţi de arsură şi numeroase fragmente ceramice şi materiale de construcţie; acesta reprezintă stratul de dărâmătură provenită de la edificiile romano-bizantine care mărgineau strada pe latura ei de NV; a fost surprins la adâncimi cuprinse între 0,84 m şi 1,52 m.
Pe latura de N-V a c. R-S 71, la 1 m faţă de acesta s-a deschis c. R-S 70 cu dimensiuni de 4x4 m. Săpăturile în acest carou au fost reprezentate de îndepărtarea stratului vegetal şi a depunerilor arheologice până la o adâncime de 0,34 m faţă de nivelul de călcare actual. Pe nivelul pe care ne-am oprit s-a evidenţiat un nivel de dărâmatură, respectiv pietre de dimensiuni mici şi medii, fără a se putea reliefa în stadiul actual al cercetării nici o structură coerentă. Materialul recoltat a fost reprezentat de material ceramic medio-bizantin, puternic fragmentat, fragmente osteologice şi materiale de construcţie.
În c. S-Ş 71, obiectivul cercetării a fost reprezentat de îndepărtarea depunerilor din şanţul de apărare al castellum-ului târziu. Imediat sub stratul vegetal a fost descoperit un nivel de pământ gri, mediu solidificat, cu numeroase pietre de dimensiuni mici şi medii. Printre acestea s-a remarcat prezenţa părţii superioare a unui miliar ce suferise la rândul său o nouă fragmentare. Înălţimea acestuia este de 0,57 m, având diametrul bazei de 0,30 m. Acesta păstra totodată şi titulatura imperială abreviată: Imp(erator) Caes(ar) L(ucius) D(omitius) Aurelianus. Înălţimea literelor din câmpul inscripţiei este de 3 cm pentru rândul întâi şi 4 cm pentru rândurile 2 şi 3. Materialul ceramic descoperit în context este sărăcăcios, aparţinând epocilor romano-bizantină şi medio-bizantină.
Caroul S-Ş 70, situat în prelungirea c. S-Ş 71 pe axul longitudinal al şanţului de apărare al castellum-ului târziu prezintă o succesiune stratigrafică identică caroului precedent, respectiv strat vegetal şi un nivel de pământ gri cu pietre de dimensiuni mici şi medii. Materialul ceramic, amalgamat, poate fi încadrat tipologic în perioada romano-bizantină şi medio-bizantină.
Săpătura din sectorul III, via principalis, este documentată prin fotografii pe suport digital, desene ale profilelor şi grundurilor pe hârtie şi prelucrate în format electronic.
Datorită amplasamentului său, studierea edificiului C1/1994 este relevantă din mai multe puncte de vedere. Astfel vecinătatea cu via principalis şi poarta principală a fortificaţiei este un avantaj pentru studierea relaţiei stratigrafice dintre cele două obiective arheologice. De asemenea proximitatea acestui edificiu cu zidul de incintă, dar mai ales cu turnul de poartă este foarte importantă, mai ales că dovezile arheologice descoperite în săpăturile recente, inclusiv in cea din campania 2010, indică o strânsă legătură între momentul de distrugere al turnului, sfârşit de secol VI p.Chr., şi momentul de incendiere al edificiului. Nu în ultimul rând cercetările din C1/1994 pot aduce noi date în privinţa momentului de construcţie al Corpului de Gardă, a funcţionalităţii acestuia, dar şi asupra rolului jucat de acest sector al cetăţii în cadrul fortificaţiei de la Capidava din secolul VII p.Chr. Prin prisma acestor motive cercetările din edificiul C1/1994 sunt determinante pentru cercetarea de ansamblu din sectorul III intra muros al Capidavei, această clădire constituind cheia de boltă a cercetării urbanismului de secol VI din acest sector. În ceea ce priveşte via principalis, unde artefactele descoperite (aşa cum s-a expus în rândurile de mai sus) sunt exclusiv fragmentare, interesul major este dat de posibilitatea stabilirii fazelor de funcţionare ale străzii (până acum identificate 2, posibil 3 asemenea faze), în corelare cu edificiile ce o mărginesc în sectorul 3, respectiv sectorul de est al cetăţii.
Cercetările de teren au fost dublate anul acesta, ca şi în campaniile precedente, de un program susţinut de înregistrare a noilor elemente de arhitectură puse în evidenţă, program pus la punct de arh. Anişoara Sion şi de completările anuale aduse GIS-ului Capidavei (drd. Dan Ştefan, drd. M. Duţescu-Ştefan, drd. C. Constantin). Odată încheiate cercetările arheologice, rezultatele obţinute ar trebui să permită elaborarea cât mai rapidă a proiectului de restaurare a monumentelor zonale. Până la finalizarea prospecţiunilor de teren în aria menţionată şi publicarea sa monografică, o axă importantă de valorificare a rezultatelor deja obţinute o reprezintă realizarea unor studii şi comunicări ştiinţifice de mai mică amploare. În cursul lunii octombrie am prezentat (Ioan C. Opriş - Al. Raţiu) comunicarea cu titlul Capidava. Cercetări arheologice în campania 2011, prezentare ocazionată de lucrările sesiunii anuale Pontica, organizată de MINAC.