Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Aşezare rurală; Locuire militară; Castru; Cetate; Fort; Structură de cult/religioasă; Biserică; Descoperire funerară; Necropolă; Necropolă plană; Necropolă tumulară; Mormânt izolat; Mormânt tumular; Descoperire izolată; Exploatare/carieră;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Sectorul I intra muros - Carourile J55, J56 şi zidul de incintă medieval (sondajul din 2009 în caroul J 57)
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Achim | Irina Adriana | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sion | Anişoara | participant | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Covacef | Zaharia | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Dobrinescu | Cătălin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Bărbulescu | Theodor | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Floca | Ana-Maria | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Herlea | Simona Maria | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Ionescu | Clara | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Paşca | Mihaela | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Pascu | Cătălin | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Pinter | Zeno-Karl | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Speriatu | Vicenţiu | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Urduzia | Claudia | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Beldiman | Corneliu | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ene | Daniel Lucian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Munteanu | Florentin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Opriş | Ioan Carol | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Raţiu | Alexandru-Mircea | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ştefan | Călin Dan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ştefan | Maria Magdalena | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Stoian | Gabriel | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Suprafaţa cercetată: Incinta mediobizantină de pe curtinele C-D (c.J57) şi cele două structuri de locuire cu zidărie de piatră şi pământ adosate incintei romano-bizantine din c.J55-56.
În c.J57 s-a urmărit verificarea informaţiilor adunate în campania din 2009 în sondajul efectuat lângă zidul de incintă medieval, fiind urmărite în special stratigrafia şi tehnica de construcţie a zidului medieval.
În c.J56 s-a continuat cercetarea pentru identificarea laturii de NV şi al laturii de SV ale clădirii descoperite în acest carou în campania de săpături arheologice din anul 2009. Pentru a delimita locuinţa din c.J56, a fost degajată o suprafaţă mai mare ce atinge şi c.J55.
Zidul medieval se păstrează în elevaţie pe înălţimi de până la 0,80 m între turnurile nr. 3 şi 4. Între turnurile 1 şi 3, zidul medieval a fost înlăturat în campaniile din ultimii zeci de ani pentru că se păstra foarte prost şi pentru că se urmărea şi cercetarea incintei romano-bizantine3. La limita dintre c.J56 şi J57 anul 2009, a fost observat în campania precedentă un grup de 4 pietre aşezate în linie aşezate cu 0.5 m spre interior faţă de paramentul exterior romano-bizantin iar spre S paramentul incintei medievale fiind căzut pe o lungime de 1,5 m. Zidul de incintă a mai fost observat în acest sector, în aceeaşi campanie din anul 2009, într-un sondaj efectuat în c.J57.
c.J57 în mare parte este necercetat, dar sfertul de SV al caroului a fost afectat de cercetările asupra unui bordei, în campaniile mai vechi.
c.J56 a fost afectat de cercetările asupra unui bordei, în campaniile mai vechi, înspre sfertul SV şi totodată cercetat în anul 2009 până la nivelul de călcare din interiorul locuinţei aflate în acest carou.
Menţionăm că înainte de excavaţia realizată în campania 2010, suprafaţa c.J55 era denivelată din mai multe motive. Zidul de incintă romano-bizantin, ca şi în c.J56, a fost curăţat de orice nivel arheologic ce îl suprapunea în urmă cu câteva decenii. Înspre SV suprafaţa a fost cercetată la fel, în urmă cu mai mulţi ani, în vederea cercetării bordeiului care suprapune şi o parte din locuinţa din c.J56. Cel mai înalt punct se afla la +0,74, unde nu a fost până acum afectat de cercetări sau de alte intervenţii, iar zidul de incintă romano-bizantin se păstrează la înălţimea cuprinsă între +0 şi +0,4 m.
Tehnica de săpătură a fost cea manuală în casete stratigrafice. În c.J57, unde a fost realizat un sondaj în campania din 2009, profilele au fost îndreptate şi curăţate în vederea interpretării profilelor şi observării relaţiei dintre depunerea straturilor din interiorul cetăţii şi zidul de incintă medieval.
Au fost realizate fotografii înainte de efectuarea săpăturilor şi s-a încercat trasarea unui carou de aproximativ 4 x 4 m, perpendicular pe zidul de incintă romano-bizantin, care să încadreze limita dintre c.J56 şi J55, în vederea surprinderii limitei de NV a locuinţei din c.J 56. Pe parcurs, suprafaţa iniţială a caroului a fost mărită devenind o secţiune, prin lungirea în interiorul cetăţii a laturilor de SE şi NV ale caroului, cu aproape 2 m, până la limita locuinţelor descoperite în J55 şi J56. Am căutat să surprindem, prin mai multe profile, depunerile aferente straturilor arheologice şi relaţia lor cu zidul de incintă medieval şi cu cel de incintă romano-bizantin.
În campania 2010 zidul medieval a putut fi curăţat de pământ şi vegetaţie şi observat pe o lungime de câţiva metri şi pe latura exterioară, în dreptul laturii de E al turnului 3, deasupra zidului romano-bizantin, în continuarea primei asize observate anul trecut, adică spre S. Zidul medieval se păstrează pe o înălţime de 3 rânduri de piatră. Pietrele sunt de dimensiuni mici, alese cu grijă din monumentele antice sau dărâmături ale vechilor clădiri, curăţate de mortar, în cea mai mare parte având forma pătrată sau dreptunghiulară. Zidul nu a fost construit în nici una din tehnicile clasice de zidărie, dar se observă grija de a avea rânduri de aproape aceeaşi grosime şi cât mai drepte, pietrele din rândul superior fiind aşezate în aşa fel încât să suprapună rostul dintre pietrele din rândul inferior, iar pe alocuri au fost introduse pietre mai mici ca nişte icuri. Paramentul exterior al incintei medievale, pe lungimea tronsonului cercetat în 2010, era clar delimitat de emplectonul incintei medievale romano-bizantine, primul rând de pietre fiind aşezate pe un strat de pământ galben-cenuşiu informaţie observată în 2009 pe lungimea cercetată în acel moment. Liantul folosit este acelaşi pământ gălbui-cenuşiu cu pigmenţi foarte puţini de mortar şi alte incluziuni folosit pe toată lungimea incintei medievale.
În c.J56 s-a continuat cercetarea pentru identificarea laturii de NV şi al laturii de SV ale clădirii descoperite în acest carou în campania de săpături arheologice din anul 2009. Locuinţa a fost distrusă în urma unui incendiu puternic, dărâmătura fiind caracterizată de culoarea cărămizie dată de pereţii din chirpici arşi căzuţi, unii păstrându-se în bucăţi alţii descompuşi într-un praf cărămiziu. Bârnele din lemn utilizate la construirea acoperişului au ars complet fiind carbonizate foarte puternic ne mai păstrându-se decât cenuşa rezultată în urma incendiului. A fost descoperit şi material tegular distrus în urma prăbuşirii acoperişului. Laturile clădirii au fost identificate pe tot traseul lor, în sfertul SV laturile de SV şi NV fiind distruse în colţul de NV de un bordei, dar nu în întregime, păstrându-se măcar primul rând de pietre. Latura de SE are 5,75 m pe exterior şi 5,15 m pe interior (diferenţa e dată de colţul interior), la fel are şi latura de NV. Latura de SV are 4,70 m pe exterior şi 4 m pe interior. La fel are şi tronsonul de zid de incintă romano-bizantin folosit ca a patra latură, latura de NE. Lăţimea celor trei laturi ale locuinţei are aproximativ două picioare romane, între 60 şi 70 de cm, grosimea variind în funcţie de pietrele utilizate în construcţie. Pietrele sunt reutilizate şi de dimensiuni mici şi au fost legate cu pământ. Pereţii clădirii sunt construiţi din rânduri de pietre suprapuse de rânduri de blocuri de chirpici, de fapt un fel de picior de piatră legat de pământ peste care se ridica suprastructura din chirpic pentru a feri de peretele de umezeală. Până la ce înălţime se ridica peretele din piatră nu ştim exact, dar latura de NV se păstrează pe o înălţime maximă de 0.80 m. Lângă latura de NV se păstrează urmele unui pavaj de cărămidă suprapus în colţul nordic al locuinţei de o peliculă de mortar şi pietre căzute cel mai probabil din incinta romano-bizantină folosită ca a patra latură. Pe de altă parte, pavajul pare să fi fost spart de o groapă înainte de momentul incendierii locuinţei deoarece dărâmătura rezultată în urma incendierii suprapune toată podeaua locuinţei. Dacă ar fi fost spart de vreun bordei atunci ar fi trebuit ca în acea suprafaţă dărâmătura să fi fost degajată şi umplută cu material medieval ceea ce nu este cazul.
Pentru a delimita locuinţa din c.J56 a fost degajată o suprafaţă mai mare ce atinge şi c.J55. Încercând să delimităm latura de NV a locuinţei din c.J56 a fost delimitată totodată şi latura de SE a locuinţei ce a fost delimitată în c.J55. Aceste două laturi menţionate sunt adosate, în stadiul actual greu de zis care latură a fost adosată celeilalte, mai ales că folosesc aceeaşi tehnică de zidărie, acelaşi tip de material (piatră reutilizată şi legată cu pământ) dar şi datorită faptului că ambele laturi au fost afectate de bordeiul nr. 105. A fost identificat traseul laturii de SV pe o lungime de 1,60 m, latura fiind distrusă de bordei pe acest tronson. Latura de NE este de fapt zidul de incintă romano-bizantin utilizat ca a patra latură a locuinţei, la fel cum se observă în c.J 56 dar şi la toate locuinţele de la V de basilică, cele de pe linia 51 a caroiajului, unde se observă că au fost construite folosind ca a patra latură zidul de incintă romano-bizantin dar că au şi fost toate distruse în acelaşi moment prin incendiere. Locuinţa din c.J55 a fost distrusă în acelaşi moment ca şi cea din c.J56. Dărâmătura este similară, chirpic ars, descompus, fragmente de sticlă, cuie şi scoabe oxidate. La -0.22-0.24 m au fost descoperite un număr de zece fragmente de bârne ale acoperişului, arse puternic, dar cât să poată fi recoltate unele din ele. În momentul prelevării probelor bârnele se fragmentau în bucăţi de mici dimensiuni îngreunând recoltarea lor. Au fost observate şi două dale de pavaj, dar doar atât, podeaua păstrată fiind din pământ galben şi aflându-se la un nivel mult mai jos faţă de locuinţa din c.J55, la aproximativ -0,80 m. Latura de SE are o lungime de 5,63 pe exterior şi 5 m pe interior.
Zidul de incintă romano-bizantin, folosit ca a patra latură, a fost observat pe o lungime de 1,60 m şi o adâncime de 0,80 m. Paramentul interior este realizat din piatră tăiată, de mici dimensiuni şi legată cu mortar de o calitate foarte bună, păstrându-se foarte bine.
Informaţiile obţinute în urma cercetării din campania 2010 sunt importante în privinţa a două aspecte.
În primul rând au fost completate şi verificate informaţiile referitoare asupra zidului medieval de incintă (tehnică de construcţie, materiale de construcţie). Aceste informaţii au fost corelate cu informaţiile oferite de rapoartele publicate în revista Dacia (seria veche) şi în monografia Capidava, cu informaţiile obţinute în campania 2009, dar şi cu informaţiile obţinute în sectorul sudic extra muran.
Al doilea aspect important îl reprezintă informaţiile obţinute despre ultimului nivel de locuire al cetăţii romano-bizantine din sectorul I. Informaţiile obţinute în urma cercetării locuinţelor de lângă curtina de NV, dintre basilică şi turnul nr. 1 sunt completate de informaţiile obţinute în urma cercetării locuinţelor de lângă curtina dintre basilică – turnul nr. 2 şi turnul nr. 3. Una din concluzii este că incinta, cel mai târziu în sec. VI, pe tronsonul curtinelor menţionate, este folosită ca al patrulea zid al locuinţelor. Pe de altă parte, locuinţele sunt contemporane, au inventar ceramic contemporan şi sunt distruse undeva spre sfârşitul sec. al VI-lea sau începutul sec. al VII-lea în urma unui incendiu foarte puternic. Aceste locuinţe, prin starea lor de conservare, prin materialul arheologic descoperit, prin materialul de construcţie utilizat, tehnică de construcţie etc., dau o imagine bogată asupra sec. al VI-lea în privinţa habitatului, tramei stradale, urbanismului, vieţii economice etc.
Datele oferite în urma cercetării c.J55 şi J56 pot fi corelate cu informaţiile din c.O51, P51, Q51 etc., cu datele oferite de relaţia lor cu biserica şi zidul de incintă romano-bizantin şi publicat un studiu referitor asupra cartierului de locuinţe, eventual şi ateliere, din imediata apropiere a basilicii. De asemenea, ar mai fi nevoie de încă două-trei campanii arheologice pentru completarea informaţiilor obţinute până în acest moment.
Materialul arheologic ce ar putea ajuta în stabilirea cronologiei absolute construcţiei incintei medievale lipseşte. În c.J56, materialul arheologic descoperit este puţin în comparaţie cu cel din anul 2009, fiind descoperite, în completarea vaselor descoperite anterior, fragmente ceramice, destul de puţine, şi două opaiţe întregi plus două monede, una de pe mortarul ce suprapune pavajul de cărămidă având 0,7 cm diametru şi 0.2 cm grosime iar cea de a doua monedă fiind descoperită pe dărâmătura de chirpic de deasupra laturii de NV, la +0,30 m, având un diametru mare de 1,9 cm şi un diametru mic de 1,5 cm cu o grosime de 0,3 cm. Ambele monede sunt puternic oxidate.
În locuinţa din c.J55 materialul arheologic este caracterizat de amfore fragmentate dar întregibile, în număr de 5 sau 6 plus un număr de 3 capace de amforă care se şi potriveau cu gurile de amfore descoperite.
Au fost realizate o serie de mai multe fotografii digitale. De asemenea, au fost realizate desene tehnice, la scara de 1:20, ale celor patru profile din sondajul efectuat în campania 2009 în c.J57. În c.J55 a fost realizat un desen tehnic al grundului şi un desen tehnic al profilului de NV. [Ioan C. Opriş, Daniel Ene]