Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Cetate; Necropolă;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Sector III, intra muros
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Raţiu | Alexandru-Mircea | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Munteanu | Florentin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Opriş | Ioan Carol | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Stoian | Gabriel | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Suprafaţa cercetată: edificiul C1/1994 (în compartimentarea de 8,5 x 4 m dinspre corpul de Gardă au fost cercetaţi 26 mp, în continuarea secţiunii de 3 x 4 m cercetată în 2007 şi recurăţată/lărgită în 2008/suprafaţă totală compartimentare 38 mp). Cercetare pe via principalis în careurile R 76-74 (4 x 4 x 3 = 48 mp). Anterior fusese realizată curăţarea întregii zone, pe suprafaţa careurilor R-S 76-72 (5 x 5 m x 10 careuri = 250 mp).
Clădirea C1/1994. Principalul obiectiv arheologic cercetat în cadrul campaniei Capidava 2008 în sectorul III al cetăţii a fost clădirea CI/1994. Cercetarea a început aici prin curăţarea săpăturii de anul trecut şi demontarea bordeiului din caroul Ţ 75. Din cauza slabei densităţi a solului din umplutura clădirii, pământ prăfos amestecat cu bârne carbonizate, cenuşă si ţigle, profilul obţinut anul trecut în interiorul clădirii, la intersecţia carourilor Ţ 74 cu Ţ 75, orientat NNE-SSV, s-a prăbuşit. Astfel, pentru a obţine un nou profil pe care să-l putem continua şi în adâncime a fost necesară, în prealabil, curăţarea vechiului profil mărind cu un metru secţiunea pe care o începusem anul trecut. Odată cu aceasta ne-am stabilit obiectivele pentru campania 2008 în ce priveşte C1/1994. Astfel ne-am propus epuizarea săpăturii din camera de S a lui C1/1994 prin extinderea secţiunii şi în carourile Ţ 75 (pe toată lungimea lui) şi în primii trei metri din Ţ 76. La SV, SE şi NV am păstrat vecinătăţile cu zidul exterior al clădirii, iar la NE cu zidul interior de compartimentare pe care însă am păstrat un strat de pământ cu o grosime aproximativă de 0,30 m care să constituie un martor, perpendicular ca direcţie pe profilurile secvenţiale de pe direcţia NE-SV.
La curăţarea profilului NE-SV s-a descoperit un mic tezaur monetar format din 15 monede de dimensiuni mari (3-4 cm în diametru) aflate într-o stare de conservare precară. Două grupuri distincte de monede au fost descoperite într-o dispunere compactă sub forma unui grup de 5 monede şi unul de 6 monede, lipite una de cealaltă. În acelaşi context cu monedele, la o distanţă de 0,01-0,02 m, a fost decoperit un opaiţ de secol VI, un eventual indice de datare a nivelului. Adâncimea la care au fost găsite este de -2,05 m pentru monede şi -1,89 m pentru opaiţ, acesta constituind adâncimea maximă propusă pentru campania din anul 2008. De asemenea, în centrul camerei, situată chiar în profil, a fost descoperită o piuă din calcar aflată în poziţie primară, în forma de trunchi de con turtit, în partea superioară prezentând un cant din care pornesc vertical două nişe, late de 0,11 m, dispuse diametral una faţă de cealaltă. Piua are numeroase urme de ardere secundară carea au determinat calcinarea pietrei şi fisurarea acesteia pe mai multe porţiuni. Faza de curăţare a profilului s-a concluzionat prin desenul şi fotografierea acestuia.
În continuare s-a demarat săpătura propriu-zisă în suprafaţa neexcavată din interiorul edificiului C1/1994. Astfel, după un desen prealabil s-a procedat la demontarea dărâmăturii bordeiului medieval timpuriu aflat în incinta acestuia. Descoperirile au continuat şi după înlăturarea dărâmăturii bordeiului cu două piese ceramice miniaturale, un ulcior şi o cană (lucrate pe roată, din pasta semi-fină), descoperite sub ultimii bolovani din bordei. În partea centrala a întregului edificiu, s-au descoperit 5-6 blocuri de piatră fasonate deformă paralelipipedică, asemănătoare ca mărime cu cele din paramentul turnului de poartă, aflat la doar 1 m distanţă de edificu. Două dintre aceste blocuri de piatră au câte o faţă acoperită cu un strat de mortar albicios, de granulaţie fină, cu o grosime ce ajunge până la 0,11 m, un indiciu în plus care conduce spre posibilitatea ca aceste blocuri de piatră să fi provenit din turnul de poartă. Materialul ceramic recoltat este foarte bogat, dar şi foarte fragmentar, tipologia vaselor fiind aproape exclusiv compusă din amfore şi vase de depozitare şi transport. Sub nivelul de dărâmătură au fost descoperite două amfore de tip gaza întregibile şi un volum mare de amfore fragmentare. Nivelul pe care ne-am oprit cu săpătura este cel al unei lutuieli a podelei. Printre piesele descoperite pe acest nivel se numără şi 5 monede de bronz, cu diametre reduse, mai multe fragmente de sticlă.
În ultima parte a campaniei am început excavarea ultimei porţiuni nesăpate din camera de S a lui C1/1994. Aici stratigrafia s-a dovedit a fi identică, cu completarea că la nivelul pe care am dorit să ajungem au fost descoperite mai multe fragmente dintr-u chiup şi chiar un fragment mare din capacul acestuia. Fragmentul de capac al chiupului este de mari dimensiuni şi are o ansă în formă de semicerc înaltă de 4-5 cm şi lată de 4 cm. Materialul ceramic descoperit este asemănător cu cel descoperit în restul clădirii, adică numeroase fragmene de amfore, din care 5 întregibile şi două amforete întregi descoperite una lângă cealaltă, în piciore, sprijinite de zidul de NE al camerei. La acelaşi nivel al acestor amfore au mai fost găsite alte trei amfore întregibile, descoperite cu fragmentele pe locul unde au fost sparte într-o imagiie foarte sugestivă pentru dinamica distrugerii lor. Dintre descoperirile mai importante din această zonă putem amintii două opaiţe întregi descoperite aproape de nivelul la care ne-am oprit cu săpătura şi un disc din bronz, cel mai probabil o aplică, cu un diametru de 5,3 cm, având trei găuri mici de prindere dipuse pe marginea sa la distanţe egale una de cealaltă. Totodată am mai descoperit fragmente aparţinând a trei râşniţe din piatră, toate aflate în apropierea zidului de SV.
În urma excavării ultimei porţiuni din camera de S a edificiului C1/1994, am determinat un posibil nivel de călcare al camerei, prin descoperirea unui pavaj format din 9 dale din calcar cu partea superioară şlefuită. Forma acestor pietre este neregulată, iar dimensiunile acestora sunt cuprinse între 0,35 – 0,40 m lungime şi 0,15 – 0,20 m lăţime. Dalele de piatră se aflau în poziţie primară, grupate în dreptul intării din partea de est a camerei.
Stratigrafia generală a interiorului camerei am putut-o determina de la nivelul de amenajare a podelei bordeiului medieval timpuriu până la nivelul la care am ajuns cu săpătura în prezent, ceea ce însumează cca. 1 m adâncime. Pentru întreaga suprafaţă escavată în cei doi ani de când s-au reluat săpăturile aici, adică cca. 38 mp, stratigrafia este unitară fiind formată din trei unităţi stratigrafice principale. Prima dintre acestea este stratul de pământ galben-negricios, foarte sărac în material arheologic, care este situat dedesuptul nivelului de călcare al bordeiului din interiorul acestei camere. Sub acest nivel se află nivelul de dărâmătură al acoperişului, nivel carcterizat prin cantitatea impresionantă de ţigle şi bârne carbonizate. Ultimul nivel este format din pământ galben cu pigment de cărbune şi pământ roşiatic (ars), cararcteristica cea mai importantă a acestui strat fiind bogatul material arheologic descoperit aici. Astfel, numai în campania din acest an, după o analiză primară şi insufucient documentată, avem pe lista descoperirilor 24 de monede din bronz (15 în tezaur şi 9 dispuse egal pe suprafaţa amintită), 3 opaiţe întregi, 17 amfore fragmentare şi 2 întregi, dar şi multe alte artefacte care, împreună cu cele enumerate anterior fac din această săpătură una bogată în artefacte. Tezaurul e databil în secolul al VI-lea, mai precis de la Iustinian I la Tiberiu II Constantin. Cea mai veche moneda se datează 527 p.Chr., iar cea mai recenta e datata 578-582 p.Chr., probabil incendiul a avut loc candva la inceputul anilor '80.
Pentru campania 2009, mai rămâne de realizat doar demontarea martorului median, care urmăreşte zidul de compartimentare interioară a clădirii C 1/ 1994 şi pregătirea pentru publicare monografică/ studiu extins a întregului edificiu.
Via principalis 2008 (careurile R 76-74)
În cursul campaniei 2008 a început demontarea careurilor R 76-74, după desenarea, în prealabil a profilelor aferente. Respectiva operaţiune urmărea degajarea străzii principale a cetăţii, care pornea de la poarta principală de SE înspre zona centrală a fortificaţiei.
Săpătura a atins dalajul de piatră al via principalis, urmând ca în campania 2009 să fie desfiinţaţi şi martorii perpendiculari pe stradă (cu lăţime de 1 m). Cel puţin în careul R 76 nivelurile arheologice antice şi medievale au fost sensibil afectate de intervenţia lui Gr. Florescu, atunci când a degajat poarta cetăţii şi a amplasat linia de decauville, operaţiune desfăşurată în corelare cu aplatizarea interiorului cetăţii (vezi documentaţia foto din arhiva istorică a şantierului, respectiv fig. 1 din monografia Capidava I). Cercetarea s-a desfăşurat pe o suprafaţă de 4x4 m x 3, dată fiind păstrarea martorilor menţionaţi anterior (48 mp). Anterior fusese realizată curăţarea întregii zone, pe suprafaţa careurilor R-S 76-72 şi redesenat profilul lung (păstrat pe axul străzii, între cele două şiruri de careuri), operaţiuni însoţite de redocumentarea fotografică necesară.
Materialul rezultat este redus numeric şi fragmentar, dat fiind şi contextul apariţiei sale pe stradă. În profilele de N ale careurilor R 75 şi R 74 (care ating în zona de înălţime maximă 1,20-1,30 m) pot fi aflate, la limita cu C 14 (compartimentare a marelui edificiu din sectorul V al cetăţii), aproape sub nivelul actual de călcare, urmele unei nivelări cu lut, care par să aparţină ultimului nivel de locuire romană a cetăţii, la sfârşitul sec. VI-începutul sec. VII p.Chr. [Ioan C. Opriş, Al. Raţiu, G. Stoian]