Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Cetate; Necropolă;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Achim | Irina Adriana | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Covacef | Zaharia | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Dobrinescu | Ionuţ Cătălin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Urduzia | Claudia | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
| Miron | Costin | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Pinter | Zeno-Karl | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Georgescu | Ştefan Viorel | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Heroiu | Andrei | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Opriş | Ioan Carol | responsabil | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ene | Daniel Lucian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Munteanu | Florentin | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Raţiu | Alexandru-Mircea | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Stoian | Gabriel | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Cercetările arheologice de la Capidava, cât şi operaţiunile de prelucrare a materialului arheologic rezultat şi de alcătuire a rapoartelor de cercetare s-au desfăşurat în campania 2008 pe durata lunilor iulie-august (cu măsurători topografice şi de actualizare plan arhitectură/ releveu/ nivelment prelungite în cursul întregii luni septembrie). Rezultatele obţinute în acest an sunt notabile, în condiţiile reluării corespunzătoare a finanţării săpăturilor arheologice şi de conservare primară din partea MCC, după ce aceste sume scăzuseră drastic în anul precedent. În aceste condiţii, cercetările arheologice s-au desfăşurat într-un ritm accelerat, acestora adăugându-li-se importante lucrări de conservare primară, care au drept scop final protejarea şi punerea în valoare pentru vizitare a obiectivelor arheologice din cetatea romană şi bizantină de la Capidava (vizând ansambluri arhitecturale din sectorul de E, cu paramentul interior al curtinei din această zonă, dar şi resturile unei clădiri monumentale de pe terasa dinspre Dunăre în sectorul VII).
Cercetările au continuat, cu sprijinul instituţiilor partenere (FIB, MINAC, UO Constanţa, ULB Sibiu), în 4 sectoare intra muros (sectorul I, sectorul de E, sectoarele III/VI, VII) şi alte două extra muros (sectorul VIII şi X). În GIS-ul deja existent al sitului a fost integrată ridicarea topografică a descoperirilor curente din cetate sau din zona extramurană (rezultate ale campaniilor 2007-2008).
În sectorul I al cetăţii a fost reluată cercetarea la biserica romano-bizantină din colţul de N al fortificaţiei (săpătură Irina Achim – IAB, în colaborare cu Ioan C. Opriş - FIB). Anexa de la N de biserică, cât şi suprafaţa de la V de aceasta au fost pentru început mai intens cercetate. Întreaga suprafaţă pe care s-a efectuat cercetarea în sectorul I, în bazilică şi în vecinătatea acesteia (inclusiv curăţarea preliminară) este de 350 mp, acoperind careurile J-K-L-M-N 51-53. Tot în sectorul I au fost demontaţi doi martori, între carourile O-P 51, respectiv P-Q 51 (5 x 1 m x 2 = suprafaţa totală de 10 mp) (săpătură efectuată de drd. Daniel Ene - FIB, UB). Reluarea intensivă a cercetărilor la basilica se datorează nevoii de conservare primară a zidurilor sale perimetrale, cât şi a realizării unui proiect de restaurare/ execuţie asupra acestui monument excepţional, vitregit de săpăturile nepublicate anterioare, lăsat apoi de izbelişte şi cu integritatea periclitată.
În sectorul III al cetăţii săpătura s-a concentrat asupra unui obiectiv, a cărui cercetare este aproape terminată şi pentru care urmează publicarea - edificiul C1/1994. În 2008 ne-am concentrat în compartimentarea de 8,5 x 4 m dinspre corpul de Gardă (au fost cercetaţi 26 mp, în continuarea secţiunii de 3 x 4 m cercetată în 2007 şi recurăţată/lărgită în 2008 / suprafaţă totală compartimentare 38 mp). Cercetarea s-a desfăşurat şi pe via principalis în careurile R 76-74 (4x4 x 3 = 48 mp). Anterior fusese realizată curăţarea întregii zone, pe suprafaţa careurilor R-S 76-72 (5 x 5 m x 10 careuri = 250 mp). Colectivul cuprinde pe conf.dr. Ioan Carol Opriş, drd. Alexandru Raţiu, drd. Gabriel Stoian, Florentin Munteanu (UB, FIB). Cercetările de pe strada principală au avut drept obiectiv corelarea acestui sector cu sectorul de est al cetăţii şi facilitarea conservării/ vizitării întregii părţi de S şi est a cetăţii.
În sectorul de est săpăturile au fost conduse de către dr. Zaharia Covacef, Tiberiu Potârniche (MINAC) şi s-au desfăşurat în două zone distincte: încăperea C9 a edificiului romano-bizantin, precum şi în încăperile C15 şi C16 însumând o suprafaţă de cca 90 mp. Suprafaţa pe care s-a efectuat cercetarea în sectorul de Est al cetăţii Capidava este de cca 100 mp.
În sectorul VII au continuat lucrările conduse de lector dr. Costin Miron de la ULB Sibiu, lucrări foarte anevoioase dealtfel, pentru elucidarea închiderii înspre Dunăre a zidului de incintă (curtinele H, I, aşa zisul turn 8 şi posibila curtină J, paralelă cu fluviul). Acestea s-au desfăşurat în careurile c-d 77-76, e 77-76, f 76-75 (cu latura de 5 m), pe o suprafaţă totală de 200 mp. Săpăturile din 2008 au condus la identificarea unui nou zid de piatră legată cu pământ, între curtinele I-J, care poate aparţine incintei castrului roman târziu, în cazul în care nu reprezintă o amenajare mai târzie, medievală.
În sectorul VIII extra muros, pe platoul din partea de SE a cetăţii, au continuat cercetarea prof.dr. Zeno Pinter, Claudia Urduzia de la ULB Sibiu şi MN Brukenthal în secţiunile deschise în campaniile anterioare, cărora li se adaugă altele noi, alături de casetări înspre E. În campania 2008 a fost deschisă o nouă secţiune S4-5/2008 (5 x 2 m). A fost demolat şi martorul cu lăţimea de 1 m ce separa S4 de S5, obţinându-se o suprafaţă de 5 x 10 m. Au mai fost cercetate 5 casete - caseta C3/2007 (4 x 4 m) şi s-au mai deschis 4 casete de 4 x 4 m, respectiv: C4, C5, C6 şi C7/2008, care ar putea să ilustreze existenţa unei incinte de piatră adosată în cursul secolului al XI-lea laturii de est a cetăţii.
Săpăturile din acest sector urmăresc clarificarea traseul zidului descoperit în C2/2003 şi care ar putea să ilustreze existenţa unei incinte de piatră adosată în cursul secolului al XI-lea laturii de est a cetăţii. Funcţionarea acestei incinte din piatră, care înseamnă şi o lărgire a spaţiului locuit în epocă mediobizantină a fost deja sugerată, pe baza observaţiilor lui Grigore şi Radu Florescu.
În sectorul X, acelaşi C. Dobrinescu (MINAC) a continuat sondajul din campania precedentă la cca. 4-500 m ENE de incinta cetăţii Capidava, pe platoul unui deal ce oferă o bună vizibilitate spre intrarea în cetate. Obiectivele propuse au fost stabilirea stratigrafiei şi a raporturilor între locuirea extramurană şi cetate. În acest sens, s-a extins secţiunea S I, trasată anul trecut, cu încă 10 m spre vest, suprafaţa cercetată acum fiind de 20 x 2 m, atingând şi solul viu punctual. A fost constatată lipsa complexelor de locuire din sec. V-VI p.Chr., situaţie arheologică care se înscrie în linia generală a situaţiei pe acest palier cronologic pentru întreaga Dobroge romană, unde multe aşezări deschise sunt abandonate la sfârşitul sec. IV, iar populaţia se retrage înspre ariile fortificate. De remarcat, descoperirea unui relativ bogat material ceramic de sec. II-III p.Chr., care sugerează existenţa unui nivel de locuire amplu pe platou în epoca Principatului.
În cursul campaniei 2008 lucrările de conservare au fost reluate în zona sudică şi de est a cetăţii, pe parcursul lunilor iulie-septembrie. Toate clădirile abordate sunt clădiri romane târzii ridicate într-o tehnică îngrijită, cu zidărie de piatră şi mortar, combinată, pe alocuri, cu cea de cărămidă. Sectorul de est. Au fost abordate cateva ansambluri (clădirea cu hypocaust, adosată curtinei G a cetăţii, C5 de pe curtina F), cât şi zidurile perimetrale ale unor alte clădiri de pe curtina F, în scopul sprijinirii zidului de incintă (vezi plan, C 8 şi încă un zid căruia îi corespunde pe faţa opusă a curtinei turnul 5, în potcoavă). Aceste ultime ziduri au fost conservate parţial – începută conservarea şi în scopul consolidării feţei interioare a curtinei. La fel, au fost completate pietrele lipsă de pe curtinele amintite, G şi F. În această zonă, numită generic zona Sectorului de E, desfăşoară săpături arheologice dr. Zaharia Covacef (MINAC). Intenţia noastră pentru campaniile viitoare de conservare în sectorul de est vizează continuarea conservării edificiilor amintite, respectiv C 7 – C 8 şi în marele edificiu compus din compartimentările C 6, C 9, C 11, C 14, care se închide la via principalis. Ultima clădire menţionată este lungă de 28.40 m/ 9.00-7.50 m lăţime.
În sectorul VII al cetăţii a fost conservat parţial un mare edificiu aşezat pe terasă, între Corpul de Gardă şi Dunăre. Bine păstrat este zidul său dinspre strada care desparte cele două edificii oficiale ale cetăţii, cât şi un zid interior (compartimentare), care pornea înspre fluviu. Zidul lung al clădirii respective măsoară nu mai puţin de 20,90 m, iar cel dispus perpendicular înspre Dunăre 8,20 m. Înălţimea primului, la faţa dinspre Dunăre, atinge 2,40 m în punctul cel mai înalt, acolo unde porneşte compartimentarea. Zidul de compartimentare scade în înălţime spre limita falezei, până la 0,70-0,85 m. Date fiind dimensiunile amintite şi aspectul monumental al edificiului, chiar şi păstrat în partea sa NE (interiorul şi latura dinspre Dunăre, de SV, fiind afectate de aşezarea de bordeie, alunecare de teren etc.), impunea conservarea. Conservarea acestuia aduce şi mai buna fixare a terasei, dată fiind diferenţa de nivel de cca 2 m între nivelul de călcare pe strada dintre edificiu şi corpul de gardă şi interiorul primului.
Menţionăm că în paralel cu cercetările arheologice curente (cu specială privire la sectorul VII), au fost efectuate actualizări/ introduceri în GIS-ul sitului Capidava, prin măsurători topografice curente şi aplicate direct obiectivelor conservate (Mihai Florea, MNIR); concomitent s-a desfăşurat şi actualizarea planului de situaţie al sectoarelor I, III, VII, VIII ale cetăţii, releveu, nivelmente (Anişoara Sion). [Ioan Carol Opriş]
Sector I intra muros – Bazilica paleocreştină
Irina Adriana Achim, Ioan Carol Opriş, Florentin Munteanu, studenţi FIB
Suprafaţa pe care s-a efectuat cercetarea în sectorul I, în bazilică şi în vecinătatea acesteia (inclusiv curăţarea preliminară) este de 350 mp, acoperind careurile J-K-L-M-N 51-53.
Singura biserică paleocreştină cunoscută până în prezent în interiorul fortificaţiei romano-bizantine de la Capidava ocupă o poziţie periferică, în colţul de NE al cetăţii, în dreptul turnului nr 2. Partea de est a monumentului de cult este situată în dreptul intrării în turnul anterior menţionat, iar colţul de NV al edificiului se ”sprijină” pe paramentul interior al zidului de incintă. Dacă ne raportăm la caroiajul general al cetăţii, atunci putem preciza că biserica se găseşte în c. 51–53 J, K, L, M şi N.
Monumentul creştin care face obiectul prezentului raport a fost identificat (mai exact conturul exterior al absidei) de profesorul Gr. Florescu în perioada interbelică, cu ocazia amplelor lucrări de degajare a zidului de incintă al Capidavei. O primă menţiune în literatura arheologică aminteşte de existenţa acestui edificiu în anul 19471. În cursul deceniilor şase şi şapte ale secolului XX a fost cercetat un orizont medieval timpuriu şi medio-bizantin ce ocupa întreaga suprafaţă a cetăţii şi care consta din numeroase bordeie, dintre care unele au fost amplasate în perimetrul bisericii paleocreştine (bordeiele 1, 11, 11b, 12, 14, 15, 162)2.
O cercetare arheologică rămasă până astăzi nepublicată a fost întreprinsă între 1967 şi 1977 de Al.S. Ştefan cu concursul Institutului naţional pentru monumentele istorice din Bucureşti3. Începând din 1998 şi pentru mai multe campanii cercetarea sistematică a bisericii şi a zonei din imediata sa apropiere a fost încredinţată lui C. Matei4.
Biserica era un edificiu de dimensiuni modeste (măsuri exterioare: 18,20 x 8,40 m), cu o singură navă, absidă semi-circulară şi anexă de formă trapezoidală pe latura de N.
Hemiciclul absidal acuză o uşoară deviere spre S faţă de axul major E-V al bisericii. Naosul descria în plan un rectangul de formă relativ regulată, alungit (lungime: 12,20 m). Existenţa unui avancorp occidental, care să fi precedat biserica la vest, nu a fost încă demonstrată de cercetările de până acum. Starea de conservare a monumentului nu permite detectarea amplasamentului exact şi al numărului căilor de acces în biserică.
Extremitatea estică a laturii de N a bisericii era ocupată de o anexă de plan trapezoidal. Această mică încăpere conexă edificiului de cult a fost amplasată într-un spaţiu restrâns, între zidul perimetral N al bisericii şi paramentul interior al zidului de incintă imediat la V de intrarea în turnul nr 2.
În stadiul actual al cercetării arheologice forma şi dimensiunile exacte ale sanctuarului nu pot fi precizate. Ştim însă cu certitudine că absida adăpostea un loculus pentru relicve situat la deschiderea absidei şi foarte probabil sub masa de altar care nu a lăsat nici o urmă materială pe teren.
Descoperirile monetare din perimetrul bisericii permit o încadrare cronologică a monumentului între sfârşitul secolului al V-lea şi ultimul sfert al secolului al VI-lea.
În campania 2008 cercetările arheologice au fost reluate în aria bisericii paleocreştine de la Capidava după o întrerupere de câţiva ani şi au vizat, întâi de toate, evaluarea stării de conservare a vestigiilor acestui monument, precum şi elaborarea unei strategii de săpătură pentru anii următori. Această abordare este justificată de faptul că la mai bine de o jumătate de secol de la identificarea sa pe teren edificiul nu a beneficiat de o publicaţie pe măsura importanţei acestei descoperiri. Mai mult, o dată degajate ruinele sunt expuse unei degradări accentuate şi rapide, care ar trebui preîntâmpinată print-o cercetare exhaustivă şi prin restaurarea acestui edificiu. Şi cum în urma explorărilor anterioare interiorul bisericii a fost cercetat de o manieră invazivă, am optat pentru o săpătură de suprafaţă exlusiv în exteriorul monumentului.
Echipa a fost compusă din cinci lucrători şi patru studenţi de la Universitatea din Bucureşti. Am abordat simultan aria din faţa bisericii, la vest, şi ea cercetată de Cr. Matei, prin două suprafeţe – suprafaţa V şi suprafaţa SV – precum şi anexa de pe latura de N.
Suprafaţa SV. Secţiunea este situată la colţul sud-vestic al bisericii, în exterior şi într-un perimetru care a fost anterior cercetat de C. Matei. Săpătura restrânsă efectuată în această arie a avut scopul de a lămuri relaţia constructivă dintre zidul de V al bisericii şi alte două ziduri – unul orientat E-V şi celălalt N-S – care se află în această zonă. Materialul arheologic recoltat este puţin numeros, foarte eterogen (ceramică medievală, tardo-antică şi romană, toate în stare avansată de fragmentare). Este de remarcat absenţa totală a monedelor în această arie.
Suprafaţa vest. Este situată la V de faţada occidentală a bisericii, într-o zonă care a făcut obiectul unor cercetări anterioare. Secţiunea este limitată la N de zidul de incintă şi la est de zidul vestic al bisericii.
Anexa N. Este o încăpere de formă trapezoidală situată pe latura de N a bisericii. Dimensiuni: lăţime variabilă, între 3,20 m la est şi 2,60 m la vest; lungime: 2,50 m la N şi 3,20 m la S ca şi în axul absidiolei estice. S-a lucrat efectiv pe o suprafaţă de 1,80/2,18 m lăţime pe 2,20 m lungime cruţând pentru verificări sau sondaje viitoare un martor de pământ de circa 1,00 m la S, până în zidul perimetral N al bisericii. Cercetarea de suprafaţă pe care am întreprins-o în perimetrul anexei nu a fost finalizată în campania 2008, în ciuda faptului că adâncimea maximă atinsă este de 2,32 m faţă de intrarea în nivelul superior al turnului nr 2 sau de 1,88 m la baza profilului sudic al secţiunii. Am putut constata că extremitatea nordică a zidului vestic al anexei a fost afectată de intervenţii anterioare (greu de precizat dacă antice sau moderne).
Din anexa N a fost recoltată o cantitate relativ mică de ceramică foarte eterogenă (medievală, romană târzie şi romană, printre care şi două fragmente de tip Sântana de Mureş), precum şi o mică cantitate de fragmente osteologice şi câteva obiecte din fier. [Irina Achim, Ioan C. Opriş]