Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Preistorie; Hallstatt; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Cetate; Descoperire funerară;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Sector III, VI intra muros
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeual Naţional Brukenthal Sibiu |
| Urduzia | Claudia | participant | Muzeual Naţional Brukenthal Sibiu |
| Covacef | Zaharia | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Dobrinescu | Ionuţ Cătălin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Miron | Costin | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Pinter | Zeno-Karl | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Ţiplic | Ioan Marian | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Duţescu | Maria-Magdalena | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ene | Daniel Lucian | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Opriş | Ioan Carol | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Raţiu | Alexandru-Mircea | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ştefan | Călin Dan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Stoian | Gabriel | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Suprafaţa cercetată:
- edificiul C1/1994 (secţiune 2 x 4 m), demontare martori Ş71 70 şi Ş 70-S1/2004 (4 x 1 m); curăţare săpătură anterioară în c.T-S 72-76 (aprox. 20 m2).
Clădirea C1/1994
Campania de săpături arheologice 2007 la Capidava a însemnat reluarea cercetărilor arheologice la clădirea C1/1994, clădire de mari dimensiuni (aprox. 10 x 10 m), cu ziduri din piatră, păstrând o elevaţie (la momentul începerii săpăturilor din 2007), de cca. 1 m. În prealabil, se degajase şi uniformizase săpătura în întreaga jumătate bine păstrată a clădirii, prin înlăturarea depunerilor medievale, a dărâmăturii de piatră, mortar, şi chirpic provenite din prăbuşirea spre interior a pereţilor (în campania 2006). Cercetările arheologice întreprinse la acest edificiu în 2007 s-au concretizat prin efectuarea unei secţiuni dreptunghiulare în c.Ţ74-75, cu dimensiunile de 2 x 4 m, în colţul de V, astfel încât profilurile de NV şi de SE ale secţiunii coincid cu zidurile exterioare al clădirii. La S-V de acest edificiu, la cca. 0,5 m distanţă, se află clădirea Corpului de Gardă (horreum?), iar la SE edificiul se învecinează direct cu zidul de incintă al cetăţii şi cu turnul nr. 7 “de poartă”. Măsurătorile s-au raportat la nivelul elevaţiei zidului de S al clădirii, elevaţie care la începutul acestei campanii măsura, în punctul în care a fost trasată secţiunea, 0,94 m h. Solul avea culoarea galben-maronie, textura fiind prăfoasă, cu o densitate foarte scăzută.
Prima descoperire importanta a fost nivelul de dărâmătură al acoperişului, compus din ţigle, olane şi bârne din lemn carbonizate, nivel aflat la cca. 1,08 m adâncime faţă de zidul de S al lui C1/1994. După cum o evidenţiază şi ilustraţia foto, în urma curăţării dărâmăturii, am constatat faptul că în acest nivel nu au apărut intervenţii antropice ulterioare prăbuşirii acoperişului. La această concluzie s-a ajuns după cercetarea aşezării stratigrafice a ţiglelor, dar şi după cercetarea marii cantităţi de material tegular extras din săpătură. Fragmentele organice carbonizate au fost descoperite mai ales în apropierea zidurilor edificiului şi mai puţin în interiorul camerei acestuia. Metoda de săpătură folosită a fost cea obişnuită în astfel de situaţii, anume curăţarea nivelului de dărâmătură, fotografierea acestuia şi apoi înlăturarea elementelor componente. Trebuie menţionat faptul că fragmentele de vase ceramice apar sporadic în acest nivel al săpăturii.
După înlăturarea acoperişului s-au observat anumite schimbări referitoare la tipul de sol şi consistenţa acestuia. Astfel pământul a devenit mai afânat, prăfos de culoare mai închisă, puternic pigmentat cu material organic carbonizat (cărbune). De asemenea materialul ceramic reprezentat de fragmente de vase a început să fie din ce în ce mai des întâlnit. Astfel majoritatea fragmentelor ceramice aparţin unor vase de provizii de mari dimensiuni, de regulă amfore de diferite mărimi şi tipuri. În colţul de SV al clădirii au fost descoperite mai multe fragmente ceramice aparţinând unui tubulus (conductă) pentru aer cald sau apă.
La o ad. de cca. 1,85 m a fost descoperit un grup de cinci amfore, trei de dimensiuni mari reconstituibile, iar două de dimensiuni mici intacte. Amforele erau dispuse pe un strat de lemn carbonizat, gros de 0,04 m, pe întinse porţiuni din corpul vaselor s-au putut observa urme de ardere secundară. Vasele păreau a fi fost poziţionate în picioare probabil pe o lespede din lemn, sau poate un galantar, acestea fiind descoperite foarte aproape de această poziţie deteriorare evident din cauza unor mari bucăţi de acoperiş pe care le-am îndepărtat de pe acestea. Grupul de vase a fost descoperit lângă peretele de V al clădirii, amforele mari fiind practic sprijinite de acesta. Amforele descoperite aparţineau tipurilor cunoscute deja la Capidava, cât şi în restul provinciei, provenind din zona vest-pontică şi a Mediteranei de răsărit. În acelaşi context au mai apărut oale de bucătărie provinciale, sparte în urma prăbuşirii suprastructurii clădirii şi a pereţilor interiori, un umbo de scut din fier (d. 18 cm; h. 6,9 cm), cât şi un opaiţ din tipul „danubian”, căruia îi lipsea rostrum.
La momentul încetării săpăturii s-a ajuns aproape de nivelul antic de călcare din C1/1994. A fost recoltat întreg materialul tegular al acoperişului prăbuşit în interiorul clădirii. Dat fiind faptul că săpătura va elibera jumătate din suprafaţa clădirii, se va putea calcula cu relativă precizie greutatea învelitoarei cu ţiglă şi olane pentru întreg edificiul. Se mai cuvine semnalată excepţionala stare de conservare a acestei jumătăţi de clădire (cealaltă fiind grav afectată de practicarea şanţului castelului târziu), pentru care zidurile se păstrează în elevaţie (în colţul de V) la 1,88-1,78 m.
Demontarea martorilor Ş71-70; Ş70-S1/2004. Cuptorul mediobizantin
Cercetarea propriu-zisă din acest sector s-a concentrat pe demontarea de martori şi pe curăţarea unor grunduri, pentru o mai bună analiză. Au fost demontaţi următorii martori, pentru a uşura înaintarea în suprafaţă a săpăturii în sectorul VI: martorul de SE al S1 (între c.Ş71/S1) şi martorul de NE al Ş71 (între c.Ş71-70). Fiecare dintre aceştia măsura 4 x 1 m, dar pe înălţimi variabile: (primul 1,40-0,90 m), iar cel de-al doilea, mai înalt (2,02-1,25 cm). Profilele arheologice de pe cei doi martori – transversali faţă de şanţul castrului roman târziu – au fost, în prealabil, curăţate şi desenate pe ambele feţe. Materialul recoltat din demontarea acestor doi martori este caracterizat în primul rând de cantitatea impresionantă de ceramică medievală (ceramică provincială bizantină de factură locală) dar şi de ceramica romană antrenată în straturile superioare. Printre obiectele descoperite se pot aminti şi cuie, fusaiole, greutăţi de plase de pescuit realizate din cărămidă romană refolosită, oase de animale, peşte, păsări, etc., precum şi oase prelucrate (în special sule).
S-a realizat de asemenea curăţarea unui pavaj stradal roman realizat din blochete de calcar, dispuse în mai multe rânduri suprapuse, care se regăseşte în c.S 72-75 spre poarte principală (via principalis). Pavajul prezintă urmele unei construcţii cu bază circulară (?). De asemenea au fost puse în evidenţă şi două bordeie medievale ce se regăsesc lângă această stradelă romană, ale căror urme sunt însă păstrate destul de prost. Cu această ocazie, în aceeaşi zonă a fost pus mai bine în evidenţă zidul de NE al unei construcţii precar păstrate, cu ziduri din piatră legată cu pământ, cercetate anterior în carourile T-Ş 72-74. Zidul respectiv mărginea via principalis, celelalte ziduri fiind grav afectate/retezate, cu ocazia fortificării târzii din sec. VI p.Chr.
În martorul SE al S1/2004 (cel între S1 – c.Ş70), sub un strat de dărâmătură, la ad. de 1,30-1,70 m faţă de colţul N al martorului, s-a găsit un cuptor medieval (complex având h de cca 0,40 m). Cuptorul se găseşte în şanţul castellum-ului roman târziu (care se va acoperi, treptat, cu depuneri ale habitatului medieval). Cuptorul este circular şi are un praefurnium dreptunghiular. Pietrele cuptorului sunt lipite între ele cu pământ galben/lut. Se păstrau la momentul descoperirii două rânduri circulare de pietre suprapuse una peste alta (rândul de jos având diametrul mai mare). Pământul din interiorul cuptorului este ars la roşu. Orientarea cuptorului este SV-NE. Lungimea praefurnium-ului este de 0,48 m pe latura stângă şi 0,93 m pe latura din dreapta (atât cât s-a pastrat). Diametrul cuptorului pe interior este de 0,47 m. Diametrul primului rând de pietre pe exterior este de 0,75 m; diametrul celui de-al doilea rând de pietre pe exterior este de 1 m (sub primul rând de pietre păstrat). Cuptorul se regăseşte lângă un canal de scurgere (cel mai probabil tot medieval, având in vedere contextul), orientat tot SV-NE. Cuptorul este situat deasupra unui pat galben/podină galbenă/lutuială, cel mai probabil o lutuială, care acoperă fundul şanţului castellum-ului roman târziu, regăsită şi în profilul de NE al S1/2004. Dispunerea pietrelor şi dărămătură indică posibilitatea unei cupole a cuptorului, care a căzut în interior. Cuptorul se păstrează pe o înălţime de 0,30-0,40 m, la o ad. de 1,30-1,40 m faţă de nivelul actual de călcare al zonei respective.
Rezumat:
În timpul campaniei din 2007 s-au continuat cercetările arheologice în 3 sectoare intra muros (sectorul de E, sectoarele III şi VI, VII) şi alte două extra muros (sectorul VIII şi X), precum şi în punctul La Bursuci, situat în aval de Capidava. Şi în 2007 a continuat proiectul de landscape arheologic în territorium-ului Capidavei antice, care depăşeşeşte 200-250 km2. Proiectul se desfăşoară pe durata mai multor ani, implicând periegheze, cartări de situri şi tumuli, realizarea de hărţi digitale etc., toate integrate în GIS-ul sitului. A fost realizată cartarea a 8 tumuli şi a altor 5 situri pe văile care se scurg înspre Dunăre, la S de cetatea de la Capidava (înspre satul Dunărea) şi la E de aceasta (spre Băltăgeşti, Gălbiori).