Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Hallstatt; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Castru; Cetate;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Sectorul de Est, intra muros
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.01 |
Lista Ilustrațiilor - 23
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Covacef | Zaharia | responsabil sector | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Săpăturile au fost conduse de către dr. Z. Covacef (Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa), s-au desfăşurat în perioada 20 iunie-16 iulie 2005 şi s-au bucurat de participarea (în două serii) studenţilor de la Facultăţile de Istorie şi Teologie-Istorie ai Universităţii „Ovidius” din Constanţa. Demontarea martorilor dintre c. P.76-77 – Q.76-77; Q.76 – Q.75; Q.74 – Q.73; Q.73 – Q.72 şi P.74 – P.73 a însemnat săparea a 22,5 m3; se adaugă săparea c. P. 73, P. 76-77 şi Q. 76-77, la adâncimi diferite, datorită diverselor amenajări care au fost aduse la lumină.
În sectorul de E al cetăţii Capidava se urmăreşte, în ultimii ani, dezvelirea în suprafaţă, motiv pentru care s-a trecut la demontarea martorilor dintre carouri. În campania din anul 2005 au fost demontaţi martorii dintre c.: P.76-77 – Q.76-77; Q.76 – Q.75; Q.74 – Q.73; Q.73 – Q.72 şi P.74 – P.73. Demontarea martorilor pe linia carourilor Q. a putut oferi, în primul rând, un profil pe direcţia S–N, lung de 14 m; în al doilea rând, operaţiunea a fost în măsură de a oferi date noi, atât în privinţa planului unor construcţii medio-bizantine, cât şi a amenajărilor constructive specifice perioadei sec. IV–VI p.Chr.
Astfel, desfiinţarea martorului dintre c. P.76-77 – Q.76-77 a condus la identificarea completă a locuinţei-bordei (B.1/99) şi, în plus, la găsirea vetrei acesteia, care era făcută din piatră; pe fundul vetrei am găsit un vas, fragmentar, răsturnat cu gura în jos. Vatra, orientată E–V, cu deschiderea spre V, are următoarele dimensiuni: lungime: 0,75 m (la exterior) şi 0,55 m (la interior); lăţime: 0,70 m (la exterior) şi 0,38 m (la interior) şi adâncime: între 0,30–0,49 m. Prin adâncirea săpăturii şi demontarea vetrei şi a resturilor zidurilor perimetrale ale bordeiului B.1/99 am constatat o nivelare a dărâmăturilor construcţiei romano-bizantine. La adâncimea de 0,75 m faţă de nivelul actual şi la distanţa de 4,50 m faţă de stâlpul căzut al porticului, a apărut încă un zid, perpendicular pe incintă, al cărui rost îl vom putea descifra în campania viitoare, dar care, sigur, făcea parte din marele Edificiu identificat în campania precedentă. Lângă acest zid, sub nivelarea făcută în epoca medio-bizantină, au fost descoperite materiale – întregi şi fragmentare – de epocă romano-bizantină: o amforetă, un clopoţel de bronz, un opaiţ, două catarame de bronz, două piese mari din fier (fragmentare şi puternic oxidate) etc.
Interesant este şi faptul că în aceeaşi zonă am descoperit încă doi stâlpi ai porticului – care apar în faţa încăperii C.1 şi de-a lungul încăperilor C.9 şi C.11 (toate aparţinând Edificiului). Stâlpii descoperiţi ritmează cu cei din faţa încăperii C.1, adică sunt poziţionaţi la 2,00 m faţă de zidul perpendicular pe incintă. Cu acest prilej am constatat că unul dintre stâlpi (pe latura încăperii C.9), a fost distrus de construcţiile făcute la sfârşitul sec. VI – începutul sec. VII p.Chr, construcţii care erau făcute prin legarea tuturor acestor stâlpi cu zidărie de piatră şi pământ.
Între c. Q.74 – Q.73 martorul acoperea parte din zidul de NV al Edificiului, distrus parţial de construcţiile medio-bizantine. A fost găsit traseul fundaţiei acestuia şi am putut urmări reapariţia lui în profilul de SV al secţiunii Q.
În interiorul încăperii C.11 a Edificiului, cele două pile zidite (care ne-au condus la presupunerea că acestea susţineau nivelul superior al construcţiei) sunt legate printr-o zidărie de piatră legată cu mortar – evident deranjată de nivelările care s-au suprapus –, lăsând spre NE o deschidere; felul în care a fost realizată această amenajare ne determină să considerăm că aici se afla „casa scării”, care permitea accesul la etaj. Alături – în fostele c. P.75 şi P.74, în interiorul încăperii C.11, am dat peste un strat gros de dărâmătură format din ţigle şi olane.
Demontarea martorului dintre c. P.74 şi P.73 şi adâncirea în caroul P.74, ne-au condus la dezvelirea parţială (cercetarea nu este încheiată aici) a zidului de SE, lat de 0,60 m, al unei alte încăperi, de la care am mai găsit în campaniile anterioare şi zidul de NE, situată de-a lungul străzii nr.5 (stradă aflată deci între încăperile C.10 şi, probabil, C.12).
Rămâne ca demontarea martorilor de pe linia de carouri R, cât şi adâncirea săpăturii, să ne ofere date noi, mai precise, despre ansamblul de construcţii din sectorul de E al cetăţii.
Prezentului raport anexăm o serie de fotografii în format digital, realizate în cursul campaniei 2005 din sectorul de E al cetăţii de la Capidava. [Zaharia Covacef]
Rezumat:
În campania 2005 cercetările arheologice sistematice de la Capidava s-au desfăşurat în trei sectoare intra muros şi alte trei sectoare extra muros, pe perioada lunilor iunie-septembrie. Sectorul de Est, intra muros Săpăturile au urmărit demontarea