Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2002


Descriere:

Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Sectorul VII
Toponim:
Capidava
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Covacef Zaharia responsabil sector Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Dobrinescu Cătălin participant Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Miron Costin responsabil sector Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Ţiplic Ioan Marian responsabil sector Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Pinter Zeno-Karl participant Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Opriş Ioan Carol responsabil sector Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Florescu Radu responsabil Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Matei Cristian responsabil sector Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Raport:
Săpăturile coordonate de lect. univ. Costin Miron şi executate de studenţi ai Facultăţii de Istorie şi Patrimoniu din Sibiu, s-au concentrat şi în această campanie asupra părţii de NE a sectorului VII, carourile 77-76. A fost continuată degajarea zidului longitudinal, pe care au fost alipite bordeiele 255, 256, 257, şi care uneşte zidul de incintă de pe latura de est cu absida din carourile c-d 72, a construcţiei ce se întinde în spaţiul carourilor a-b-c-d 72-71-70-69. În urma recentei degajări zidul îşi păstrează elevaţia de 1 m, iar paramentul de sud-vest este prăbuşit în continuare pe jumătatea superioară şi în carourile d 74-73. Spre deosebire de observaţiile de anul trecut (vezi CCA, campania 2001), în caroul d 74 a apărut o dărâmătură pe o lungime de trei metri care apare ca o fostă ramificaţie laterală a zidului longitudinal menţionat mai sus. Mortarul folosit la acest zid este de bună calitate cu multă cărămidă pisată, foarte asemănător cu cel din zidul longitudinal. Între dărâmături au apărut olane sparte, fragmente tegulare şi o bârnă groasă arsă, păstrată parţial. Săpătura a fost extinsă spre limita de sud-vest care este constituită aici de edificiul cu absidă, bordeiul 256 fiind demontat integral, pentru aducerea la acelaşi nivel a carourilor c-d 77-76-75, unde stratigrafia este foarte complexă şi dificil de urmărit din cauza numeroaselor intervenţii medio-bizantine în straturile romano-bizantine. Inventarul scos este comun, fragmente ceramice medio-bizantine striate, şi multe fragmente ceramice romano-bizantine, provenind de la mai multe amfore cu coaste şi striate. Un singur vas, o amforă cu coaste de dimensiuni mari a putut fi reîntregită de studenţii specializării Conservare-Restaurare din Facultatea de Istorie şi Patrimoniu – Sibiu. Alături de ceramică printre descoperirile mobile se numără şi un pahar, probabil, sau un clopoţel de bronz foarte oxidat, partea exterioară cu oxid de fier, iar la interior cu oxid de cupru, găsit în caroul c 75. Tot aici au apărut un cap de cheie şi o tortiţă tot din bronz. În bordeiul 256 au fost descoperite la un loc, pe o arie de 40 x 40 cm, 9 oase de viţel lustruite (probabil de la rulare sau folosire îndelungată), cu urme de prelucrare. Problemele puse de sectorul VII rămân în continuare foarte complexe, iar cercetările înaintează anevoios din cauza declivităţii terenului, şi a săpăturii destul de restrânse care nu pot da un răspuns imediat necunoscutelor din acest sector care are o suprafaţă destul de mare. În campaniile viitoare poate vom afla, şi parţial ar fi bine, cum a arătat partea de sud-vest a cetăţii, şi dacă această parte are actuala configuraţie datorită intervenţiei voite a locuitorilor cetăţii - care ar fi putut-o terasa - sau în urma unor mişcări seismice.