Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Sectorul estic
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Covacef | Zaharia | responsabil sector | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Dobrinescu | Cătălin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Miron | Costin | responsabil sector | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Ţiplic | Ioan Marian | responsabil sector | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Pinter | Zeno-Karl | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
| Opriş | Ioan Carol | responsabil sector | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Florescu | Radu | responsabil | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
| Matei | Cristian | responsabil sector | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
Raport:
Cercetarea arheologică s-a desfăşurat în perioada iulie-august 2002 şi s-a concentrat, în principal, în carourile P 72, P 74, P 75, Q 72, Q 73 şi Q 74; în carourile O 76-77 şi P 76-77 – cercetarea s-a rezumat la câteva verificări şi, evident, la curăţirea spaţiului.
Scopul cercetării:
În campania 2002 am extins suprafaţa cercetată (carourile P 72, Q 72 şi Q 73) – în intenţia finală de a decoperta până în dreptul viae-ei principalis - şi am continuat săpăturile în complexul C 9, respectiv în carourile P 74 şi P 75. Rezultatele cercetării:
În complexul C 9, respectiv carourile P 74 şi P 75, am constatat păstrarea în bune condiţii a zidăriei din piatră şi mortar şi existenţa unui perete/zid despărţitor din piatră legată cu pământ, construit într-o perioadă mai târzie secolului IV, situaţie întâlnită, de altfel, şi la alte complexe din cadrul sectorului (C 7, C 8). În campania 2002 săpăturile au continuat în ultimul nivel de locuire romano-bizantin, practic, în stratul de distrugere (incendiat), oprindu-ne pe dărâmătura de ţigle, cărămizi, chirpic şi bârne arse ale acoperişului şi pereţilor prăbuşiţi în interiorul complexului. Din acest strat, puternic afectat de incendiu, au fost recuperate foarte puţine fragmente ceramice (în special amfore cu striuri), mai numeroase fiind cuiele şi piroanele de la structura de lemn a acoperişului, de asemenea, încuietori şi balamale din fier. Mai bine reprezentată, cantitativ, este sticla provenind de la geamuri, dar şi rebuturi de prelucrare, situaţie care ne determină să presupunem existenţa aici a unui atelier de sticlărie. Pe de altă parte, putem presupune că aceste fragmente – ce par rebuturi – au putut fi deformate de incendiul care a afectat cetatea. Două monede, una de la Justin II (566/567) şi alta de la Mauricius Tiberius (588/589), găsite în campania din 2000 în cele două carouri (P 74 şi P 75) pe nivelul de distrugere, ne determină să apreciem că acest nivel incendiat ar putea fi pus în legătură cu atacurile slavo-avare post 589 (cum de altfel am mai afirmat-o pe baza descoperirilor, inclusiv monetare, din încăperea C 5). În două dintre carourile deschise în această campanie, respectiv P 72 şi Q 73, au apărut două complexe de locuire din epoca medievală timpurie. Situaţia cea mai complexă am întâlnit-o în caroul P 72 unde a fost dezvelit, aproape integral, un bordei (B 1/2002) patrulater, cu panouri de zidărie cu două-trei asize şi cărămidă intercalată, despărţite de interstiţii pentru pari. Podina arsă, de culoare galbenă-cenuşie, acoperită de un strat gros de cenuşă ce provine de la acoperişul de paie, este deteriorată de bolovanii prăbuşiţi ai pereţilor. Pe aceasta s-au găsit trei vase in situ (un vas borcan, puternic bombat cu buza evazată şi două vase tip găleată), un al patrulea (opaiţ sau sfeşnic) fiind descoperit în dărâmătura cuptorului, situat în partea de est-nord-est a bordeiului; lângă cuptor, sprijinită de perete, a fost găsită o piatră de râşniţă. Cuptorul păstrează o parte a calotei, realizată din bolovani de piatră şi cărămidă romană; vatra are substrucţie din fragmente ceramice medievale. De asemenea, din acest bordei au fost recuperate numeroase resturi osteologice şi fragmente ceramice. O descoperire deosebit de importantă, prin unicitatea ei, o constituie un inel din argint, găsit sub podina bordeiului. Importanţa inelului este dată de monograma aflată pe castonul de formă dreptunghiulară, realizată pe corpul literei N, descifrată: ???????. În caroul Q 72 a fost descoperit restul unei podine de culoare galbenă; cercetarea s-a oprit pe nivelul distrugerii romane. În caroul Q 73 a fost dezvelit colţul unui al doilea bordei (B 2/2002), distrus în mare parte de locuirea posterioară. Pe podina acestuia, de culoare galbenă-cenuşie, au fost descoperite câteva fragmente ceramice medievale. Cercetările întreprinse în caroul Q 74 nu permit, deocamdată, susţinerea unor concluzii clare, dar putem presupune – în stadiul actual – şi aici existenţa unui complex de locuire medieval, oarecum diferit de cele menţionate mai sus. Credem, că în acest caz a fost amenajată o locuinţă folosindu-se temelia mai veche a unui perete romano-bizantin. Cert este că această structură de locuire a fost afectată de intervenţii medievale ulterioare, podeaua – bine bătută – de culoare cenuşie, păstrându-se în condiţii bune. Pe aceasta au fost descoperite câteva fragmente ceramice medievale şi romane târzii, iar în partea de nord-est a bordeiului s-a păstrat o vatră.