Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2001
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 63063.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Topalu
Localitate:
Capidava
Punct:
Cetate
Sector:
Sectorul III/VI
Toponim:
Capidava
Localizare:
| 63063.01 |
Lista Ilustrațiilor - 13
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Opriş | Ioan Carol | responsabil sector | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Săpăturile arheologice din sectorul VI al cetăţii Capidava s-au concentrat asupra carourilor (¨) Ş-T-Ţ şi W 72 (vezi Cronica săpăturilor arheologice din România pentru anul 2000, pl. I-II, cu releveul de arhitectură anterior săpăturilor din 2001, care poate fi găsit la adresa de Internet http://www.archweb.cimec.ro).
Potrivit sectorizării iniţiale (prof. Grigore Florescu), şirurile de carouri de 5 x 5 m cu nr. 73-77, respectiv între limita dinspre NV-NE şi curtina de S a cetăţii (curtina H) aparţin sectorului III al Capidavei (vezi Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava I. Monografie arheologică, Bucureşti, 1958). Săpătura, coordonată de dr. loan Carol Opriş (Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti) şi executată cu studenţi aflaţi în practică arheologică, a avut drept scop continuarea cercetării nivelului de depuneri romano-bizantine în şirul de carouri 72, de unde se va extinde în anii următori spre şirul de carouri 71, unde este cunoscută, din cercetările anterioare (1956) o compactă dispunere de bordeie medio-bizantine.
¨ W 72. Săpătura în acest carou, situat în dreptul intrării marelui edificiu porticat din spaţiul extrem sudic al cetăţii, cunoscut sub numele de "Corpul de Gardă", şi-a propus degajarea elementelor de zidărie pentru limita dinspre NV şi V (¨ W 71 şi ¨ Z 72). După degajarea caroului de o grămadă de piatră acumulată din săpăturile anterioare, s-a procedat la degajarea resturilor unui zid din piatră cu pământ, care încăleca parţial porticul Corpului de Gardă, urmărind traseul acestuia din urmă, situat ¨ W 73. Înălţimea surprinsă a acestui zid târziu era de 0,5 m, iar lăţimea de cca. 0,65 m.
În centrul caroului, unde adâncimea atinsă este similară celei din portic, a fost săpat de către Grigore Florescu un alt bordei, figurat punctat pe releveele mai vechi şi pus în evidenţă de căderea de forma unui con a stratului cenuşiu, specific bordeielor medio-bizantine, dinspre limitele cu profil înalt ale săpăturii, respectiv spre ¨ W 71 şi ¨ V 72 cu o diferenţă de nivel, în ¨ W 72, între profilul de NV şi centrul caroului de cca. 1,4 m. În acest caz trebuie ţinut seama şi de faptul că imediat înspre V începe panta terenului şi terasele cetăţii înspre Dunăre. La limita cu ¨ W 71 şi mergând înspre ¨ V 71 pare să se profileze un nou bordei, cu un şir foarte slab de pietre aşezate în linie, la cca. 0,3/0,4 m de capătul profilului respectiv. Zidul respectiv are o lungime surprinsă de 2,4 m şi o lăţime de 0,5 m, destul de aproape de nivelul actual de călcare (la o adâncime de -0,2/-0,22 m).
În planurile amintite la începutul prezentării figura şi alt bordei, din care se mai păstrează doar colţul de N al acestuia, încălecând şi el porticul, în ¨ W-V 73-72. Între podeaua păstrată a acestuia şi nivelul atins în centrul caroului, prin îndepărtarea pietrei depozitate, a fost stabilită o diferenţă de cca. 0,8 m. Tot potrivit acestor planuri, în spaţiul ¨ W-Z 72-71, se conturează sporadic zidurile unei noi clădiri compartimentate, cu limita în ¨ W-Z 72 şi compartimentarea continuând spre V, înspre şirul de carouri 71 ceea ce permite ipoteza existenţei altei camere în continuare, spre V. Acest edificiu, din zidărie de piatră cu pământ. umple spaţiul între porticul Corpului de Gardă şi clădirea absidată situată pe o terasă inferioară (marcată în plan). Zidurile sale au o grosime de cca. 0,66/0,76 m. Camera de S are dimensiunile exterioare de 4,05 x 4,85 m. În ¨ W 72 au putut fi degajate parţial zidurile colţului de NE, rupt poate datorită amplasării ulterioare a unui bordei. După cum menţionam mai sus, zidul clădirii dinspre Dunăre continua în ¨ Z 71 cu încă 1,1 m, ¨ Ţ 72. În caroul respectiv a continuat adâncirea începută în campania precedentă, cu scopul de a clarifica raportul între posibilele elemente arhitecturale constatate în ¨ T 72, zidul de incintă al castrului târziu şi cel de blocare al porticului, ce urmează într-o oarecare măsură limita ¨ W-Ţ 73-72 cu scopul de a afla noi detalii asupra substructurii zidului de incintă respectiv, cât şi asupra eventualelor structuri arhitecturale sincrone sau diacrone cu el. Acest carou fusese abordat în campania precedentă, înspre limita ¨ Ţ 71, pe toată lungimea sa (respectiv 5 m), pe o lăţime de 1 m şi o adâncime aproximativă de -0,8/-1,2 m, acolo unde mai puteau fi încă observate resturile zidului din piatră şi mortar ale castrului târziu. Lăţimea zidului castrului târziu fusese stabilită la cca. 0,8/0,9 m, iar fundaţia surprinsă era puţin adâncă faţă de nivelul actual de călcare, realizată în grabă şi aşezată faţă de ultimul la -0,15/-0,2 m, pe o dărâmătură de chirpici sfărâmat şi o aglomerare informă de pietre. Pe fundul săpăturii din campania 2000 puteau fi observate (înspre ¨ Ţ 71), o serie întreagă de pietre de mari dimensiuni, aprox. paralele cu limita caroului, reprezentând, probabil, elementele unui zid demantelat, aparţinând unei faze anterioare.
În campania 2001 a fost păstrat (şi ulterior desenat) martorul în continuarea zidului castrului târziu, până pe pila de zidărie în formă de L, situată la colţul Porticului Corpului de Gardă. Profilul (lat de 0,7 m) era situat la cca. 3,5 m de limita Ţ 72-71 şi are o lungime de 4,7 m. Surprinzător, din profil apare parţial şi zidul de închidere al camerei din ¨ T 72, până la pila de zidărie în formă de L. Mai mult, camera menţionată continua cu o nouă compartimentare, realizată din zidărie cu piatră şi pământ, al cărei colţ era dat de zidul de blocare al porticului şi avansa (iarăşi în formă de L), la limita ¨ Ţ-U 72 pe o lungime de 2,85 m x 2,3 m. Această nouă compartimentare, al cărei nivel de călcare era situat la cca. - 1,1 m faţă de nivelul actual al solului, făcea legătura cu camerele din portic, situate la un nivel mai jos, pe un culoar cu trepte.
Materialul rezultat în această campanie constă, ca şi în campania anterioară, în foarte puţină ceramică medievală timpurie. În schimb sunt foarte numeroase fragmentele de ceramică romano-bizantină (între care predomină cele de amforă). Au fost descoperite, de asemenea, piese întregi sau întregibile (o amforă LR1, căreia îi lipseşte partea superioară şi ansele; o altă amforă pontică cu urme de vopsea pe corp, căreia îi lipsea doar o porţiune din gură; un capac de amforă întreg; un ulcior, căruia îi lipseşte partea superioară; o râşniţă din piatră bine conservată, alcătuită din 2 piese descoperită pe podeaua camerei, sprijinită de zidul despărţitor al camerei din ¨ T 72). Nivelul căruia îi aparţin piesele precede ultimul nivel identificat în cursul campaniei precedente, vizibil doar în caroul învecinat, ¨ T 72, prin cele câteva cărămizi ale unui pavaj situat imediat sub stratul vegetal actual.
¨ T-Ş72. Aici a fost îndepărtat martorul dintre carouri, păstrat din campaniile precedente, lat de 1 m şi adânc de cca. -1,1 m, situat aprox. pe linia dinspre Dunăre a şanţului castrului târziu. Totodată, ulterior acestei operaţiuni, a fost realizat un profil lung între ¨ Ţ-T-Ş-S 72, la limita cu şirul de carouri cu nr. 71. Materialul rezultat de aici constă aproape în exclusivitate din fragmente de borcane medieval timpurii şi multe oase de animale. Prin îndepărtarea acestuia a putut fi pus mai bine în evidenţă colţul compartimentării din ¨ T 72, înspre ¨ Ş 72. Zidul lung exterior al acesteia, ca şi faţa zidului de piatră cu pământ pus în evidenţă la limita ¨ T 72 cu ¨ T 71 erau dublate de două şiruri de pietre cu suprafaţa foarte tocită, late de cca. 0,6 m - fie aparţinând unor fundaţii de ziduri lungi dintr-o fază constructivă anterioară, fie rezultat al unei amenajări de trotuar pentru stradă. Limita lor superioară coincidea cu penultimul nivel de călcare înregistrat în acest carou. La acest nivel, surprins la o adâncime de -0,8 m faţă de nivelul actual de călcare, au apărut şi o amforă tip Spatheion şi un vas aparţinând veselei pentru băut, aflate în bună stare de conservare. Mai mult, traseul celor două şiruri continuă şi în ¨ Ţ 72, însoţind zidurile perimetrale ale compartimentării menţionate mai sus, iar acest fapt denotă o împărţire anterioară similară a spaţiului din această zonă a cetăţii.
Au fost realizate o serie întreagă de profile ale carourilor săpate, măsurători experimentale ale volumelor diverselor piese din depozitul sitului, alături de desene şi fotografii digitale ale diverselor faze de săpătură sau ale artefactelor descoperite. În plus, au fost realizate un număr de peste 100 de fotografii digitale.