Câmpulung | Judeţ: Argeş | Punct: Castrul roman de la Câmpulung „Jidova” | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2020
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Castru;
Cod RAN:
| 13506.02 |
Județ:
Argeş
Unitate administrativă:
Câmpulung
Localitate:
Câmpulung
Punct:
Castrul roman de la Câmpulung „Jidova”
Localizare:
| 13506.02 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Matei-Popescu | Florian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Petolescu | Constantin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dumitrescu | Ion | participant | Muzeul Județean Argeș, Piteşti_ |
| Pițigoi | Andi Ioan | participant | Muzeul Județean Argeș, Piteşti_ |
Raport:
Cercetările arheologice efectuate la Câmpulung – „Jidova”, în campania 2020, au vizat spaţiul dintre zidul estic al pretoriului şi agger. În anul 2015, în acest spaţiu a fost trasată suprafaţa Sp. II. Ea a fost intercalată între: zidul estic al pretoriului – la Vest; traseul secţiunii K (trasată de Emilian Popescu la nord de porta pricipalis sinistra¬-nota 1 ) – la Sud; limita nordică a clădirii pretoriului – la Nord şi via sagularis - la Est. Pe lăţime, am urmărit ca în suprafaţa noastră să surprindem şi o porţiune din via sagularis. Astfel, a rezultat o suprafaţă de 34 m × 7 m, pe care am împărţit-o în carouri de 2×2, numerotate după modelul tablei de şah, cu cifre pe axa nord-sud (numerotarea s-a făcut pornind de la sud spre nord) şi cu litere pe axa vest-est.
Suprafaţa a intersectat secţiunile I, H şi D, trasate de Emilian Popescu şi Eugenia Popescu, relativ, paralel cu via principalis şi dispuse în teren astfel: SI, la jumătatea distanţei dintre turnul nordic de la porta principalis sinistra şi turnul de curtină; SH perpendicular pe turnul de curtină şi SD la aproximativ 4 m nord faţă de SH (fig. 1).
În proiectarea suprafeţei Sp. II, în 2015, am avut în vedere două situaţii: 1) dispunerea pretoriului în raport cu via principalis apare oarecum neobişnuită, nu se aliniază perfect la aceasta, la fel în raport cu via quintana, pe care se pare că o suprapune; 2) între latura estică a clădirii pretoriului şi zidul de incintă al castrului rămăsese necercetat un spaţiu cu o lăţime de aproximativ 14 m. Desigur, în cazul aceste situaţii o parte din acest spaţiu trebuie să fi fost ocupat de agger şi drumul de la baza sa (via sagularis), prin urmare, între zidul pretoriului şi drum rămânea o zonă cu o lăţime de aproximativ 4-5 m, suficientă astfel încât să permită amplasarea unei clădiri.
În campaniile 2015-2017, în jumătatea sudică a suprafeţei (la sud de secţiunea H), a fost identificat traseul unui canalul. El mărginea spre vest via sagularis, avea o deschiderea de 0,55-0,60 m, adâncimea de 0,25 m şi umplutura constituită din fragmente de ţigle, cărămizi, bolovani şi ceramică. Trasul său era paralel cu zidul estic al pretoriului, faţă de care se află la 5-5,20 m. Pe anumite porţiuni, marginile canalului erau consolidate cu ţigle, olane şi cărămizi fragmentare. Acest lucru a fost bine observat în porţiunea cuprinsă în carourile 1C-3C, către limita sudică a suprafeţei, unde pe marginea canalului au fost aşezate olanele şi ţigle de acoperiş.
Între praetorium şi traseul canalului, tot în partea de sud a suprafeţei, au fost identificate trei gropi de stâlpi, două marcând un perete transversal, iar un al treilea stâlp făcea parte dintr-un perete longitudinal (orientat pe direcţie nord-sud). Ele indică, desigur, prezenţa unei clădiri cu structură din lemn-nota 2 .
În jumătatea de nord a suprafeţei, în campaniile 2016-2018, au fost identificate mai multe încăperi, unele dintre ele cu hipocaust. O primă încăpere a fost identificată imediat la sud de traseul secţiunii H (carourile 9A, 9B, 10A şi 10B). Are formă rectangulară, podeaua din opus signinum şi măsurând la interior 3,60 m x 2,16 m. Pereţii ei au fost scoşi, amprenta lor fiind marcată de un şanţ care închide pe toate laturile substrucţia de bolovani a podelei. Şanţul avea o lăţime de 0,50 – 0,60 m, cu umplutura constituită din pământ negru. La exterior, încăperea măsoară 4,40 × 3 m. Între latura estică a încăperii şi canalul care mărginea via sagularis a fost lăsat un spaţiu cu lăţimea de 0,60 m. Limita vestică a substrucţiei podelei încăperii se află la 0,50 m faţă de pretoriu. Dată fiind această situaţie, nu s-a putut aprecia raportul cronologic dintre clădirea pretoriului şi încăpere.
În suprafaţa dintre această încăpere şi traseul secţiunii D (carourile 11-13) a fost surprins un nivel de nivel de dărâmătură compus din bolovani, cărămizi şi ţigle, cu urme de arsură. Pe acest nivel s-a aflat o monedă de la Gordian al III-lea, un antoninianus emis în anul 235 p. Chr.
În campania 2019, imediat la nord de traseul secţiunii D, în partea de vest a Sp. II, a apărut un rest de podea, păstrat pe o întindere de 1,60 × 0,67 m, realizată din mortar, cu fragmente de cărămidă pisată în compoziţie, de culoare rozaceea. Ea intra în profilul vestic al suprafeţei. Substrucţia este realizată din pietriş şi bolovani de dimensiuni medii. La nord şi est de zona cu pietriş (substrucţia podelei), au fost identificate mai multe şiruri de pile de hipocaust. Ele erau grupate astfel: la nord de zona cu pietriş, cinci şiruri, orientate relativ vest-est, şi alte şapte rânduri cu orientare nord-sud la est de zona cu pietriş. Între cele şapte rânduri de pile de hipocaust şi zona cu pietriş a apărut amprenta unui şanţ cu lăţimea de 0,50-0,60 m (vezi infra).
La sud şiruri de pile orientate pe direcţie nord-sud, tot în campania 2019, a apărut un canal cu pereţii amenajaţi din cărămizi. Totodată, trasarea unei secţiuni de control cu lungimea de 6 m şi lăţimea de 1,50 m, orientată nord-sud, paralelă cu limita estică a Sp. II, a arătat că încăperile cu hipocaust au fost împinse către zidul de incintă, în agger, suprapunând sau desfiinţând via sagularis-nota 3 .
În campania 2020, cu scopul de a stabili planimetria şi funcţionalitatea încăperilor identificate la est de pretoriu, precum şi raportul cronologic dintre aceste încăperi, clădirea pretoriului şi elementele sistemului defensiv al castrului, la nord de traseul secţiunii H, suprafaţa a fost extinsă spre est cu încă 3 m. Această porţiune corespunde carourilor 13D-17D şi 13E-17E (fig. 2-3).
În prima fază, a fost demontat martorul dintre secţiunea de control şi limita estică a Sp. II. De asemenea, s-au degajat şi carourile 13D-13E şi 14D-14E. Precizăm că pe mare parte din suprafaţa carourilor 14D şi 14E se află traseul secţiunii D.
După degajarea stratului vegetal, de o parte şi de alta a traseului secţiunii D, a apărut un strat de pământ de culoare gri amestecat cu mortar, fragmente cărămizi şi alte materiale moderne, foarte afânat, cu o grosime de 0,40 m, desigur rezultate din săparea secţiunii. Sub depunerea modernă şi nivelul vegetal, pe toată zona extinsă a suprafeţei Sp. II, a fost sesizat un nivel de pământ de culoare gri-negricios, cu fragmente de cărămizi şi bolovani de mari dimensiuni. Depunerea avea o grosime de 0,20-0,40 m. Bolovanii provin, desigur, din zidul de incintă, care s-a scurs pe suprafaţa agger-ului. Sub acest nivel de dărâmătură, este prezent un strat de pământ cleios amestecat cu mult pietriş de culoare galbenă, fără materiale arheologice cu grosimea de 0,70-1,00 m, constituind de fapt agger-ul (fig. 4).
La 2,50 m sud, faţă de limita nordică a suprafeţei Sp. II, agger-ul a fost tăiat de un zid realizat din cărămizi, cu grosimea de 0,85 m. Zidul a apărut la adâncimea de 0,90 m, dar un nivel de dărâmătură fusese deja observat de la adâncime de 0,40 m. Totodată, capătul vestic al zidului de cărămidă fusese observat în campania 2019, pe traseul secţiunii de control.
În porţiunea dintre zid şi limita nordică a secţiunii D a apărut un nivel de dărâmătură, conţinând fragmente de mortar, fragmente de tuburi de lut, mici fragmente din podeaua realizată din mortar şi fragmente de cărămidă pisată.
Forma arcuită a zidului indică prezenţa în această zonă a clădirii a unei abside. Observaţie a fost confirmată în momentul degajării unei părţi din cantitatea de dărmătură, la adâncimea de 1.30 m conturându-se limita sudică a absidei.
Zidul absidei se află parţial în profilul estic al suprafeţei, fiind realizat din cărămizi cu dimensiuni de 0,40/43 x 0,28 x 0,07 m. În porţiunea de sud a zidului absidei au fost observate şi unele cărămizi măsurând 0,53 x 0,30 x 0,065 m. Zidul este mai gros în partea de nord, unde atinge 0,85 cm, şi mai subţire în partea de sud, având o lăţime de 0,75-0,80 m.
Absida are o deschidere de 2,50 m. În interiorul ei au apărut cinci şiruri de pile de hipocaust; patru dintre ele dispuse pe direcţie vest-est şi al cincilea lipit de zidul ei. Bazele pilelor au fost realizate din cărămizi întregi cu dimensiuni 0,40/0,42 x 0,28 x 0,065/0,07 m, mai rar din jumătăţi de cărămizi. Pilele propriu-zise erau realizate din cărămizi cubice cu latura de 0,16 m. Dintr-o pilă s-au păstrat una până la trei cărămizi.
Un rând de cărămizi, puse pe lat, lipite una de alta, delimitează spre vest încăperea absidei. Cărămizile erau dispuse pe trei asize. Primul şir de pile din interiorul absidei este lipit de acest rând de cărămizi. De asemenea, la distanţa de 10-20 cm vest de acelaşi rând de cărămizi este dispus un şir de pile orientat nord-sud. (fig. 5). Tot în această zona, unde a apărut rândul de cărămizi, deasupra lui, în nivelul de dărâmătură, au fost găsite mai multe tuburi de hipocaust cu formă paralelipipedică care se aplicau pe perete, fragmente din podeaua realizată din mortar şi mai multe cărămizi care alcătuiau suspensura (măsurau 0,52/0,54 x 0,52/0,54 x 0,06 m). La 0,40 cm vest de rândul de cărămizi, tot în nivelul de dărâmătură, s-a aflat un fragment din marginea podelei de mortar care izola podeaua de cărămizi (fig. 6a).
Un alt element sesizat este faptul că rândul de cărămizi are o orientare paralelă cu a şirurile de pile de la vest de el. Având în vedere aceste observaţii considerăm că rândul de cărămizi ar putea marca o compartimentare
Extinderea spre est a suprafeţei a permis identificarea laturi estice a încăperilor cu hipocaust. Astfel pe profilul nordic al suprafeţei, la 2,00 m faţă de limita ei estică a fost observat şanţul din care a fost scos zidul. El are o lăţime de 0,60-0,70 cm. Totodată, s-a observat că acest şanţ taie agger-ul, situaţie constată şi în plan, amprenta sa fiind surprinsă la adâncimea de 1,20 m. Umplutura şanţului era constituită din pământ de culoare gri-cenuşie, cu pietricele, fragmente de cărămizi şi mici fragmente mortar. Ea se diferenţiază clar de structura agger-ului constituită din pământ galben.
La sud de absidă, zona a fost mult deranjată de săparea secţiunii D, de aceea cu scopul de identifica eventuale structuri păstrate, am degajat în totalitate umplutura ei. La vest de canalul amenajat din cărămidă, secţiunea fusese adâncită, cu 0,50-0,60 m pe porţiune cu lungimea de 2,50 m (vest-est) şi pe lăţime de 1,30 m (nord-sud). Secţiunea D avea o lăţime totală de 3 m.
Degajarea umpluturii secţiunii ne-a permis să facem unele constatări. În primul rând, pe profilul de sud al secţiunii erau vizibili mai mulţi bolovani de mai dimensiuni, rezultaţi probabil din via sagularis dezafectată/nivelată la momentul construirii încăperilor de la est de pretoriu. Apoi, pe profilul nordic, s-a observat că pilele de hipocaust erau aşezate pe un strat de pietriş compact, uşor roşiatic, situaţie determinată de expunerea continuă la foc. Pe acelaşi profil a fost observat şi şanţul orientat relativ nord-sud, care delimitează spre est zona cu nisip şi pietriş care marca substrucţia podelei de opus signinum. În profil, şanţul avea o lăţime de 0,50 m, fundul şi pereţii drepţi, umplutura lui era compusă din pământ de culoare cenuşie, afânat, pigmentat cu cărbune şi mici fragmente de mortar. În plan, acest şanţ era dispus relativ paralel cu zidul estic al pretoriului, faţă de care se află la 4,40 m, şi avea o lungime de 3,30 m. El era tăiat în partea de sud de secţiunea D, iar în capătul său nordic, pe lăţimea sa, se afla o cărămidă întreagă. Între acest şanţ şi rândul de cărămizi, care delimitează la vest absida, sunt intercalate şapte rânduri de pile de hipocaust, orientate nord-sud. Primul şir este marcat de o cărămidă aflată la 0,20 m faţă de traseul şanţului. Al doilea şir se află la 0,60/0,75 m faţă de traseul şanţul. Al treilea şir, compus din şase pile, se află la 0,35/0,40 m faţă de al doilea şir. Şirurile al treilea şi al patrulea sunt dispuse la 0,50 m unul faţă de altul şi se află în continuarea canalului cu pereţi de cărămizi. Şirul al patrulea este compus din şapte pile; pornind din partea de sud, între prima pilă şi capătul canalului este intercalată o cărămidă cu lungimea de 0,43 cm. Şirul al cincilea se află la 0,35/0,40 m faţă de şirul al patrulea şi se compune din opt pile; prima dintre pile este lipită de o structură din cărămizi orientată vest-est de care sunt lipiţi pereţii canalului. La 0,35/0,40 m se află al şaselea rând, el este incomplet, fiind compus din şase pile. Al şaptelea şir de pile se află la 0,15 m - 0,30 m faţă de rândul al şaselea şi la 0,15 m - 0,20 m faţă de rândul de cărămizi care delimita la vest absida. Rândul al şaptelea de pile se compunea din 9 pile, fiind probabil complet. Bazele pilelor din rândurile şase şi şapte erau aproape lipite între ele (fig. 5).
Dispunerea celor şapte şiruri de pile descrie spaţiul unei încăperii. Peretele vestic al încăperii este marcat de şanţul aflat la vest de şirurile de pile. El reprezintă amprenta unui perete scos cu lăţimea de 0,50-0,60 m. În partea de est, limita încăperii poate fi dată de rândul de cărămizi care închide spre vest absida. Distanţa dintre şanţul care marca peretele vestic al încăperii şi rândul de cărămizi este de 3,40 m. O altă limită a încăperii ar putea fi dată de spaţiul rămas liber la nord de zona în care sunt grupate cele şapte şiruri de pile. La nord de acest spaţiu, cu lăţimea de 0,90 m, se află alte patru şiruri de piele dispuse pe direcţie vest-est. Prezenţa unui perete despărţitor între cele două zone cu pile a fost presupusă şi pe baza altor observaţii. Astfel, în profilul estic al suprafeţei, în campania 2019, s-a constat că nivelul de dărâmătură compus din tencuială, tuburi, fragmente de podea este întrerup de un şanţ în zona unde pilele sunt absente. Acest şanţ, rezultat probabil în urma scoaterii zidului, a fost sesizat şi momentul punerii în evidenţă a nivelului de distrugere, întrerupând acest nivel.
Limita sudică a încăperii o constituie limita şirurilor pilelor de hipocaust şi de o structură din cărămizi aflată la sud de şirurile de pile de hipocaust. Ea se află în capătul nordic al canalului cu pereţi de cărămidă. În lăţime, structura din cărămizi măsura 0,55/0,60 cm, avea o orientare relativ vest-est şi s-a păstrat pe o lungime de 1,70 m. Capătul ei vestic şi şanţul în care a fost implantată se distingeau în profilul de est al porţiunii adâncite a secţiunii D (fig. 6b). La est de canal, structura s-a păstrat pe o lungime de 0,65 m, iar cărămizile erau dispuse pe patru asize. La sud de structura din cărămizi pilele par a fi absente. Dată fiind această situaţie, structura de cărămizi ar putea reprezenta un rest de perete. Între structura de cărămizi şi limita nordică a încăperii este o distanţă de 3,80 m. Prin urmare, încăpere, în care sunt grupate cele şapte şiruri de pile, măsura la interior circa 3,80 m, pe direcţie nord-sud, şi circa 3,40 m, pe direcţie vest-est.
Canalul de la sud de structura de cărămizi era probabil legat funcţional de încăperea descrisă anterior. Elocvent în acest sens este faptul că structura de cărămizi, care marchează limita sudică a încăperii, a fost amenajată ţinând seamă de prezenţa canalului, la fel şi dispunerea pilelor din rândurile al treilea şi al patrulea din interiorul încăperii.
Canalul a fost degajat în totalitate în campania 2019, cercetarea din anul 2020 aducând doar unele date complementare-nota 4 . El a apărut în carourile 13C-14C, fiind orientat nord-sud şi având o lungime de 2,60 m şi lăţimea la interior de 0,55 m. La exterior, canalul măsura 1,40 m în lăţime. Pereţii săi erau realizaţi din cărămizi, care aveau o lăţime de 0,28-0,30 cm, dimensiuni ce corespund cu lăţimea unei cărămizi. Starea de conservare a pereţilor canalului erau prost conservaţi, în general, păstrându-se numai baza lor, compusă din una până la două asize. Numai între structura de cărămizi (peretele sudic al încăperii) şi prima pilă din şirul al patrulea de pile, peretele canalului s-a păstrat până la înălţimea 0,35 m. Lăţimea canalului este egală cu lăţimea a două cărămizi. De altfel, pe fundul canalului, în punctul în care structura de cărămizi era întreruptă au fost puse două cărămizi pe lung, una lipită de alta. Pe fundul canalului a fost observat un strat de mortar alb. În campania precedente, tot pe fundul canalului a apărut o depunere compusă dintr-un sediment de culoare gri-albicios, având o consistenţă nisipoasă.
Canalul intră sub podeaua încăperii cu încă 0,40 cm, capătul său fiind lipit de o pilă de hipocaust. El trece prin amenajarea de cărămizi, în fapt, peretele sudic al încăperii. Faţă de acest perete, canalul iese în afara cu 1,80-1,85 m. În capătul sudic al canalului fost observată o peliculă de mortar alb-gălbui. Ea nu depăşeşte lăţimea canalului. În faţa gurii canalului a fost observată o alveolare relativ ovală, cu diametrul de 0,90 m, în care a apărut o depunere compusă din pământ de culoare neagră, cu mult cărbune în compoziţie. Tot în zona gurii canalului, de peretele său estic, era lipit un rest de zid cu lungimea de 0,75 m şi lăţimea de 0,60 m. El era orientat vest-est, prin urmare, paralel cu peretele sudic al încăperii. Prima asiză a zidului era realizată din piatră de calcar nefasonată, iar a doua asiză, foarte prost conservată, din cărămizi. Din păcate zona de la nord de acest zid a fost puternic bulversată de săparea secţiunea D.
Între zidul pretoriului şi la vest de încăperea descrisă, după cum am subliniat, în campania 2019 apăruse un rest de podea de opus signinum. Prezenţa unui strat de pietriş întins relativ omogen pe suprafaţa din jurul podelei indica faptul că în această zona se afla o încăpere. Pentru a clarifica situaţia ei, nivelul de pietriş a fost îndepărtat şi s-a demontat martorul dintre zidul estic al pretoriului şi limita vestică a suprafeţei, în care era prinsă podeaua de opus signinum. S-a constat, astfel, că stratul de pietriş avea o grosime de 15 cm, bine tasat, iar sub el se afla un strat subţire de nisip. Totodată, curăţarea atentă a restului de podea şi realizare unui profil au arătat că placa podelei este realizată din trei straturi: un strat (cel inferior) constituit din mortar mai având în compoziţie var şi cărămidă pisată mărunt; un al doilea strat compus din mortar şi bolovani şi un al treilea strat, relativ gros, compus din mortar cu cărămidă pisată. „Placa” avea o grosime maximă de 28 cm. Substrucţia ei a fost realizată din pietriş, între ele fiind întins un strat lut nisipos. Faţă de zidul pretoriului, restul de podea se afla la 10-15 cm. În consecinţă, limita vestică a încăperii ar putea fi dată de zidul estic al pretoriului, iar limita vestică, de şanţul care marchează peretele vestic al încăperii cu piele de hipocaust. La nord, limita este dată de şirurile de pile aflate. Limita sudică a încăperii nu poate fi precizată, deoarece porţiune a fost afectată de săparea secţiunii D. Cert este că ea nu depăşea limita sudică a traseului secţiunii, aici, fiind prezent un strat de pământ de culoare brună.
La sud de traseu secţiunii D a fost surprinsă amprenta unui şanţ de scurgere (canal), orientat NV-SE (fig. 7). Umplutura sa era constituită dintr-un pământ de culoare neagră, cu lut ars, cărămizi fragmentare şi cărbuni. El a fost observat mai bine, în profilul martorului intermediar din caroul 11. Astfel, s-a constat că el avea profilul în V, cu deschiderea la gură de 0,50 m şi 0,25 m în adâncime. Traseul său este întrerupt de secţiunea H. Având în vedere orientarea sa, probabil deversarea se făcea în canalul care mărginea via sagularis.
La nord de încăperea cu podeaua de opus signinum şi camera cu hipocaust mărginită la est de absidă se dezvoltă probabil alte două încăperi cu hipocaust. Limita lor pare a fi mai împinsă mai spre nord faţă de zidul nordic al pretoriului.
În condiţiile date, clădirea pretoriului apare mult mai amplă. Încăperile care se dezvoltă la est de pretoriu reprezintă, probabil, o extindere a acestei clădiri. În sprijinul afirmaţiei ne bazăm pe faptul că zidurile pretoriului (planul relevat de cercetările din 1985-1988) sunt de piatră, în timp ce, la unele dintre încăperile cu hipocaust, ele sunt din cărămidă. În privinţa raportului cronologic dintre încăperile de la est de pretoriu şi elementele sistemului defensiv al castrului, după cum am arătat, în momentul construirii lor, zidurile au intrat în agger, ceea ce ar demonstra că sunt extinderi puţin mai târzii, decât momentul construirii pretoriului şi al ridicării agger-ului şi zidului de incintă.
Materialul arheologic descoperit în campania 2020 a fost în general sărac. Între piesele deosebite, enumerăm un obrăzar de coif apărut în nivelul de dărâmătură dintre pilele de hipocaust şi mai multe fragmente de sticlă de geam. Acestea au fost găsite tot în nivelul de dărâmătură, între pilele de hipocaust, în partea de nord a suprafeţei, carourile 17C-17D, la adâncimea de 1,40 m.