Câmpina | Judeţ: Prahova | Punct: Colegiul Naţional "Nicolae Grigorescu | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 131265.02 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
mun. Câmpina
Localitate:
Câmpina
Punct:
Colegiul Naţional "Nicolae Grigorescu
Localizare:
| 131265.02 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Paveleţ | Eugen-Cristian | participant | Muzeul de Ştiinţele Naturii Ploieşti |
| Ciupercă | Bogdan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Lichiardopol | Dan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Intervenţiile constructive în zonele istorice ale localităţilor cu vechi atestări documentare, implică observaţiile arheologice specifice, în vederea salvării unor vestigii cu valoare istorico-documentară şi obţinerea unor informaţii suplimentare cu privire la trecutul şi evoluţia respectivelor localităţi.
Municipiul Câmpina atestat documentar din anul 1503, în registrele vigesimale ale vămii din Braşov, cunoaşte în prezent o puternică dezvoltare economică ce se reflectă şi în evoluţia urbanistică a localităţii. Lucrările cu caracter edilitar au scos la suprafaţă în diverse puncte ale localităţii vestigii cu valoare istorică, provenind de la construcţii medievale ce au avut o utilitate publică sau particulară. Dintre acestea menţionăm descoperirile arheologice din punctul "Odor", unde în anul 1988 au fost cercetate de către arheologii dr. Ştefan Olteanu şi Nina Grigore vestigiile hanului şi punctului de vamă.
Proiectul de construcţie a noii săli de sport a Colegiul Naţional Nicolae Grigorescu, ce urma a fi amplasată într-o zonă în care era semnalată anterior prezenţa unor monumente istorice (Biserica din strada M. Eminescu, ctitorită de căminarul Grigore Bujoreanu la 1828, Şcoala Domnească de limba greacă etc.), a primit avizul de construcţie în anul 2001 cu condiţia supravegherii arheologice a lucrărilor, conform cu legislaţia în vigoare (Ordonanţa nr. 43/ 2000, art. 6).
În contextul deja precizat, în momentul construirii sălii de sport, odată cu decaparea solului (februarie 2002) au fost decopertate o pivniţă şi fundaţiile unor edificii, ale căror caracteristici constructive le plasau în rândul monumentelor susceptibile a aparţine vechiului centru istoric al Câmpinei. Instituţia noastră a fost solicitată să evalueze descoperirile prin intermediul specialiştilor săi şi să ia măsurile legale de protecţie, cercetare şi punere în valoare a monumentelor.
De la primul contact cu descoperirile mai sus menţionate am constatat că bolta respectivei pivniţe fusese parţial distrusă (cca 30 %) de excavator în timpul săpării fundaţiilor sălii de sport. În vederea obţinerii unor informaţii suplimentare şi a conservării in situ a descoperirilor a fost necesară realizarea unor cercetări arheologice cu caracter de salvare.
Întrucât amplasamentul iniţial al construcţiei suprapunea parţial monumentul au fost făcute demersuri, sprijiniţi în acest sens de către domnul arhitect Călin Hoinărescu, preşedintele Comisiei Zonale 2 Muntenia, pentru găsirea unei soluţii de reamplasare a viitoarei săli de sport, care să nu afecteze monumentele. Atât beneficiarul – Primăria Municipiului Câmpina, cât şi proiectantul Consproiect Ploieşti, au răspuns pozitiv solicitării noastre. A fost regândit amplasamentul noii construcţii în aşa fel încât ansamblul de arhitectură medievală descoperit – Şcoala, pivniţa şi elementele adiacente, să nu fie afectate.
Desfăşurarea cercetărilor din curtea Colegiului Naţional "N. Grigorescu" din Câmpina, prin caracterul său de salvare a implicat un anumit tip de cercetare, demers derulat în condiţiile suprapunerii lui cu lucrările şantierului de construcţii şi a priorităţilor acestuia.
Principalul obiectiv ce a apărut în urma decapării mecanizate a suprafeţei de teren aferentă viitoarei construcţii, a fost o pivniţă şi elementele ei adiacente – intrarea şi culoarul de acces şi fundaţiile unei construcţii care suprapune pivniţa. În vederea obţinerii informaţiilor necesare demersului nostru, au fost trasate mai multe secţiuni arheologice urmărindu-se precizarea sistemului constructiv, a amplasamentului diverselor elemente şi componente ale ansamblului, a raporturilor cronologice şi tehnice dintre acestea şi cele din jur, datarea construcţiilor respective, observaţii ce pot oferi date pentru restaurarea monumentului, pentru încercarea de reconstituire, în măsura permisă de stadiul cercetărilor, a centrului istoric al oraşului Câmpina.
Etape de cercetare:
I. În prima etapă s-a degajat materialul de umplutură din pivniţă (ce va fi în continuare denumită ca pivniţa nr. 1), provenit din demantelarea construcţiilor ce suprapuneau respectivul complex. Pivniţa nr. 1 este amplasată la 2,5 m nord de Şcoala Domnească. S-a urmărit precizarea detaliilor constructive, a dimensiunilor şi a eventualelor etape de utilizare a acesteia. S-a observat că pivniţa era orientată pe latura lungă pe direcţia nord-vest şi avea următoarele dimensiuni: L = 7,75 m; l = 3,25 m; h = 2,9 m (dimensiunile au fost luate pe interiorul construcţiei), grosimea zidului fiind de 0,75 m. Construcţia era realizată din piatră de râu legată cu mortar de var până la nivelul naşterii bolţii. Bolta pivniţei, de formă aproximativ circulară este construită din cărămizi cu dimensiunile de cca. 24 x 14 x 0,4 cm, realizate dintr-o pastă de bună calitate, legată de asemenea cu mortar de var. Stratul de mortar dintre cărămizi avea grosimi ce variau între 3 şi 4 cm. Mortarul păstrează urmele cofragului – romanatului – cu ajutorul căruia a fost construită bolta.
Pivniţa era prevăzută cu o intrare dispusă pe latura de sud, realizată din trepte din cărămidă la partea superioară (ce au putut fi observate în timpul investigaţiilor) şi probabil şi trepte din lemn situate în continuarea primelor, ce porneau de la nivelul naşterii bolţii până la nivelul de calcare din interior. De menţionat că această intrare a fost deschisă ulterior, după dezafectarea celei iniţiale prin culoar, dovadă fiind utilizarea unui tip de cărămidă la realizarea treptelor şi urmele vizibile de spargere a peretelui pentru amenajarea noii intrări.
În zidul de piatră al pivniţei nr. 1 a fost observată existenţa unor firide dispuse pe laturile de nord (1) şi de sud (2), la cca. 0,75 m deasupra nivelului de călcare, având dimensiunile de 0,95 x 0,40 m. Pe latura nordică pivniţa nr. 1 era prevăzută cu o aerisire cu dimensiunile de 0,25 x 0,17 m, plasată uşor excentric faţă de axul vertical al construcţiei şi la cca 0,50 m deasupra liniei care marchează naşterea bolţii.
Pe latura de vest (stânga dinspre intrare) a pivniţei nr. 1, la 5,60 m distanţă de la intrare, se deschide un culoar de trecere (culoar principal) cu l = 1,25 m şi L = 10,60 m, ce corespunde cu o ieşire la capătul vestic, după ce acesta descrie un unghi drept. Culoarul principal a fost edificat în aceeaşi tehnică de construcţie ca şi pivniţa nr. 1, utilizându-se aceleaşi materiale (piatră, cărămidă, mortar). Zidăria culoarului a fost realizată din piatră de carieră ecarisată legată cu mortar de var (pentru caracteristicile mortarelor folosite vezi studiul asupra mostrelor anexat) până la nivelul naşterii bolţii şi apoi cu ajutorul unui cofrag semicircular, a fost construită bolta din cărămizi cu dimensiunile de 24 x 14 x 94 m legate cu acelaşi tip de mortar. Cea de-a doua ieşire era prevăzută cu o scară de piatră fasonată realizată din nouă trepte, cu dimensiunile de 1,20 x 0,25 cm, această intrare (intrarea nr. 2) avea o lăţime de 1,20 m.
Pivniţa nr. 1 împreună cu culoarul principal constituiau un singur ansamblu, fiind construite concomitent cu aceeaşi utilitate. Acest lucru este demonstrat şi de modul în care cele două spaţii constructive au fost concepute, zidăria acestora se "ţese" constituind o singură structură. Intrarea nr. 2 s-a observat că a fost construită într-o etapă ulterioară celei în care au fost realizate pivniţa nr. 1 şi culoarul principal, posibil în locul unei alte construcţii. Zidul şi bolta intrării nr. 2 sunt realizate din cărămidă cu dimensiunile şi structura diferite de cea a construcţiilor descrise anterior, cu o grosime de cca. 8 cm. De asemenea s-a constatat existenţa unor refaceri şi intervenţii ulterioare asupra zidăriei în zona intrării nr. 2.
După degajarea intrării nr. 2 aferentă pivniţei nr. 1, s-a observat existenţa unui al doilea culoar (culoar secundar), mai îngust decât cel principal, cu o lăţime ce variază între 0,50 – 060 m şi o înălţime de cca 1,30 m. În zona intrării nr. 2, culoarul secundar era suprapus de scara de piatră ce asigura ieşirea din pivniţă. Acest fapt ar putea sugera construirea sa într-o etapă anterioară construirii celei de-a doua intrări a pivniţei nr. 1.
Zidul şi bolta culoarului secundar sunt construite din cărămidă legată cu mortar. Acelaşi tip de cărămidă fiind utilizată şi pentru realizarea pavajului acestui culoar. S-a constatat că acest culoar după ce descrie un unghi de aproximativ 90o se continuă spre nord pe o lungime aproximativ 8 m şi asigură legătura cu o a doua pivniţă (pivniţa nr. 2), ce are următoarele dimensiuni: L = 4,20 m şi l = 2 m. Pivniţa nr. 2 are o înălţime de cca 2 m, fiind construită integral din cărămidă. Pe laturile lungi este prevăzută cu 6 orificii de aerisire, dispuse simetric în bolta construcţiei. La intrarea în pivniţa nr. 2 culoarul secundar are dimensiunile de h = 1,20 m şi l = 0,50 m. S-a observat că în peretele de nord al pivniţei nr. 2 se deschidea un al treilea culoar, accesul către acesta fiind ulterior obturat, în prezent nu se pot preciza dimensiunile şi utilitatea acestuia. Deasupra pivniţei nr. 2 au fost identificate fundaţiile unei construcţii care urma traseul laturii vestice a pivniţei. Fundaţiile construcţiei de deasupra pivniţei prezentau aceleaşi caracteristici constructive ca şi pivniţa – acelaşi tip de cărămidă (cu dimensiunile de 24 x 14 x 0,4 cm), cu mortar de var cu caracteristici similare, etc. Planul şi utilitatea acestei construcţii, ca şi a pivniţei cu reţeaua de culoare adiacente urmează a fi determinate după înlăturarea plăcii de asfalt care acoperă în prezent locul.
În vederea unei plasări cât mai exacte din punct de vedere cronologic a respectivelor construcţii, s-au făcut prelevări de mortar, provenit din mai multe puncte (pivniţa nr. 1, culoarul principal, culoar secundar, scări, Şcoala Domnească).
II. Pentru obţinerea unor informaţii suplimentare privind sistemul constructiv al culoarului principal, a fost trasată o secţiune (S I) cu L = 10 m şi l = 1,5 m, orientată SE – NV, dispusă perpendicular pe culoarul principal.
La -0,40 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, a fost observată bolta culoarului principal, bolta construită din cărămizi de aceiaşi factură ca acelea folosite la construirea pivniţei nr. 1. La sud de acest culoar, la o adâncime de -0,40 m a fost observată existenţa unei fundaţii realizată din piatră de râu legată cu mortar de var, acesta constituind probabil fundaţia clădirii ce suprapunea pivniţa nr. 1. Dimensiunile fundaţiei erau: l = 050 m şi h = 0,40 – 0,50 m. Traseul acestor fundaţii urma pe laturile de nord şi est planul pivniţei, pe latura de vest se plasau la 1,40 m de latura corespunzătoare a pivniţei, iar pe latura de sud continua probabil planul pivniţei, amenajarea clădirii adosate zidului şcolii într-o etapă mai recentă, distrugând urmele fundaţiei în această zonă.
Stratigrafia observată în profilul secţiunii S I are următoarea structură, începând de la actualul nivel de călcare:
- nivel vegetal cu o grosime ce variază între 0,05 şi 0,07 m;
- nivelare cu pietriş având o granulaţie mică cu o grosime de 0,08 – 0,12 m;
- nivel de demantelare, conţinând cărămidă fragmentară şi mortar, cu o grosime ce variază între 0,15 şi 0,45 m;
- nivel de pământ nisipos, cu o grosime de 0,05 – 0,08 m;
- nivel constructiv al pivniţei şi al clădirii ce o suprapunea, conţinând mortar cu o grosime de 0,04 – 0,08 m;
- nivel de pământ de culoare maronie, steril din punct de vedere arheologic, ce apare la adâncimea de -0,60 m faţă de actualul nivel de călcare;
- nivel natural de pietriş ce apare la o adâncime de -1,20 m.
Pe parcursul derulării cercetării s-a constatat că zona din jurul pivniţei nr. 1 şi a construcţiilor aferente este deranjată de o serie de intervenţii moderne (clădirea adosată Şcolii Domneşti, ridicată în ultimii 50 de ani).
III. Pentru precizări de ordin cronologic şi stratigrafic, a relaţiilor dintre pivniţa nr. 1, construcţiei ce o suprapunea şi Şcoala Domnească s-a deschis suprafaţa A, situată între latura de nord a Şcolii Domneşti şi latura de sud a pivniţei nr. 1, având dimensiunile de 5,35 x 2,5 m.
Profilul de vest rezultat în urma cercetării suprafeţei A, prezintă următoarea configuraţie, începând de la nivelul actual de călcare:
- placa de beton deasupra căreia a fost ridicată construcţia contemporană, adosată Şcolii Domneşti, în urmă cu cca 40 – 50 ani, cu o grosime de 0,10 – 0,17 m;
- nivel de demantelare conţinând cărămidă fragmentară şi mortar, cu o grosime de 0,18 – 0,26 m;
- nivel cu bolovani de râu, cu o grosime de 0,06 – 0,18 m;
- nivel de pământ cenuşiu cu pigmentaţie de mortar şi cărbune bătătorit, cu o grosime de 0,10 – 0,16 m, ce suprapune zidul de sud (rămas în elevaţie) al construcţiei aferente pivniţei nr. 1;
- nivel de pământ cenuşiu gălbui cu pietriş, reprezentând probabil o nivelare, cu o grosime de 0,18 – 0,24 m;
- lentila de pământ cenuşiu brun cu piatră măruntă şi fragmente de cărămidă cu o grosime de 0,04 – 0,12 cm;
- nivel de pământ cenuşiu închis cu pigment de mortar şi fragmente de cărămidă, reprezentând nivelul de construcţie al pivniţei nr. 1 şi al clădirii aferente, cu o grosime de 0,06 – 0,16 m;
- nivel de pământ compact, brun, steril din punct de vedere arheologic, cu o grosime de 0,10 – 0,12 m;
- nivel de pământ brun gălbui reprezentând depunere geologică.
Din analiza profilului suprafeţei A a rezultat că pivniţa nr. 1 şi clădirea aferentă, au fost construite într-o etapă anterioară primei faze de construcţie a Şcolii Domneşti. A fost sesizată pe o porţiune de cca. 2 m, existenţa unui zid adosat Şcolii Domneşti într-o etapă dificil de precizat, deoarece construcţia clădirii moderne a rupt relaţia stratigrafică. Se poate însă presupune că zidul adosat Şcolii Domneşti forma latura S a clădirii de deasupra pivniţei nr. 1. Ulterior construcţia ce suprapunea pivniţa nr. 1 a fost demolată, observându-se aceiaşi nivelare cu cărămidă şi mortar provenite din demantelare, peste care s-a construit actuala clădire anexă ce este adosată Şcolii Domneşti, pe toată lungimea laturii de nord (în prezent în curs de demolare).
Zidul de sud al construcţiei situată peste pivniţa nr. 1 s-a păstrat în colţul de sud-vest al suprafeţei A pe o lungime de 2,60 m, având o lăţime de 0,50 m. Fundaţia acestui zid este realizată din piatră de râu de mari dimensiuni, legată cu mortar, ce se adânceşte 0,50 – 0,60 m, iar elevaţia este construită din cărămidă identică cu cea din bolta pivniţei nr. 1.
Zidul Şcolii Domneşti a fost construit într-o tehnică diferită de cea a pivniţei nr. 1 şi a clădirii aferente. Fundaţia Şcolii Domneşti a fost realizată din piatră de râu de mari dimensiuni legate cu mortar de var. Tehnica în care a fost realizată elevaţia zidăriei Şcolii Domneşti este cea cu casetoane din cărămidă, cu dimensiuni de cca. 0,60 x 0,30 m, umplute cu piatră de râu cu dimensiuni de cca 0,30 x 0,20 x 0,20 m, legate cu mortar de var.
IV. Cercetările arheologice din incinta Colegiului Naţional "N. Grigorescu" au fost extinse şi în zona situată între Şcoala Domnească şi biserica din str. M. Eminescu, cu scopul de a obţine informaţii referitoare la raporturile stratigrafice dintre cele două clădiri.
Pentru aceasta au fost trasate două secţiuni, respectiv S II şi S III, orientate N - S. Secţiunea II are L = 13 m şi l = 1,5 m, face legătura între zidul de fundaţie sudic al Şcolii Domneşti şi absida stângă (nordică) a bisericii. Secţiunea III-a a fost trasată la 2 m est de S II şi are L = 10 m şi l = 1,5 m, fiind plasată între zidul de fundaţie al Şcolii Domneşti şi gardul ce delimitează perimetrul Şcolii Domneşti de biserică. Stratigrafia zonei cercetate prin S II şi S III se prezintă astfel:
- nivel vegetal cu o grosime de 0,06 – 0,08 m;
- nivel de amenajare cu zgură fină a curţii, având o grosime de 0,06 – 0,08 m;
- nivel de construcţie, alcătuit din var în amestec cu pigment de cărămidă, grosime de 0,04 – 0,10 m.
- nivel de călcare medieval de culoare gălbuie cu o grosime între 0,02 şi 0,04 m;
- nivel de pământ de culoare maronie, steril din punct de vedere arheologic, cu o grosime de 0,24 – 0,28 m;
- strat natural de pietriş
Datorită lucrărilor de instalare a unor utilităţi necesare construcţiilor moderne (cablu de transport de energie electrică) şi a lucrărilor de consolidare a fundaţiei bisericii, relaţia stratigrafică dintre cele două clădiri a fost întreruptă, neputându-se preciza anterioritatea unei dintre cele două clădiri, la aceasta "contribuind" şi surprinderea în această zonă a unei necropole moderne (mormintele se pot data la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX).
În S II în apropierea absidei bisericii au fost descoperite două morminte de inhumaţie, ale căror gropi intrau în profilul de est a secţiunii. Erau săpate de la o adâncime de -0,30 -0,40 m faţă de nivelul actual de călcare, fundul gropilor fiind surprins la -1,20 -1,30 m adâncime faţă de nivelul de călcare actual, perforau stratul steril de pietriş ce apare la o adâncime de -0,50 -0,60 m.
Primul mormânt (M 1) apărut la aproximativ 1 m nord de absida bisericii, al doilea mormânt (M 2) fiind plasat la 0,40 m nord de primul. Lăţimea gropilor variază între 0,50 – 0,60 m la primul mormânt (M 1) şi 0,60 – 0,75 m la al doilea mormânt (M 2). Scheletele erau aşezate în poziţie decubit dorsal, având orientare tipică ritului creştin V - E.
Ca inventar la cele două morminte M 1 şi M 2 am recuperat cuie de metal de tip caia provenind de la coşciugele din lemn, pe craniul M 2 s-au observat urme de ţesătură.
Aceste morminte se pot data la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, când probabil în jurul bisericii a funcţionat cimitirul parohial.
În acest stadiu al cercetării putem să stabilim următoarea succesiune cronologică a monumentelor cercetate în incinta Colegiului Naţional "N. Grigorescu" din Câmpina pe baza stratigrafiei observate în timpul lucrărilor:
- pivniţa nr. 1 (împreună cu culoarul principal) şi culoarul secundar terminat cu pivniţa nr. 2 aparţin probabil celei de a doua jumătaţi a secolului XVI şi a sec. XVIII.
- clădirea Şcolii Domneşti a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea sau începutul secolului al XVIII-lea.
- biserica din strada M. Eminescu a fost construită la începutul secolului al XIX-lea şi a funcţionat apoi ca biserică parohială în a doua jumătate a secolului a XIX-lea şi începutul secolului XX.
Alături de cercetările arheologice de salvare întreprinse în 1988, cele din campania anului 2002 vin să completeze imaginea vechiului centru istoric al oraşului Câmpina, privind existenţa în sec. XVII-XVIII a unor clădiri – vamă, Şcoala Domnească şi alte edificii – care ilustrează viaţa economică şi culturală a oraşului în epocă.