Câmpina | Judeţ: Prahova | Punct: Biserica "Sf. Nicolae”, cartier Slobozia | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca bronzului; Perioada modernă;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Necropolă plană;
Cod RAN:
| 131265.05 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
mun. Câmpina
Localitate:
Câmpina
Punct:
Biserica "Sf. Nicolae”, cartier Slobozia
Localizare:
| 131265.05 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Soficaru | Andrei | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Lichiardopol | Dan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Dumitrescu | Claudia | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Ansamblul bisericesc se află pe terasa înaltă de pe partea dreaptă a râului Doftana, în apropierea zonei în care acesta se varsă în râul Prahova. Zona este caracterizată de dealuri şi terase înalte situate de o parte şi de alta a râurilor Prahova şi Doftana. Casa parohială este datată în prima jumătate a sec. XIX, iar un fost siloz aflat în apropierea acestei case pare să aparţină sfârşitului secolului XVIII. Complexul ce mai cuprinde şi o biserică, un prăznicar, a fost restaurat începând cu anul 1991. De asemenea a mai fost ridicată o biserică nouă cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, proiectată de arhitect Livia Câlţia. Coordonatele geografice ale acestui ansamblu bisericesc sunt următoarele: N 45º 06' 36,41", E 25º 45' 06,83".
Lucrările de amenajare a unui sistem de drenaj în jurul casei parohiale au dus la descoperirea unor oase umane asociate cu ceramică. Astfel în timpul săpării unui şanţ pe latura de sud-vest a respectivei clădiri au fost descoperite trei grupaje de oase umane, în două cazuri oasele erau asociate cu fragmente ceramice. Instituţia noastră a fost anunţată de părintele paroh Moga Petru în ziua de joi 26 iunie 2008.
Au fost identificate şi cercetate 6 morminte.
M1 a fost distrus în vechime, zona în care au apărut oase a fost cercetată arheologic sistematic nemaifiind descoperite alte oase sau inventar.
M2 păstrat in situ, puţin afectat, a fost descoperit pe latura de SV a casei parohiale la cca. 1,5 m de peretele nord-estic. Stratigrafia actuală este puternic afectată de amenajări şi nivelări cu pietriş în zona clădirii parohiale. Mormântul de inhumaţie, orientat 75ºNE-225ºSV, a apărut la adâncimea de 0,83-0,85 m imediat deasupra unui nivel de pietriş. Scheletul se afla în poziţie chircită în decubit ventral pe partea dreaptă, cu craniul culcat pe partea dreaptă, privirea spre E. Membrele superioare, stângul îndoit spre torace, cu cubitusul şi radius-ul suprapunând humerus-ul drept; braţul drept întins pe lângă corp; membrele inferioare puternic flexate pe partea dreaptă, femurul stâng ieşit din articulaţia iliacului; coloana vertebrală puternic curbată, deranjată din conexiunea anatomică.
Inventarul mormântului era format din două vase depuse la cca. 0,20 m N de craniu. Vasul 1 (v1) este o căniţă cu torţile supraînălţate, din pastă cu nisip cu bobul mare în compoziţie, lucrată cu mâna, arsă negru-cenuşiu închis; marginea rotunjită, dreaptă, gât scurt, tronconic, pântec puternic arcuit, fund uşor conturat, plat. Decorul vasului este format dintr-o bandă de patru şiruri de împunsături succesive, orizontală, plasată sub margine, merge până în zona torţilor şi se termină cu volute la cele două capete. Acelaşi decor apare şi pe jumătatea de cealaltă parte a torţilor. La zona de contact între gât şi pântec se află o altă bandă de patru şiruri de împunsături ce se opresc în zona torţilor. Sub pântec, continuându-se unghiular şi pe torţi, există o altă bandă de patru şiruri de împunsături succesive. Între cele două benzi de împunsături succesive de pe pântec, la capetele acestora se află „o friză” case sugerează „S”-uri înlănţuite, iar în mijloc un decor cu triunghiuri haşurate. Decorul este simetric pe cele două porţiuni ale pântecului, separate de tortiţe. Torţile sunt decorate cu benzi transversale de patru şiruri de împunsături succesive, pe partea lor superioară. Vasul este specific culturii Tei, probabil faza III. Vasul 2 (v2) este un castron din pastă cu nisip fin în compoziţie, lucrata cu mâna, ars negru-cenuşiu închis, cu „pete” gălbui. Marginea este rotunjită, gura uşor evazată, gât scurt tronconic, pântec puternic arcuit, pe care sunt dispuşi simetric 4 butoni puţin reliefaţi, fundul este plat, slab profilat. Vasul este fragmentar, distrus de lucrările de drenare.
M3 a apărut la 1,5 m E de M2, la -0,35 m adâncime (gura vasului). A fost descoperit un vas conservat parţial, cu umăr pronunţat, gât relativ înalt, formă tronconică, culoarea maronie-negricioasă. Vasul are o toartă păstrată. În vas au fost descoperite oase umane ce prezintă urme de calcinare. În afara vasului nu au fost descoperite oase in situ.
La deschiderea unui alt şanţ plasat paralel cu latura de S a clădirii parohiale, la aproximativ 4 m au mai fost descoperite alte trei morminte denumite convenţional M4, M5, M6. Două sunt morminte de inhumaţie, defuncţii sunt aşezaţi în poziţie chircită, unul de incineraţie (M6).
M4 a fost descoperit la aproximativ 2 m S de M2. Este un individ înhumat, în poziţie chircită, pe partea stângă. Braţele îndoite din coate sunt aduse spre bărbie. Are orientarea NE-SV, apare la adâncimea de -0,50 -0,57 m. În zona frontalului avea depus un vas din lut, slab conservat. Vasul are culoarea cenuşie, se conservă parte dintr-o tortiţă, probabil uşor supraînălţată.
M5 apare la 2,5 m V de M4. Este un mormânt de inhumaţie, chircit pe partea dreaptă, orientat SV-NE, deci cu craniul spre cel al M4. Braţele îndoite sunt aduse spre bărbie, picioarele sunt puternic flexate. Scheletul ceva mai slab conservat, este gracil. În zona urechii drepte a fost descoperită o piesă de podoabă, slab conservată, realizată dintr-o tăbliţă din bronz. Pare să fie un inel de buclă. Apare la adâncimea de -0,50 -0,52 m.
M6 a fost descoperit la aproximativ 1 m S de M4. Scheletul slab conservat, deranjat de gropi moderne. Avea depus un vas, bine conservat, avea culoarea negricioasă. Vasul este decorat pe gât cu ghirlande incizate, împunsături şi incizii orizontale. Pe corp vasul este decorat cu caneluri verticale. Vasul are picior inelar, gol in interior. Între oasele incinerate a fost descoperit un pandantiv din os, uşor curbat, perforat. Apare la adâncimea de -0,50-0,52 m. Datare: cultura Monteoru.
Caracterul incipient al cercetării, face ca discuţia legată de încadrarea cronologică să fie abordată în aceste rânduri cu anumite rezerve. Elementele de încadrare crono-culturală sunt inventarul mormintelor şi ritualul de înmormântare. M2, 4, 5 şi 6 sunt sigurele despre care putem dezvolta o discuţie legată de ritual, atât asupra modului în care a fost depus defunctul, cât şi a inventarului. Informaţiile pot fi completate de vasul descoperit în M3. Trebuie remarcat că mormintele de inhumaţie (M2, M4, M5) au orientări diferite. M3 şi 6 sunt de incineraţie.
Relativ recent au fost inventariate toate descoperirile funerare de tip Tei. S-a remarcat că aceste descoperiri pot fi atribuite cert doar ultimelor două faze ale culturii Tei. În Muntenia au fost descoperite numai morminte izolate sau grupuri de astfel de complexe. Ele acoperă mai ales sudul şi centrul Munteniei, apariţia unui vas Tei într-un mormânt de la Câmpina fiind momentan cel mai nordic punct cu descoperiri funerare atribuite acestei culturi. Morminte aparţinând culturii Tei au fost identificate la Chirnogi „La Stejar”, Chirnogi „Şuviţa lui Ghiţan”, Căscioarele „Daia Parte”, Sultana „Malu Roşu” - jud. Călăraşi, Puieni - jud. Giurgiu, Sitaru - jud. Ialomiţa, Ploieşti „Triaj” - jud. Prahova. Toate mormintele sunt de inhumaţie, încadrarea culturală fiind asigurată de ceştile decorat tipic, ce apar în inventarul acestora. Problematică rămâne încadrarea unor morminte descoperite la Smeeni - jud. Buzău sau Baldovineşti - jud. Brăila ce par să aparţină altor orizonturi culturale, dar în al căror inventar au fost descoperite vase specifice culturii Tei
Deşi au fost descoperite numeroase situri, cultura Tei este puţin cunoscută în nordul Munteniei. Întru-un repertoriu recent pe harta judeţului Prahova erau marcate cinci puncte cu descoperiri atribuite culturii Tei. Situaţia este explicată de faptul că multe din descoperiri sunt încă inedite, dar şi de caracterul restrâns al cercetărilor. Totuşi remarcăm prezenţa consistentă a comunităţilor Tei în judeţul Prahova. Au fost descoperite aşezări, morminte, dar şi piese izolate atribuite acestei culturii. Majoritatea siturilor au fost identificate prin cercetări de suprafaţă, săpături arheologice fiind derulate la Târgşoru Vechi, Budureasca, iar ceva mai recent la Urlaţi. De-a lungul timpului în judeţul Prahova au fost descoperite situri atribuite culturii Tei în localităţile Târgşoru Vechi, Mehedinţa, Soimeşti, Ploieşti, Mălăieştii de Jos, Vadu Săpat, Tătărani, Perşunari, Mizil, Potigrafu, Mălăieştii de Sus, Măneşti, Şirna. La Ploieşti-Triaj au fost descoperite morminte de inhumaţie. În localitatea Sinaia a fost descoperit un depozit arheologic format din 27 topoare de tip secure, realizate din bronz. De asemenea la Teişani şi Tătaru au fost descoperite topoare din bronz de tip Pădureni, atribuite culturii Monteoru sau Tei.
Morminte Monteoru izolate au fost descoperite în judeţul Prahova la Tinosu, Budureasca, Pietricica. Informaţiile la care avem acces sunt lacunare. Situri arheologice care pot fi atribuite culturii Monteoru au fost descoperite în judeţul Prahova la: Urlaţi, Bucov, Chiţorani, Făcăieni, Ghinoaica, Gura Vitioarei, Homorâciu, Mizil, Podgoria, Şirna, Şoimeşti, Târgşoru Vechi, Tinosu, Vadu Săpat, Independenţa. Activitatea metalurgică în aria culturii Monteoru este ilustrată de descoperirea a numeroase obiecte din bronz precum: forme de turnat topoare, topoare de luptă şi Odobeşti, pumnal cu limbă la mâner, vârfuri de lance, piese de podoabă. În Prahova această activitatea este atestată prin descoperirea depozitului de bronzuri de la Străoşti.
Apariţia în cadrul aceleiaşi necropole a unor materiale atribuite culturilor Tei şi Monteoru marchează mai multe situaţii posibile: importuri izolate; două necropole ce se suprapun în acelaşi perimetru; comunităţi mixte. Cercetările viitoare vor putea aduce informaţii suplimentare pentru clarificarea situaţiei. Descoperirile de la Câmpina lărgesc spre nordul Munteniei aria descoperirilor funerare atribuite culturii Monteoru, dar şi Tei.
Au fost restaurate 4 vase, al cincilea descoperit în M4 nefiind întregibil, curăţată piesa din os, piesa din bronz aflându-se în curs de conservare, restaurare. Mormintele de inhumaţie au fost conservate in situ, M2 fiind accesibil vizitatorilor. Se are în vedere realizarea unui muzeu de sit, eventual a unui parc arheologic. Cercetările viitoare vor creiona mai bine aceste obiective.