Călineşti Oaş | Judeţ: Satu Mare | Punct: Dâmbul Sfintei Mării | Anul: 2001
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2001
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 137238.02 |
Județ:
Satu Mare
Unitate administrativă:
Călineşti Oaş
Localitate:
Călineşti Oaş
Punct:
Dâmbul Sfintei Mării
Localizare:
| 137238.02 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Astaloş | Ciprian | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Németi | János | participant | Muzeul Municipal Carei |
| Ilea | Cosmin | participant | Instiuție Nedefinită |
Raport:
Aşezarea neolitică timpurie de la Călineşti - Dâmbul Sfintei Mării este situată la 0,5 km. NE de com. Călineşti Oaş, la aprox. jumătatea distanţei dintre Călineşti şi satul Lechinţa, pe o pantă lină a dealului Dâmbul Sfintei Mării. Sursa de apă în zonă e asigurată de Izvorul Sfintei Mării, nu departe aflându-se Valea Lechincioarei, din prundişul căreia e posibil ca locuitorii neolitici ai zonei să-şi fi extras materia primă cea mai frecvent folosită pentru confecţionarea pieselor din piatră cioplită (opaluri).
Aşezarea a fost descoperită într-o periegheză din 1999, sondată în toamna aceluiaşi an, iar în anul 2000 au început săpăturile sistematice. Săpăturile din anul acesta (2001) au fost făcute pe terenul agricol vecin celui pe care se făcuseră săpăturile din anul trecut şi au avut ca scop decopertarea completă a complexului nr. 1 din S. I/2000 şi detectarea limitei de SSV a aşezării, proiect realizat parţial. Au fost trasate 3 secţiuni: S. I (46 x 1,5 m), S. II (15 x 1,5 m) la care se adaugă o casetă de 2 x 2,5 m, S. III (15 x 1,5 m) şi o suprafaţă: Sp. I de 6,3 x 5 m, totalizând o suprafaţă de cca. 140 mp.
La fel ca anul trecut se constată că pe cea mai mare parte a suprafeţei excavate, imediat sub stratul vegetal (0 - 0,2/-0,3 m) apare direct sterilul arheologic: fie o argilă galbenă, fie o argilă galbenă cu concreţiuni feromanganice. Doar acolo unde complexele erau mai adânci s-au păstrat in situ urmele activităţilor preistorice, menţionând că, aproape sigur, partea superioară a tuturor complexelor descoperite până acum la Dâmbul Sfintei Mării a fost distrusă de diverşi factori naturali (eroziune) ori antropici (lucrări agricole). Stratul vegetal conţine pe toată suprafaţa excavată artefacte în poziţie secundară, acestea constând în proporţie de peste 50 din material litic cioplit, mai rar şlefuit (două topoare în S. I), restul fiind cioburi mărunte, atipice, foarte corodate, cum dealtfel e aproape întreg materialul ceramic descoperit în săpăturile noastre, fapt datorat probabil acidităţii ridicate a solului.
Complexul surprins anul acesta în S. I, S. II şi Sp. I, este acelaşi cu C. I din S. I/2000, extinzându-se mai mult decât ne aşteptam, mai mult de 10 m în lungime şi 5/6 m în lăţime. Dimensiunile şi forma neregulată nu ne permit să constatăm că ar fi vorba de o locuinţă, cum scriam în raportul pe 2000, ci mai curând o groapă de extras lutul, utilizată ulterior drept groapă menajeră. Ca materiale primează resturile de debitaj din opal în special, dar şi din alte roci (silex, obsidian, tuf vulcanic), utilajul fiind mai rar întâlnit (lame retuşate mai ales), câteva topoare din piatră şlefuite şi ceramica de proastă calitate (sau prost conservată?) şi destul de puţină (se remarcă câteva fragmente de oale, din care unul decorat cu ciupituri, alte câteva cu butoni). Cercetarea complexului a fost făcută până la cota de adâncime - 0,7/-0,75 m, urmând ca restul complexului până la aprox. - 1 m (adâncimea la care s-a ajuns în S. I/2000) să fie săpat în campania următoare.
Al doilea complex descoperit în campania 2001 e o groapă cu dimensiunile de 0,95 x 1,6 m (în S. II şi caseta 1), plină cu cenuşă şi fără materiale, cu excepţia câtorva mici fragmente ceramice irecognoscibile. Ipoteza noastră este că groapa respectivă a servit evacuării cenuşii dintr-o vatră din apropiere.
Avem de-a face foarte probabil cu o comunitate oarecum marginală, care s-a specializat în prelucrarea şi posibil comercializarea pietrei cioplite. E o ipoteză de lucru care trebuie verificată prin analiza tehnico-tipologică şi traseologică a materialului litic şi prin extinderea săpăturilor în vederea surprinderii unor noi complexe. Păstrăm pentru locuirea neolitică de la Dâmbul Sfintei Mării încadrarea cronologică mai largă în fazele Starèevo - Criş III B- IV A, o evaluare mai precisă, pe baza ceramicii sărace descoperite până acum nefiind încă posibilă.
Bibliografie: