Călineşti | Comuna: Bucecea | Judeţ: Botoşani | Punct: Conacul Miclescu | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 36480.01 |
Județ:
Botoşani
Unitate administrativă:
Bucecea
Localitate:
Călineşti
Punct:
Conacul Miclescu
Localizare:
| 36480.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Setnic | Eduard Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
Raport:
Cercetările arheologice desfăşurate la Conacul Miclescu1 au fost determinate de lucrările de reparaţii capitale, consolidare şi restaurare iniţiate de către proprietarul actual al complexului Radu Alexandru Miclescu. Trebuie menţionat că solicitarea efectuării operaţiunilor de supraveghere arheologică s-a făcut, ca în multe alte situaţii, cu mult mai târziu faţă de momentul în care au fost demarate lucrările de reparaţii la edificiile complexului (2001-2002), fapt care a limitat şi îngreunat semnificativ cercetarea arheologică, o bună parte din zonele de interes arheologic (perimetrul exterior şi suprafaţa interioară a "caselor mici", trei sferturi din perimetrul exterior şi suprafaţa construită a "caselor mari", corpul principal al complexului) fiind iremediabil pierdute, din punct de vedere arheologic2. În aceste condiţii, intervenţia noastră a avut două componente: supravegherea lucrărilor în sol aflate în derulare (şanţuri pentru reţele electrice, alimentare cu apă şi de canalizare) şi, în paralel, sondarea prin casete a interiorului, neafectat încă de lucrări de reparaţii, în scopul salvării, pe cât posibil, a cât mai multor informaţii istorice3. În total au fost executate 7 casete din care şase in interiorul şi una în exteriorul edificiului principal al ansamblului Conacul Miclescu ("casele mari"), însumând o suprafaţă de aproximativ 35 m2.
Principalul rezultat furnizat de investigaţia arheologică a fost descoperirea urmelor fundaţiei unui edificiu mai vechi decât cel existent astăzi, clădire care a suferit transformări succesive, cel puţin la nivelul dimensiunilor în suprafaţă.
Clădirea iniţială se poate data, pe baza observaţiilor stratigrafice şi a materialului recoltat, în veacul al XVIII-lea, posibil în prima jumătate a acestuia. Excavarea casetei 3 a relevat faptul că prima construcţie a avut la colţurile faţadei principale abside semicirculare, care au jucat, probabil, rolul de terase deschise. Această idee se bazează pe observaţiile efectuate asupra structurii elevaţiei edificiului actual care, la turnul din partea sud-estică a faţadei principale, conservă multe din elementele clădirii etapei a doua. S-a putut observa aici că la această din urmă clădire, iniţial, turnurile au fost spaţii deschise, ulterior ele fiind transformate în spaţii închise prin zidire şi adăugare de ferestre.
Prima clădire rezidenţială identificată, a avut fundaţii de piatră de râu, de dimensiuni medii şi mici, neprelucrată în mod special, pusă în operă cu ajutorul unui mortar pe bază de var şi nisip - de slabă calitate, în care predomină nisipul. Fragmentele de cărămidă, de dimensiuni medii şi mici, găsite la suprafaţa acestor fundaţii, sugerează că şi acest material a fost utilizat la edificarea acestei prime clădiri, fără a putea preciza dacă a avut şi un rol structural sau doar decorativ. Trebuie să subliniem că nu avem elemente de datare certe pe baza cărora să putem fixa exact momentul edificării acestei prime construcţii de la Călineşti. Cum în şanţul de fundare şi în depunerile corespunzătoare acestei etape nu s-au găsit materiale arheologice datarea se poate face prin raportarea la depunerile stratigrafice şi a construcţiilor ulterioare. Fundaţiile acestui prim edificiu au fost identificate la -0,50 -0,60 m faţă de nivelul exterior actual de călcare.
Ulterior, către finele sec. XVIII şi începutul celui următor, are loc prima mare transformare, prin demantelarea construcţiei precedente până la nivelul superior al fundaţiilor şi edificarea unei noi reşedinţe. Noul edificiu a fost, de fapt, o dezvoltare în plan a celui anterior. Se pare însă că, la interior, această a doua clădire a păstrat şi o bună parte din elevaţia sau compartimentarea primului edificiu, aceasta fiind situaţia la nivelul demisolului actual, din aceeaşi parte sud-estică.
Din şanţul de fundare al noului edificiu au fost recoltate câteva fragmente ceramice, aparţinând categoriei ceramicii arse reducător. Fragmentele, de mici dimensiuni, atipice, sunt încadrabile la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Aşa cum am menţionat, la nivelul demisolului, în structura elevaţiei actuale, se pot observa segmente de zidărie păstrate din această a doua etapă de construcţie, care demonstrează faptul că în a doua etapă au fost reutilizate masiv elementele de structură folosite la edificarea primei reşedinţe identificate de noi la Călineşti, în special piatra (doar la nivelul parterului). Subliniem că nivelul de construcţie al acestei etape suprapune depunerile anterioare, situaţie observată mai ales în caseta 3 unde au fost vizibile străpungerile gropilor de pari de schelă şi deranjarea depunerilor anterioare, în momentul demantelării primei faze şi construirii celei de a doua.
În fine, ultima mare etapă constructivă poate fi situată undeva la sfârşitul sec. al XIX-lea şi prima jumătate a sec. XX. Elocvente în datarea acestei etape sunt situaţiile surprinse în casetele deschise în jumătatea nord-vestică a edificiului principal de la Călineşti care au surprins o etapă constructivă la care s-a folosit ca liant un mortar pe bază de nisip, var şi ciment. Nu au fost surprinse în sondajele de aici (casetele 1, 5, 6, 7), nivele de construcţie anterioare şi nici inventar arheologic, în afara unor mărunte fragmente ceramice, caracteristice perioadei amintite (aşa numita "ceramică etnografică"), provenite de la corpul unor vase. Nivelul de construcţie este dat de pietriş mărunt, pigmenţi de var, nisip şi ciment, fragmente mărunte de cărămidă. Această ultimă etapă constructivă reprezintă extinderea spre NV a edificiului anterior (clădirea 2), şi realizarea construcţiei vizibilă astăzi. Tot acum au fost adăugate şi terasele monumentale existente şi în momentul de faţă.
O situaţie aparte a fost înregistrată în sectorul "arcului dublou", situat în interiorul jumătăţii nordice a "caselor mari", un spaţiu rectangular, zidit din piatră de râu legată cu mortar pe bază de nisip şi var, de consistenţă slabă, cu dimensiunile de 4,50 x 4, 40 m. Investigaţiile de aici au arătat că spaţiul în discuţie a avut o adâncime iniţială de aproximativ 3 m (de la nivelul interior de călcare) şi o destinaţie greu de precizat astăzi (probabil o pivniţă). Această amenajare poate fi legată de prima clădire existentă aici, datată de noi în veacul al XVIII-lea. Lipsesc elemente de datare, în caseta deschisă de noi, la cota nivelului de edificare şi călcare a acestei amenajări, nefiind identificat nici un element de încadrare cronologică. În etape târzii s-a renunţat la funcţiunea iniţială a încăperii, care a fost astupată - întâi cu deşeuri menajere (fragmente ceramice, oase de animale, sticlărie spartă, scoici etc.), iar mai apoi cu resturi de materiale de construcţie provenite de la refacerile complexului rezidenţial (cărămizi, fragmente de piatră, mortar de var şi nisip). După prima etapă de astupare (cu deşeuri menajere) încăperea a fost podită cu scânduri susţinute de două grinzi încastrate în elevaţia construcţiei. Materialele ceramice recoltate, prezente din abundenţă, aparţin secolelor XIX - XX (prima jumătate) şi cuprind piese fragmentare, în parte întregibile, atât din categoria ceramicii arse reducător cât şi oxidant. Este o ceramică de foarte bună calitate şi o gamă largă de forme şi utilităţi (căni, ulcioare, farfurii, platouri, oale etc.). În stadiul actual al cercetărilor cea mai plauzibilă explicaţie care se poate da acestui loc este de pivniţă care a funcţionat în aceeaşi perioadă cu primul edificiu – secolul al XVIII-lea, după care, în urma amenajărilor efectuate în cadrul reşedinţei şi a extinderii edificiilor din fazele 2 şi 3, a fost înglobat în interiorul actualului corp principal de clădire.
În linii mari, investigaţia arheologică de la Călineşti confirmă informaţiile bibliografice pe care le avem faţă de această importantă reşedinţă boierească din Moldova4. Spre deosebire de bibliografia cea mai recentă referitoare la reşedinţa Miclescu de la Călineşti, noi nu putem afirma, în lumina rezultatelor de până acum, că aici ar exista un nivel de cultură încadrabil cert în veacul al XVII-lea. Totuşi, având în vedere circumstanţele cercetărilor şi caracterul acestora, rezultatele cercetărilor arheologice şi interpretările acestora nu pot fi considerate decât parţiale. Urmează ca, în măsura în care va fi posibil, opiniile noastre să fie confirmate sau infirmate prin extinderea investigaţiilor într-o serie de perimetre considerate de noi de maxim interes arheologic (zonele neafectate din apropierea caselor mici, încăperile acoperite cu pământ din jumătatea nordică a "caselor mari", perimetrul anexelor gospodăreşti, precum şi zona dintre biserică şi casele actuale).
Trebuie însă subliniat că, dincolo de limitele cercetării din 2004, edificiul rezidenţial de la Călineşti atribuit fazei 1 de evoluţie în timp a ansamblului arhitectonic şi istoric Conacul Miclescu, încadrat în urma datelor obţinute în secolul al XVIII-lea, este prima şi cea mai veche construcţie civilă de zid identificată şi investigată arheologic în perimetrul actual al judeţului Botoşani. Caracteristicile acestei clădiri vor fi, cu siguranţă, elemente care pot fi luate în considerare într-un viitor studiu asupra evoluţiei arhitecturii în Moldova veacurilor XIV – XIX.
S-au prelevat probe de mortar, material osteologic. Parte din inventarul arheologic recoltat a fost conservat, fotografiat şi desenat. Baza de date a materialelor descoperite este în curs de prelucrare.
Locul de păstrare a inventarului arheologic şi arhivei de cercetare: MJ Botoşani.
Materialele arheologice reprezentative, după restaurare, vor fi incluse în expoziţia MJ Botoşani, în cadrul proiectului "Sat şi oraş în nordul Moldovei medievale".
Rezumat:
Cercetările arheologice desfăşurate la Conacul Miclescu au fost determinate de lucrările de reparaţii capitale, consolidare şi restaurare iniţiate de către proprietarul actual. Principalul rezultat furnizat de investigaţia arheologică a fost descoperirea urmelor fundaţiei unui edificiu mai vechi decât cel existent astăzi, clădire care a suferit transformări succesive, cel puţin la nivelul dimensiunilor în suprafaţă. Clădirea iniţială se poate data, pe baza observaţiilor stratigrafice şi a materialului recoltat, în veacul al XVIII-lea, posibil în prima jumătate a acestuia. S-au prelevat probe de mortar, material osteologic. Parte din inventarul arheologic recoltat a fost conservat, fotografiat şi desenat.