Buneşti | Judeţ: Vaslui | Punct: Armăşeni - Muncel | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 162951.01 |
Județ:
Vaslui
Unitate administrativă:
Buneşti-Avereşti
Localitate:
Buneşti
Punct:
Armăşeni - Muncel
Localizare:
| 162951.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Merlan | Vicu | participant | Muzeul Municipal Huşi |
| Salomeia | Paul | participant | Muzeul Municipal Huşi |
Raport:
Obiective: salvarea vestigiilor arheologice din perimetrul prăbuşirilor gravitaţionale şi a alunecărilor de teren.
Realizări: săparea integrală a secţiunii SI; decopertarea bordeiului (L1) aparţinând culturii Criş (Groapa G1); surprinderea şi dezvelirea parţială a locuinţei cucuteniene (L2); descoperirea şi săparea în proporţie de aprox. 50% a celor două gropi (G1 de factură Criş şi G2 cucuteniană); descoperirea a trei complexe ceramice cucuteniene cu ceramică pictată .
Satul Armăşeni face parte din comuna Buneşti-Avereşti, jud. Vaslui. Perimetrul comunei suprapune latura estică a Podişului Central Moldovenesc cu altitudini ce depăşesc 300 m înălţime.
Situl arheologic este amplasat la SE de localitatea Armăşeni pe Dealul Muncel (la cca. 300 m); altitudinea maximă a sitului este de 350 m. Suprafaţa acestuia depăşeşte 2 ha şi are o orientare aprox. N-S. Culmea interfluvială este secţionată prin partea de E de un torent temporar, la N şi V de izvoarele şi pârâul Armăşeni, iar la S culmea dealului se prelungeşte până în apropiere de satul Avereşti. Foarte probabil, în trecut, acest aliniament interfluvial a fost prevăzut în partea terminală a sitului (latura sudică), cu un sistem artificial de apărare alcătuit din şanţ (fosă) şi val de apărare. Spre E sunt surpături gravitaţionale de pietre şi nisip in orizontul sarmaţian. Panta este foarte accentuată dinspre E, N şi V, însă la nivelul crestei dealului sunt prezente nivelări care ar putea demonstra existenţa în vechime a unui val de palisadă - probabil in timpul civilizaţiei geto-dacice). Fundamentul este alcătuit din orizonturi nisipoase intercalate cu conglomerate şi calcare oolitice.
Faţă de altitudinea maximă a satului din vecinătate (Armăşeni) situl este amplasat cu peste 100 m înălţime, fapt care face ca din acest punct să poată fi observată întreaga vale a pârâului Crasna în amonte şi aval de localitate, până dincolo de Dolheşti-Rotaria şi Tăbălăieşti-Tătărăni, iar spre E spre Arsura şi Valea Prutului.
Prin anii ‘80 a fost efectuat un sondaj de verificare pe Dealul Muncel de către arheologii de la muzeul din Huşi fără însă să se fi publicat rezultatele acesteia (informaţie Paul Salomeia - M Huşi).
Din timpul luptelor din cel de-al doilea război mondial (aug.-sept. 1944) se mai văd câteva tranşee pe culmea dealului care au secţionat situl în câteva locuri (5-6 şanţuri).
Pe direcţia N-S a fost trasată o secţiune S1 (L=15m, l=2m) pentru a salva porţiunea în curs de prăbuşire gravitaţională a sitului.
În c. 1 şi 2 a apărut o aglomeraţie de resturi alcătuită din oase, pietre-nicovală, ceramică, lutuială de perete, chirpic de vatră, fragmente de statuete antropomorfe şi zoomorfe, pietre arse, câteva valve de scoici de baltă, silexuri (un vârf de săgeată, o aşchie retuşată).
Stratigrafia şi compoziţia solului demonstrează existenţa unei gropi (G1) care se prelungeşte şi în afara secţiunii SI înspre N şi V cu o formă aprox. ovală ce se întinde pe o suprafaţă de peste 2,5 m2. Pe fundul acestei gropi au fost descoperiţi chirpici cu amprente de nuiele, străpunşi din loc în loc. De asemenea în G1 s-au descoperit şi fragmente ceramice de culoare neagră-cenuşie, arsă mediocru, cu incizii pe verticală şi ciupituri, de factură Criş. S-ar părea că G1 reprezintă o locuinţă Criş (L1) de tip semibordei.
În partea de S a secţiunii S1 de la m. 13 până la m. 15 s-au găsit fragmente de la lipitură de perete şi câteva vase ceramice reîntregibile de factură cucuteniană (Cucuteni A3).
Chirpicul locuinţei cucuteniene se continuă şi în afara secţiunii între E şi S. O a doua groapă G2 a fost descoperită între c. 8 şi 10 având în inventar o râşniţă dintr-o gresie cimentată de formă dreptunghiulară (L=35 cm, l=17 cm) şi fragmente ceramice cucuteniene pictate tricrom. In apropiere în c. 6 pe o suprafaţă de 0,5 m2 a apărut (spre latura estică a S1) chirpic de vatră făţuit de formă poligonală (d=2-4 cm).
Fragmente de la măsuţe de altar cucuteniene au apărut în c. 1 şi c. 14 la ad. de 0,60 m. S-au descoperit şi trei cozi de la linguri şi polonice din lut ars unele pictate policrom. O parte din ceramica de factură grosieră poartă urme de amprente digitale şi angobă. În caroul 4 a fost găsită o statuetă zoomorfă din lut ars, distrusă parţial. Păstrează capul, picioarele din faţă si o parte din trunchi şi spate (L=3,5; l=2,5).
La m. 3 a fost descoperită o fusaiolă ruptă în două, cu urme de şănţuire pe centru, din lut ars, iar la m7 un fragment de cca. 1 cm (din aramă) de la o brăţară. Obiectul era tubular şi într-o stare de conservare mediocră. In apropiere s-a găsit şi un corn de taur din lut ars de 5,5 cm şi d=2,2 cm, cu urmă de pictură roşie.
In c.2 la 0,60 m adâncime a apărut o statuetă antropomorfă feminină cu incizii adânci spiralate pe ambele părţi. Păstrează doar zona ombilicului, bazinul şi picioarele. Picioarele sunt unite la partea inferioară sub formă de fus.
La m. 1 (deasupra gropii G1) a fost descoperit un alt idol zoomorf rupt din vechime. Păstrează doar partea din spate cu cele două picioare.
În locuinţa L2, pe latura nordică a fost găsit un falus miniatural din lut ars L=2 cm, d=0,7 cm) şi o cupă de polonic pictată.
Cea mai mare parte a ceramicii pictate policrom, păstrată într-o stare de conservare bună, a fost descoperită în gropile G1 şi G2 la peste 1 m adâncime.
Unelte şi arme apar încă de la m1: nuclee de silex de Prut, de culoare neagră, topoare din gresie bine şlefuită, cu tăişul bine ascuţit dar cu muchia ruptă din vechime.
Lama maronie din silex zis “balcanic” provine din schimburile intertribale cu zonele sudice. Are ambele laturi retuşate şi este carenată. Pe partea dorsală poartă urme de fasonare. În c. 2 la 0,60 m s-au găsit şi două fragmente de lame retuşate folosite ca inserţii de seceri (una era patinată-probabil din paleolitic refolosită). Singurul vârf de săgeată a apărut în c. 10. Are retuşe laterale iar partea activă este bine şlefuită şi ascuţită, însă partea ventrală şi dorsală este cioplită “în solzi”. A fost confecţionată dintr-un silex de Prut de culoare cenuşiu-maronie.
Pe ansamblu în secţiunea S1 a fost identificată o locuinţă cucuteniană, un bordei aparţinând comunităţii Criş (la baza gropii G1), două gropi cu resturi de artefacte bogate, o vatră de foc şi câteva complexe ceramice cucuteniene. Cel mai reprezentativ este nivelul arheologic aparţinând civilizaţiei Cucuteni A3.
Deasupra nivelului cucutenian au fost identificate fragmente ceramice din epoca bronzului (cultura Monteoru) cu incizii triunghiulare şi punctiforme, din Hallstatt şi La Tène.
În c. 1 (dinspre N) au fost descoperite începând cu -0,40 m unelte şi arme din silex şi gresie (un fragment de topor din gresie bine şlefuită, cu tăişul ascuţit dar cu muchia ruptă din vechime, un nucleu de silex de Prut de culoare neagră şi un frecător din gresie dură).
Apoi în c. 2 a apărut o lamă din silex maroniu zis “balcanic” cu mici pigmentaţii albe. Are ambele laturi retuşate, carenată şi cu urme de fasonare în acelaşi loc au mai fost găsite şi două fragmente de lame retuşate (inserţii de seceri) din silex de Prut (una este patinată-probabil din Paleoliticul superior, refolosită). In c. 10 a apărut un vârf de săgeată cu retuşe laterale şi cu partea activă bine şlefuită şi ascuţită. Este confecţionat dintr-un silex de Prut de culoare cenuşie-maronie. De asemenea în locuinţa L2 a fost descoperit un topor de gresie într-o stare de conservare foarte bună. Tăişul este bine ascuţit iar muchia este fasonată şi are o formă aprox. dreptunghiulară.
Pe ansamblu săpătura de salvare din punctul Armăşeni “Muncel” a scos în evidenţă artefacte aparţinând culturii Criş (resturile unui semibordei L1), apoi un nivel Cucuteni A3 cu locuinţa L2 (în partea sudică a secţiunii SI), un alt nivel aparţinând culturii Monteoru (epoca bronzului), urmând apoi ceramica de factură halstattiană şi pentru sec. IV-III a.Chr., geto-dacică.
Deoarece în groapa G1 au fost găsite atât artefacte din cultura Criş cât şi din cultura Cucuteni A3, am constatat că această groapă este de factură cucuteniană dar secţionează în mare parte şi un bordei al civilizaţiei Criş. Cealaltă groapă (G2) credeam că are un caracter ritualic deoarece multe din piesele descoperite atestă acest lucru: râşniţă, idoli fragmentari, fragmente de măsuţă de altar etc.
Prin demontarea lutuielii peretelui L1, am constatat existenţa (sub masa de chirpic) unor bucăţi mari de podea cu urme de bârne masive, bine arse.
În partea de NV a locuinţei L5 s-au descoperit câteva pietre înroşite, numeroase oase şi unelte din silex (lame, gratoare retuşate, aşchii şi nuclee). S-au găsit de asemenea şi bucăţi de chirpic poligonal de la o vatră de foc fără însă a o localiza în teren (este posibil să fie reminescenţe de la vatra din partea de NE a locuinţei, descoperită în 2005).