Bumbeşti-Jiu | Judeţ: Gorj | Punct: Vârtop | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marinoiu | Vasile | responsabil | Muzeul Judeţean Gorj "Alexandru Ştefulescu" |
| Calotoiu | Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Gorj "Alexandru Ştefulescu" |
| Hortopan | Dumitru | participant | Muzeul Judeţean Gorj "Alexandru Ştefulescu" |
| Mărgineanu-Cârstoiu | Mădălina | participant | Muzeul Judeţean Gorj "Alexandru Ştefulescu" |
Raport:
Cercetările arheologice s-au desfăşurat în perioada 23 iulie - 21 august 2002 în zona termelor romane din vicus-ul militar de la sud de castrul cu val de pământ de la Bumbeşti Jiu "Vârtop", care le-au continuat pe cele din anii precedenţi. Ele au avut ca obiectiv principal, pe de o parte, delimitarea termelor, iar pe de altă parte identificarea altor eventuale construcţii în zona cercetată între anii 1997-2001.
Au fost trasate trei casete de dimensiuni diferite, între ele păstrându-se un interval de 0,20 m, casete care se adaugă altor două deschise în anul precedent1.
Casetele au următoarele dimensiuni: C 1/2002 = 3,70 x 3,60 m, C 2/2002 = 4,50 x 4,10 m şi C 3/2002 = 4,50 x 2,20 m.
De asemenea, pentru a verifica existenţa altor construcţii, în zona cercetată în anii 1997- 1998, la vest de fundaţiile construcţiei descoperite în acea perioadă, s-a trasat o secţiune S 1/2002 paralelă cu aceasta şi cu DN 66 Târgu Jiu – Petroşani.
Deschiderea casetelor ne-a permis cercetarea parţială (în C 1 şi C 3) a termelor, în zona vestică acestea fiind distruse de amenajarea DN 66.
Edificiul este orientat E - V, surprinzându-se doar lăţimea sa, care măsoară 9,38 m. Lungimea nu a fost precizată datorită faptului că termele se întindeau şi sub actualului drum naţional, fiind reperată doar pe distanţa de 7,90 m în zona de sud şi de 5,80 m în cea de nord.
Au fost descoperite doar trei laturi (de sud, est şi nord) ale unei încăperi din componenţa termelor, al căror ziduri erau realizate din piatră de râu legate cu mortar de var, având o grosime de 0,64 – 0,66 m şi care se păstrează până la înălţimea de 0,90 m. Ele sunt întrerupte pe latura de sud şi de nord de instalarea de către ROMTELECOM a unui cablu telefonic. Colţurile de sud-est şi nord-est erau realizate din cărămizi.
În interiorul construcţiei au fost descoperiţi stâlpii instalaţiei de încălzire, păstrându-se 12 şiruri pe direcţia N-S şi 14 pe direcţia E-V care se continuau şi sub actualul drum naţional. În general pilele erau alcătuite din cărămizi pătrate şi dreptunghiulare (întregi şi fragmentare), legate între ele cu mortar, însă sunt şi pile executate din cărămizi pe care erau aşezate tuburi ceramice de formă paralelipipedică şi circulară. Distanţa dintre pile este inegală, variind între 0,12 – 0,48 m. Înălţimea lor, în momentul descoperirii, oscila între 0,08 şi 0,50 m. În interior s-au descoperit mai multe fragmente de cărămizi bipedale (întregibile) ce aveau dimensiunile de 0,60 x 0,52 m. Tot în interior, între pile, se afla o mare cantitate de cenuşă, cărbune şi fragmente de opus signinum.
În ceea ce priveşte stratigrafia celor trei casete, aceasta este identică. Între 0 -0,22 m se află stratul vegetal, între -0,22 -1,10 m se află stratul de cultură roman care conţine dărâmătură de opus signinum, cenuşă, cărbuni, fragmente de vase ceramice, materiale de construcţii, piatră etc. De la adâncimea de -1,10 m se află stratul steril.
Materialul arheologic descoperit este alcătuit din materiale de construcţie din ceramică şi metal (cărămizi pătrate şi dreptunghiulare, având dimensiunile de 0,29 x 0,29 x 0,08 m; 0,38 x 0,26 x 0,07 m; 0,60 x 0,50 x 0,08 m; fragmente de ţiglă şi olane, peste 15 piroane, elemente de balama), ceramică uzuală şi de lux (oale, străchini, farfurii, ulcioare, cupe, căniţe, fragmente de terra sigilatta), fragmente de sticlă etc.
Secţiunea S 1/2002 are dimensiunile de 7,50 x 2 m şi a fost trasată pe direcţia nord-sud, la distanţa de 3 m vest de încăperea descoperită în anii 1997-1998.
În caroul 1 al secţiunii, perpendicular pe aceasta, la adâncimea de 0,50 m faţă de nivelul actual de călcare, apare fundaţia unui zid din piatră de râu cu legătură de mortar ce continua traiectul zidului fundaţiei laturii de nord a încăperii scoase la iveală în urma cercetărilor arheologice efectuate cu 5 ani înainte. Grosimea zidului fundaţiei este de 0,70 m, iar lungimea era de 4,55 m, din care noi am descoperit doar 1,55 m, diferenţa de 3 m păstrându-se sub pământ în zona martorului dintre secţiuni.
În caroul 4 al secţiunii apare zidul fundaţiei, executat în aceeaşi tehnică ca şi cel de pe latura de nord şi care pornea perpendicular de pe latura de vest, dar la cca 1,50 m nord faţă de latura sudică a încăperii amintite mai sus. Acest zid a fost descoperit pe o lungime de 1,10 m şi are o grosime de 0,70 m. Zidurile sunt unite între ele de un altul, ce are lungimea de 3,20 m şi grosimea de 0,70 m, fiind executat în aceeaşi tehnică ca celelalte două, acesta formând latura de vest a unei noi încăperi. Se poate astfel contura planul celei de-a doua încăperi a edificiului cu hipocaust descoperit de noi în anii 1997-1998, ce are dimensiunile de 4,10 latura de sud, 4 m cea de vest şi est şi 4,55 m cea de nord.
Materialele arheologice descoperite în S 1/2002 constau din fragmente de cărămizi, ţigle, olane, vase de uz casnic, sticlă şi două piroane din fier.
Stratigrafia secţiunii S 1/2002 este următoarea: între 0 şi -0,20 m este stratul vegetal; între -0,20 şi -0,50 m stratul roman, iar de la adâncimea de -0,50/-0,55 m, stratul steril.
Cercetările viitoare vor contura planul întregului edificiu.