Budureasca | Comuna: Călugăreni | Judeţ: Prahova | Punct: Budureasca 11 | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2020
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală târzie;
Categorie:
Neatribuit; Domestic; Civil;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Aşezare deschisă; Amenajare/construcţie;
Cod RAN:
| 132468.05 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Călugăreni
Localitate:
Budureasca
Punct:
Budureasca 11
Localizare:
| 132468.05 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ionescu | Adrian Nicolae | participant | Instiuție Nedefinită |
| Profiran | Bianca | participant | Instiuție Nedefinită |
| Ciupercă | Bogdan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Hila | Tudor | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Dîșcă | Cătălin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
În anul 2020 colectivul şantierului arheologic Budureasca şi-a propus realizarea unei evaluări de teren intruzive în punctul Budureasca 11, situate în partea de nord a Văii Budureasca pe teritoriul comunei Călugăreni, în graniţă cu teritoriul comunei Vadu Săpat. În zonă există un fenomen accentuat de eroziune a solului, în malul pârâului Budureasca se observau urme care puteau aparţine unor cuptoare de redus minereul de fier sau cuptoare de var. Obiectivele acestei cercetări a fost determinarea stratigrafiei sitului precum şi realizarea unei evaluări necesare pentru planificarea unei viitoare cercetări arheologice sistematice preventive în acest sit.
În primul faza s-a realizat o taluzare a suprafeţei unde exista ruptura terasei pe care se află situl pentru a realiza un profil stratigrafic şi a determina elementele structurii care se observa în această alunecare a terasei cauzată de pârâul Budureasca care in timpul ploilor abundente sau la topirea zăpezilor „se umflă” rupând din maluri. Astfel, a fost identificat un cuptor de produs var, care a fost cercetat în regim de salvare deoarece exista pericolul iminent al unei noi alunecări şi al distrugerii complete a cuptorului.
Cuptorul identificat era amenajat în panta estică a văii Budureasca, fiind vizibil parţial în secţiune în urma alunecării (planşa I/1), iar în urma taluzării malului rupt, în profilul stratigrafic obţinut sa putut observa structura constructivă a acestuia cu principalele elemente. Acesta este cea dea doua instalaţie de acest tip identificată şi cercetată în Valea Budureasca. Un prim cuptor pentru producerea pietrei de var a fost cercetat în anul 2006 în punctual Budureasca 6 – „Brăneşti”. Şi în cazul acestui cuptor amplasarea era pe malul stâng al pârâului Budureasca. Prezenţa acestor cuptoare de var în Valea Budureasca, mai ales în partea de nord a acesteia poate fi pusă în legătură cu marea cantitate de materie primă reprezentată de o mare cantitate de pietre de dimensiuni foarte variate, purtate la vale de către torenţii care apar în Valea Budureasca (planşa I/2).
Pentru identificarea în plan a cuptorului a fost deschisă o casetă cu dimensiunile de 2,50 x 2,70 m. Grosimea stratului vegetal a fost de aproximativ 0,50 m; sub acesta se afla un strat nisipos, galben-cenuşiu, fără materiale arheologice, provenit în urma alunecărilor/scurgerilor de teren pe panta văii. Partea superioară a cuptorului a fost surprinsă în plan la adâncimea de aproximativ 0,65 – 1,12 m de la nivelul actual de călcare (diferenţa este dată de panta abruptă a văii, înspre pârâu adâncimea de la nivelul actual de călcare fiind mai mica, iar înspre deal – mai mare). La conturare forma acestuia este semi-ovală (partea cuptorului dinspre pârâul Budureasca a fost distrusă de alunecările de teren). Diametrul la conturare era de aproximativ 3,2 m (planşa II/2). Pe marginile cuptorului s-a observat un strat de 0,12 – 0,15 m de lipitură din pământ bine arsă. Din acest punct de vedere, cuptorul se încadrează tipologic în categoria cuptoarelor nezidite, doar lipite (Maier 2008, p. 69, 71). Bucăţi mari de lipitură, desprinse, au fost găsite în umplutura cuptorului. Exterior cuptorului, pe toată lungime lipiturii, s-a putut observa un strat de steril arheologic puternic afectat termic (cu grosimea de 0,14 - 0,15 m) datorat răsuflării laterale în timpul arderii (cf. Maier 2008, p. 76).
În partea centrală a complexului, la aproximativ 0,15 m de la nivelul de conturare, s-a identificat o concentraţie masivă de pietre de râu de dimensiuni medii şi mari (dimensiunile pietrelor cresc odată cu apropierea de camera de combustie). Această concentraţie a fost interpretată ca o şarja de piatră de var care nu a apucat să fie arsă (planşa III/1). La 0,75 m adâncime de la nivelul de conturare se poate observa în profil, în partea sudică a cuptorului (spre vale / gura cuptorului) o parte din pomnori/pomnol (sau tălpile camniţei, cf. Maier 2008, p. 69), pe care este aşezată (clădită) piatra de var pentru ars (planşa II/1). Pomnorul, păstrat parţial, avea grosimea de 0,10 - 0,12 m. Blocurile de piatră de mari dimensiuni chiar de deasupra lui (care de altfel îl şi distrug, pătrunzând în camera de combustie) pot face parte dintr-o amenajare legată de întărirea pomnorului. Diametrul maxim al cuptorului la pragul pomnorului este de 2,95 m (planşa III/2).
La adâncimea de 1,40 m de la nivelul de conturare a fost identificată gura de acces către camera de combustie. Acesta a fost distrusă (împreună cu pomnorul) de către blocuri mari de piatră, ce au pătruns în interiorul ei (planşa II/2). Gura cuptorului a fost săpată în peretele pantei, cu gura îndreptată spre sud (spre avalul pârâului). Deschiderea ei pe înălţime este de cca. 0,36 m. Diametrul cuptorului în dreptul gurii este de 2,5 m. În dreptul gurii cuptorului, până în camera de combustie propriu-zisă, se afla o cantitate mare de var, rezultată probabil de la o şarjă anterioară.
La adâncimea de 1,6 - 1,44 m de la conturare se observă un strat puternic vitrifiat (de 0,14 – 0,20 m grosime) sub care se afla un strat compact de arsură. Aceasta trebuie pusă în legătură cu vatra cuptorului; diametrul vetrei fiind de aproximativ 1,2 m (planşa IV/1). Adâncimea maximă a gropii cuptorului este de 1,76 - 1,78 m (de la nivelul de conturare) (planşa IV/2).
Din punct de vedere al inventarului arheologic în interiorul cuptorului (printre bucăţile prăbuşite din lipitura gropii), a fost găsit un singur fragment ceramic, de mici dimensiuni, atipic şi fragmente de oase de animale. În lipsa unor elemente clare de datare, într-o fază preliminară, datăm cuptorul în perioadă medievală târzie. Această datare este bazată pe existenţă în Valea Budureasca, în secolele XVI – XVII a două sate, primul în punctual Budureasca 8 „La Silişte” şi al doilea în punctual Budureasca 6 „Brăneşti”. Pentru perioada modernă şi până în zilele noastre nu este atestată printre ocupaţiile locuitorilor din zonă producerea (arderea) varului.
De asemenea, s-a continuat proiectul privind analiza chimică şi mineralogică a materialelor ceramice descoperite pe Valea Budureasca. Analizarea structurii şi compoziţiei acestor materiale ceramice este necesară pentru identificarea surselor de provenienţă, materiilor prime utilizate şi tehnologiei de realizare a acestora (tipuri de cuptoare, temperaturi de ardere, etc.). Materialele ceramice au fost analizat la microscop sub formă de secţiuni subţiri. Pentru fiecare fragment ceramic a fost realizată o fişă individuală unde se urmăreşte în special textura şi omogenitatea pastei, ca şi natura, frecvenţa şi dimensiunea incluziunilor.
Un alt palier al investigaţiilor pluridisciplinare realizate în Valea Budureasca este continuarea investigaţiilor privind fauna din acest areal (analize osteologice). Analizarea materialului osteologic descoperit în cercetările arheologice sistematice din situl Budureasca 4 „Puţul Tătarului” sunt necesare pentru identificarea comportamentului alimentar al comunităţilor care au locuit în Valea Budureasca, precum şi a tipurilor de animale sălbatice care trăiau în acest areal
Bibliografie: