Bucureşti | Punct: str. Armand Călinescu nr. 19, sector 2 | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 179132.51 |
Județ:
Bucureşti
Unitate administrativă:
mun. Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Punct:
str. Armand Călinescu nr. 19, sector 2
Localizare:
| 179132.51 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | responsabil | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Raport:
Lucrările arheologice de salvare, desfăşurate în perioada 10 iunie - 12 iulie 2002, au avut ca obiect cercetarea fundaţiilor unor clădiri demolate la începutul deceniului nouă al secolului XX, când ţesutul urban al zonei a fost grav alterat prin trasarea unei noi artere de circulaţie - actuala stradă Armand Călinescu. Pe amplasamentul respectiv, în 1899, a fost ridicată o clădire extinsă, dotată cu o anexă. Acest ansamblu, care dăinuieşte de-a lungul secolului XX, se regăseşte în toate planurile cadastrale ulterioare, până în anul în anul 1980, demolarea sa având loc după această dată. Numele lui Iancu Alexandrescu este înscris pe planul cadastral din anul 1911, în calitate de proprietar al imobilului, funcţiunea clădirii fiind aceea de locuinţă.
Săpăturile arheologice de salvare s-au efectuat până la adâncimea de 3,50 m. Vestigiile arheologice au fost înregistrate până la adâncimea de 2,50 m; între -2,50 m şi -3,50 m s-a constatat existenţa unui strat de pământ castaniu lutos, care reprezintă solul viu, lipsit de urme arheologice.
Cercetările au prilejuit depistarea şi dezvelirea substrucţiilor din cărămidă şi beton ale mai multor încăperi de subsol, aparţinând unor etape constructive diferite (dimensiunile cărămizilor utilizate variază între 27 x 13 x 7,5 cm şi 24 x 12 x 3,5 cm). Datarea acestora în secolul XX este asigurată de tipologia cărămizilor şi caracteristicile tehnice ale materialului de construcţie folosit (beton).
Totodată, intervenţia arheologică a fost în măsură să aducă unele precizări în ceea ce priveşte funcţia îndeplinită de clădirea existentă pe acest amplasament la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, înainte de anul 1911.
Astfel, descoperirea unui subsol cu ziduri din cărămidă, datat cu o monedă românească de la 1905, a permis înregistrarea unor detalii interesante. În încăpere au fost descoperite o serie de materiale: flacoane de capacităţi diferite: 50, 100, 150 ml, spatule din os, pipete din sticlă de dimensiuni diferite şi o serie de vase din sticlă specifice care indică utilizarea spaţiului în cauză drept farmacie.
Inscripţiile de pereţii vaselor de sticlă confirmă utilizarea acestora în scop farmaceutic. Unul dintre recipiente, cu o capacitate de 150 ml, este inscripţionat cu textul "Farmacia Curţii Regale F. Bruns. Bucuresci".
Studiul inventarului arheologic mobil recoltat cu prilejul acestei cercetări arheologice va aduce informaţii deosebit de importante pentru completarea cunoştinţelor privind unul din aspectele mai puţin studiate ale istoriei Bucureştilor – evoluţia preocupărilor privind sănătatea publică şi a practicii farmaceutice în Bucureşti. Se cuvine subliniat că, până în momentul de faţă, obiectele descoperite în str. Armand Călinescu nr. 19 ilustrează inventarul celei mai vechi farmacii cunoscute pe teritoriul capitalei.
Cercetările arheologice desfăşurate pe amplasamentul respectiv au surprins şi câteva gropi menajere, afectate de construcţiile de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Elementele culturii materiale descoperite în aceste gropi reprezintă o gamă variată de forme ceramice-borcane, oale cu toartă, castroane, străchini, farfurii etc., dintre care se remarcă numărul mare al tigăilor cu picioruşe, formă relativ rară printre descoperirile de pe raza municipiului Bucureşti.
Tipologia materialului ceramic – produse locale, dar şi importuri – permite datarea acestora şi, implicit, a contextelor arheologice asociate, în secolul al XIX-lea. Printre acestea au fost observate şi câteva fragmente izolate de vase deschise – castroane, farfurii – cu circulaţie în cursul secolelor XVII-XVIII.