Bucureşti | Punct: Sfânta Sofia - Floreasca | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică; Necropolă; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 179132.80 |
Județ:
Bucureşti
Unitate administrativă:
mun. Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Punct:
Sfânta Sofia - Floreasca
Localizare:
| 179132.80 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Iosipescu | Raluca-Georgeta | responsabil | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Moise | Cosmin-Gheorghe | participant | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Hazu | Eduard | participant | Hazu Eduard Anton PFA |
Raport:
Perioada de desfăşurare a campaniei: septembrie - octombrie 2015
Biserica actuală, din cărămidă, datează din sec. XVIII şi se presupune că a fost ctitorită de postelnicul Istratie Florescu cu soţia sa Voichiţa Poenaru şi fiica lor, Ancuţa, judecând după portretele ctitoriceşti păstrate în stânga intrării în pronaos. În partea dreaptă a intrării este înfăţişat marele vornic Ioniţă Florescu alături de soţia sa Anica Ghica şi cei trei copii ai lor, aceştia contribuind la refacerea bisericii după distrugerile provocate de cutremurul din 1738.
Părăsită şi distrusă în cursul sec. XIX, biserica este restaurată prin contribuţia familiilor G. M. Negropontes şi Niculescu între anii 1926-1928 sub conducerea arh. Paul Smărăndescu. Graţie contribuţiei majore a donatorilor şi înzestrării de către aceştia a bisericii cu terenul actual ce o înconjoară, în suprafaţă de 800 mp, biserica primeşte hramul ”Sfânta Sofia” după numele doamnei Sofia Negropontes, în semn de recunoştinţă.
Scopul cercetării arheologice preventive
Biserica ”Sfânta Sofia – Floreasca” face obiectul unui proiect de Restaurare şi valorificare turistică durabilă, proiect elaborat în anul 2010. Beneficiarul şi finanţatorul proiectului este parohia bisericii Sf. Sofia. Proiectul de restaurare prevede introducerea unui sistem de încălzire în biserică prin pardoseală, ceea ce implică realizarea unor racorduri între conducta principală şi biserică. Pe traseul acestor racorduri din curtea bisericii, unde s-au descoperit deja numeroase înmormântări, se vor efectua secţiuni arheologice.
Cercetarea arheologică preventivă actuală are ca obiect atât biserica Sfânta Sofia pentru care proiectul de restaurare prevede în această etapă scoaterea pardoselii din interiorul bisericii, coborârea nivelului până la -0,41 m şi compactarea pământului la acest nivel în vederea introducerii straturilor suport pentru noua pardoseală, precum şi cercetarea zonelor din curtea bisericii unde se vor executa foraje şi se vor introduce conductele de apă.
În octombrie-noiembrie 2013, s-a realizat cercetarea arheologică preventivă în curtea bisericii, efectuându-se 4 secţiuni şi 3 casete în zonele ce urmau a fi afectate de lucrările prevăzute în proiect.
Stratigrafia obiectivului
Stratigrafia în zonele de N şi E ale incintei bisericii se prezintă astfel: strat vegetal de cca. 0,10 m; strat de nivelare compus din cărămizi, mortar, pietriş; strat de pământ maroniu cenuşiu, afânat, cu fragmente de cărămidă, mortar, nisip, pietricele, cu o grosime ce variază între 0,15 m şi 0,30 m; strat de pământ maroniu închis, nisipos, compact, cu urme de mortar şi mici fragmente de cărămidă, grosimea nivelului variind între 0,20 m şi 0,40 m. Ultimul strat este format dintr-un pământ argilos, de culoare maroniu gălbui, foarte compact, şi reprezintă nivelul în care s-au făcut înhumările din cimitirul aferent bisericii.
Stratul de nivelare a resturilor materialelor de construcţie – cărămidă, mortar, nisip – poate fi pus în legătură cu lucrările de restaurare efectuate la biserică în anii 1926-1928 sub conducerea arh. Paul Smărăndescu.
Descrierea săpăturii
În interiorul bisericii au fost executate 2 secţiuni şi 4 casete după cum urmează: SI (15 m x 1 m), longitudinală prin altar, naos şi pronaos, SII (9 m x 1 m), transversală în naos, CI (2 m x 1 m) în dreptul laturii de S a pronaosului, CII (2 m x 1 m), în dreptul laturii de N a pronaosului, CIII (1,40 m x 1 m) în dreptul laturii de S a pridvorului, CIV (1,40 m x 0,70 m) în dreptul laturii de N a pridvorului pentru verificarea stratigrafiei din interiorul bisericii. Sub pardoseala din lespezi de piatră şi marmură se afla o şapă de ciment nearmat cu grosimea de cca. 0,25 cm, în care erau fixate lespezile. Sub acest nivel urmează un strat de pământ afânat, culoare maroniu închis, cu structură nisipoasă, cu puţine urme antropice constând în câteva fragmente mici şi spărturi de cărămidă, var, urme de ciment. Acest strat continuă până la -1,00 m adâncime. Acelaşi strat a fost identificat şi în exteriorul bisericii în secţiunea realizată în dreptul pridvorului în anul 2013. Rezultă că în cursul lucrărilor de reparaţii şi adăugiri executate la începutul sec. XX s-a realizat şi curăţarea şi îndepărtarea tuturor dărâmăturilor din interior şi s-a depus pământ curat pentru ridicarea nivelului la cota de călcare iniţială.
Cercetarea arheologică preventivă din curtea bisericii a fost realizată ţinându-se cont de necesităţile impuse de proiectul de restaurare, în special de cel de instalaţii exterioare care vizau zona de N şi NE a incintei. Secţiunile şi casetele executate au fost amplasate doar în locurile unde urmau să se introducă conducte de apă ce făceau legătura între conducta principală şi cele 11 puţuri forate. Diametrul forajelor cu adâncime de 20 m a fost de 10-15 cm. La fiecare 3 foraje s-a realizat câte o casetă pentru deversarea apelor extrase din foraje. Cum din cercetările anterioare rezulta faptul că în curtea bisericii funcţionase un cimitir parohial, din care fuseseră deja descoperite 19 morminte, săpăturile arheologice actuale au avut în vedere cercetarea doar a zonelor ce urmau a fi afectate de noile lucrări de instalaţii.
Astfel, în exteriorul bisericii s-au executat 11 secţiuni şi 4 casete după cum urmează: S1 (3,5 m x 1 m), S2 (2,3 m x 1,15 m), S3 (3,10 m x 0,80 m), S4 (2,7 m x 0,90 m), S5 (3,6 m x 1,3 m), S6 (0,95 m x 0,95 m), S7 (2,25 m x 1 m), S8 (2,6 m x 0,95 m), S9 (2,5 m x 1 m), S10 (2,1 m x 1 m), S11 (1,85 m x 1 m), C1 (3 m x 1,5 m), C2 (2 m x 2,7 m), C3 (3,1 m x 2, 1 m), C4 (3,2 m x 2 m).
În caseta C2 a fost descoperit la -0,80 m un schelet, M1, orientat SV-NE, aşezat în poziţie anatomică normală, lungime păstrată 1,50 m, fără inventar.
În S7, la -0, 60 m adâncime, a fost descoperit M2, orientat SV-NE, aşezat cu mâinile pe piept, cu coatele mult flexate, piciorul stâng mult arcuit spre exterior în zona genunchiului. Calota craniană se sprijinea pe două cărămizi aşezate una peste alta pe latura îngustă, la fel şi picioarele erau limitate de o a treia cărămidă aşezată pe latura îngustă. Dimensiunile cărămizilor sunt: 26 cm x 11 cm x 0,5 cm, 24 cm x 11 cm x 0,4 cm, 26 cm x 11 cm x 0,5 cm. Cărămizile nu prezintă nici o inscripţie. În zona bazinului s-au descoperit fragmente mari de cărămidă spartă organizate într-un strat suport amenajat sub schelet, la adâncimea de -0,75 m. Scheletul aparţine unui adult.
În C3, la -0,78 m, a fost cercetat M3, orientat SV-NE, aşezat în poziţie anatomică normală, păstrat însă fragmentar. După dimensiuni pare a fi aparţinut unui copil. Nu are inventar.
În S9, la -1,05 m, a fost descoperit M4, orientat V-E, aşezat în poziţie anatomică normală. Dimensiunile scheletului sunt impresionante, peste 1,80 m. Mâinile sunt aşezate pe piept şi bazin. În preajma bazinului s-au descoperit mai multe fragmente de cărămidă ce par să fi aparţinut unei amenajări distruse în timp. Fragmentele de cărămidă sunt foarte poroase şi fragile. Mormântul M4 este singurul care poate fi datat graţie unei monede descoperite. Este vorba de o monedă rusească, o denga, emisă la 1739 în timpul domniei ţarinei Ana Ivanovna (1730-1740).
În S11, la -0,60 m, a fost descoperit M5, orientat SV-NE, aşezat în poziţie anatomică normală. Din păcate, datorită introducerii în cursul sec. XX a unei ţevi pentru alimentarea cu apă a clopotniţei, săpătura efectuată cu acea ocazie a distrus zona craniană şi parţial toracele mormântului M5. Nu prezintă inventar arheologic.
Concluzii
În cazul bisericii, cercetarea a pus în evidenţă faptul că restaurarea efectuată în anii 1926-1928 sub conducerea arh. Paul Smărăndescu a eliminat toate straturile arheologice din interiorul acesteia.
În curtea bisericii s-a confirmat faptul că a funcţionat un cimitir parohial. Concentraţia mai mare a mormintelor se constată a fi în zona de nord a incintei şi mai puţin în cea de est. Din cercetările din anul 2013 a rezultat faptul că limita cimitirului depăşea însă cu mult spre sud incinta actuală a bisericii, continuînd şi sub actuala stradă Biserica Floreasca.
Este de menţionat că niciunul din mormintele cercetate nu păstra urmele unui sicriu de lemn şi doar într-un singur caz s-a găsit o scoabă.
Se remarcă nivelul destul de ridicat în care au fost depuse osemintele, -0,60 m, -1,05 m, motivaţia fiind dată de structura solului din proximitatea lacului Floreasca. La această adâncime nivelul nativ este argilos şi foarte compact, oferind astfel un strat suport dur pentru efectuarea înhumărilor. La o adâncime mai mare de 2,00 m se constată deja prezenţa nu numai a pânzei freatice ci şi a izvoarelor ce alimentează lacul din preajmă.