Bucureşti | Punct: Curţile Văcărescu (Calea Victoriei nr. 9) | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă; Monumente - Restaurare;
Epoci:
Evul Mediu; Monumente Restaurare; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 179132.62 |
Județ:
Bucureşti
Unitate administrativă:
mun. Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Punct:
Curţile Văcărescu (Calea Victoriei nr. 9)
Localizare:
| 179132.62 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Mitroi | Florina Cristina | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Popescu | Raluca-Iuliana | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Raport:
Cercetările arheologice preventive au avut loc între 22 iulie şi 17 august 2010, pe latura de S a imobilului din Calea Victoriei nr. 9, proprietate a Companiei Naţionale “Loteria Română” SA, unde aveau loc lucrările pentru hidroizolaţie şi canalizare. Imobilul cu zona înconjurătoare face parte din ansamblul „Curţile Văcărescu” înscrise în LMI 2004, Bucureşti, nr. 2167 - B-II-m-B-19841.
Aceste cercetări s-au constituit, arheologic, ca o continuare a descoperirilor rezultate ca urmare a cercetării efectuate în 2004 de dr. Gheorghe Mănucu-Adameşteanu în curtea aflată la V de imobil1.
Cercetările arheologice preventive au dus la descoperirea unui spaţiu boltit şi a unei amenajări semicirculare aparţinând unui moment constructiv neprecizat (sec. XVIII - XIX), precum şi a unor complexe de locuire anterioare acestora. Pentru a putea completa informaţiile referitoare la aceste descoperiri, au fost realizate în exteriorul acestora cinci sondaje de diferite dimensiuni. Au fost identificate mai multe faze de edificare distincte şi reamenajări ale acestei construcţii.
Spaţiul boltit, iniţial o pivniţă folosită în sec. XVIII - XIX (?), a fost refolosit probabil drept cămin de decantare în cadrul unui sistem de canalizare de la sfârşitul sec. XIX. În prima fază pivniţa avea forma unui dreptunghi cu dimensiunile de 4,18 m (laturile de N şi S) şi 1,90 m (laturile de E şi V). Tehnica de construcţie este caracterizată de folosirea cărămizilor mai subţiri (25 x 13 x 4,5 cm, ? x 13 x 5 cm), cu rosturi de 2-2,5 cm, puţin umplute cu un mortar galben, friabil. Podeaua pivniţei (nivelul 6), realizată din cărămizi acoperite cu un strat gros de mortar de var, se afla la cota de 4,95-5,00 faţă de nivelul de surprindere a laturii de S (Z13). Pe podea se afla un strat consistent de material arheologic, din care au fost recuperate câteva zeci de vase. Acestea sunt reprezentate de forme deschise (boluri, castroane, străchini, farfurii), vase pentru păstrat şi folosit lichide (ulcele, căniţe, borcane, ulcioare) precum şi două oale de noapte. Pe lângă ceramică au mai fost descoperite farfurii, castroane, platouri şi două capace din faianţă precum şi flacoane, clondire, sticle, pahare şi capace din sticlă. Pe baza materialului arheologic putem aprecia că această pivniţă a fost folosită până în a doua jumătate a sec. al XIX-lea şi, probabil, începutul sec. XX. Peste această umplutură a fost amenajat un nivel de călcare, respectiv un pavaj realizat din bolovani de râu (nivelul 3), ce se afla la cota de 4,00-4,10 m faţă de nivelul de surprindere a lui Z6.
La un moment ulterior realizării pavajului, suprafaţa pivniţei a fost mărită prin distrugerea parţială a zidurilor nordic (Z12) şi estic (Z15) şi ridicarea a trei noi ziduri (Z3, Z4 şi Z6). Această nouă secvenţă constructivă a dus astfel la extinderea spre E cu cca. 1,12 m şi spre N, pe o lungime de 1,54 m şi o lăţime de 0,68 m. În colţul de N - E, între Z3, Z4 şi Z6, a fost creat un spaţiu ce adăpostea probabil scara de acces la parterul clădirii. Această zonă era delimitată de restul pivniţei printr-un arc în plin cintru, ce avea o deschidere de 1,60 m şi o grosime de 0,27 m. De acest moment constructiv se leagă şi al doilea pavaj realizat din bolovani de râu (nivelul 4) aflat la cota de 3,42-3,44 m faţă de nivelul de surprindere a lui Z6. Nivelul 4 a fost amenajat după distrugerea lui Z15 (partea superioară a zidului şi amenajarea din bolovani de râu care avea probabil un rol de nivelare aflându-se la aceeaşi cotă) dar înainte de construcţia lui Z6 (fundaţia acestuia suprapunând nivelul 4). Zidurile ce aparţin acestei faze constructive sunt construite din cărămizi mai groase (27 x 15 x 7 cm, ? x 15 x 6,5 cm), existând însă şi multe cărămizi refolosite de dimensiuni mai mici (25 x ? x 13 x 4,5 cm).
Zidurile erau acoperite de o boltă semicirculară care în prima etapă de construcţie era întărită de un arc dublou, aflat la 1,90 m E faţă de Z14. Acesta, ce avea o lăţime de cca. 0,40 m, a fost distrus, probabil, odată cu construcţia şapei (nivelul 2) ce împărţea în două spaţiul pivniţei. Nivelul 2 are o lungime păstrată în cadrul pivniţei de 1,45 m, o înălţime de 1,06 m şi o lăţime de 1,96 m în partea centrală şi 0,88 m în apropierea căii de acces în amenajarea semicirculară.
Dispariţia arcului dublou a făcut necesară consolidarea bolţii prin ridicarea unei pile la 0,56 m faţă de Z15, 0,86 m faţă de Z12 şi 0,80 m faţă de Z13. Aceasta avea laturile de 28x28 cm, o înălţime păstrată de 1,40 m şi era construită din cărămizi (cu dimensiunile: 26x10x7,5 cm, 20,5x13,5x6,5 m) legate cu un mortar alb, dur.
Amenajarea semicirculară se află la V de pivniţă, având o lungime surprinsă de cca. 5,00 m, o deschidere de 0,86 m şi o înălţime de 1,16 m. Este orientată E - V, în capătul vestic însă se observă o schimbare uşoară a traseului spre NV. Laturile de S şi de N au fost denumite Z10 şi Z11. Acestea erau unite de o boltă semicirculară realizată din cărămidă (având dimensiunile de 26x13x5 cm), păstrată integral pe o porţiune de 0,77 m de la intrarea spre pivniţă, spartă apoi pe o porţiune de cca. 1,90 m de câteva conducte contemporană şi conservată pe încă o porţiune de 1,80 m. Nivelul de călcare2 interior (nivelul 1) este format dintr-un pavaj de cărămizi (cu dimensiuni de 26 x 13,5 x ? cm, 26,5 x 13,5 x ? cm) legate cu un mortar galben nisipos. Această amenajare (tunel de refugiu sau canal) a fost surprinsă şi în cursul săpăturilor arheologice din anul 2004. În interiorul ei, la cota de 1,50-1,70 m au apărut două ulcioare fragmentare, caracteristice pentru sec. XIX.
Pentru a putea completa informaţiile referitoare la pivniţă şi amenajarea semicirculară au fost realizate cinci sondaje în exteriorul acestora, descoperindu-se câteva ziduri de cărămidă de la unele construcţii anterioare.
Ridicarea spaţiului boltit şi a amenajării semicirculare a dus la distrugerea zidurilor Z19 şi Z20, păstrate pe o înălţime de doar 0,58-0,76 m. Z19 aflat pe latura de S a sondajului 4, era orientat N-S, avea o lungime păstrată de 0,60 m şi o lăţime de 0,57-0,60 m. Z20, aflat la 0,22 m N faţă de amenajarea semicirculară, avea o lungime păstrată de 1,90 m şi o lăţime de cca. 0,60 m.
Alte două ziduri, (Z17 şi Z18) dintr-o clădire anterioară celei de-a doua faze de edificare a pivniţei au fost descoperite la E de pivniţă. Pentru cercetarea lor a fost realizat sondajul 1 orientat E - V, cu dimensiunile de 1 x 1,75 m. Cele două ziduri fac corp comun la nivelul fundaţiei înecate în mortar şi sunt alcătuite din asize regulate de cărămizi (având dimensiunile de: 25 x ? x 4,5 cm, 25 x ? x 5 cm, ? x 13 x 4,5 cm) cu rosturile late de 2-3 cm, bine umplute cu un mortar galben, dur, având în compoziţie pietricele de 0,5 cm diametru. Z17 orientat N - S, aflat la 0,65 m de clădirea actuală, are o lungime de 1,75 m, o lăţime de 0,68 m şi o înălţime de 1,65 m, din care elevaţia are 0,93 m. Z18, orientat N-S, are o lungime surprinsă de 1,05 m şi o înălţime de 0,76 m, din care elevaţia s-a păstrat doar pe 0,13 m.
În interiorul sondajului 1 la adâncimea de 1,70-2,00 dintr-o groapă menajeră surprinsă parţial, într-un sol negru închis lutos, au apărut mai multe fragmente ceramice de vase borcan din pasată nisipoasă, caracteristice pentru sec. X - XI.
Descoperirile arheologice de pe terenul situat în Calea Victoriei nr. 9, contribuie la întregirea informaţilor referitoare la construcţiile aflate în acest perimetru arheologic.
Cercetările arheologice preventive au dus la descoperirea unui spaţiu boltit şi a unei amenajări semicirculare din sec. XVIII - XIX. Au fost identificate mai multe faze de edificare şi reamenajări ale acestei construcţii. Pe baza materialului arheologic putem aprecia că această pivniţă a fost folosită până în a doua jumătate a sec. al XIX-lea şi, probabil, începutul sec. XX.