Bucureşti | Punct: Centrul Istoric - str. Zarafi | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Amenajare/construcţie;
Cod RAN:
| 179132.52 |
Județ:
Bucureşti
Unitate administrativă:
Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Punct:
Centrul Istoric - str. Zarafi
Localizare:
| 179132.52 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gavrilă | Elena-Florentina | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Ignat | Theodor Aurelian | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Popescu | Raluca-Iuliana | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Boroneanţ | Adina Elena | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Gáll | Erwin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Măgureanu | Andrei Mircea | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Toderaş | Meda | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mitroi | Florina Cristina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Panait | Panait I. | participant | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
Raport:
Pe data de 14 octombrie 2008 au început săpăturile mecanice pe str. Zarafi, dinspre strada Gabroveni spre strada Lipscani: în conformitate cu proiectul tehnic al beneficiarului strada a fost decapată mecanic până la cota de -0,80 -0,90 m, faţă de nivelul actual al trotuarului. Cercetarea arheologică a fost efectuată într-o primă etapă între 21 octombrie şi 19 decembrie 20081; lucrările au fost reluate şi finalizate în luna iulie 2009.
În cunoscuta sa monografie a Bucureştilor apărută în 1899, istoricul G.I. Ionescu-Gion consemna. "În Lipscani, lângă mica stradă a Zarafilor, se află Hanul cu Tei"2. Practic, Ionescu-Gion se referea la un pasaj, ca şi celelalte din zonă, care permitea legătura între „Uliţa Lipscanilor" şi „Uliţa ce merge alăturea cu zidul Curţii Domneşti", aşa cum era cunoscută încă din 1678, actuala Str. Gabroveni. Pasajul respectiv se desfăşoară pe o lungime de cca. 50 m şi pe o lăţime de 4 m, lăţime ce se încadrează în parametrii arterelor centrale din jurul anului 18003.
Cartografic, strada este surprinsă pe planul Ernst, în 1791 sau pe planul maiorului baron Rudolf Artur Borroczyn, publicat în timpul domniei lui Barbu Dimitrie Ştirbei, în 18524.
Pe suprafaţa străzii Zarafi au fost deschise mai multe casete, pentru dezvelirea vestigiilor surprinse în timpul decopertării5. Casetele au dimensiuni variabile, impuse de situaţia din teren. În suprafaţa cercetată au apărut ziduri dispuse paralel şi în apropierea frontului estic al străzii, marcând astfel o lărgire a străzii, la sfârşitul secolului al XIX-lea, când sunt construite clădirile actuale de către familia Elias.
Casa cu pivniţă
În casetele VII şi VIII a fost identificată o clădire masivă, cu pivniţă, care a fost cercetată în 2008 şi 2009.
Lungimea surprinsă a pivniţei este de 11,60 m, iar lăţimea de 3,20 m. Pivniţa este compartimentată în două camere care comunică printr-o trecere boltită groasă de 1/1,05 m. Camerele nu sunt egale, cea cercetată în Cas. VII având o lungime de 8,20 m, iar cea din Cas. VIII, camera de N, de doar 2,35/2,40 m.
Latura de V a pivniţei, surprinsă, la -1,06 m faţă de nivelul actual, este traversată pe toată lungimea de un tub de canalizare.
Zidul este realizat din cărămizi legate cu mortar de o culoare galben roşiatic, cu nisip şi pietriş, omogen, dar destul de friabil. Rosturile au grosimea de 2-3 Cm. Dimensiunile cărămizilor: 24 x 13 x 4,5 cm; 25 x 12,5 x 3,5 cm sau 24,5 x 12,5 x 4 cm. În zid au fost surprinse o serie de fante de formă rectangulară, probabil pentru fixarea unor de bârne de lemn, acoperite cu o tencuială de 2-3 mm. Aceste fante străpung zidul pe toată lăţimea lui. Datorită faptului că zidul a fost demantelat, de canalizarea surprinsă, până la nivelul lor, nu se poate preciza înălţimea acestor fante.
Latura de S a pivniţei, care separă Cas. VI de Cas. VII, este reprezentată de un zid surprins la -0,70 m faţă de nivelul actual. La exterior, se poate observa că ultimii 1,80 m sunt turnaţi în şanţ, în timp ce partea superioară este zidită. Zidul are sămânţa fundaţiei la 3,50 m faţă de nivelul actual. Latura de E a camerei sudice este reprezentată de o succesiune de două bolţi de trecere spre încăperi aflate la E, distruse la construcţia clădirii actuale. Dimensiunile cărămizilor sunt de 24 x 12 x 4 cm. Zidăria este îngrijită, cu mortar de var şi rosturi destul de mari de 2,5 - 3 cm. deasupra bolţilor au apărut aceleaşi fante identificate şi în latura de V. Podeaua, a fost surprinsă la -3,10 m faţă de nivelul actual. A fost construită din lemn, fiind identificat în săpătură un strat compact de lemn carbonizat natural, gros de 0,03-0,05 cm. Podeaua era amenajată pe solul viu, reprezentat de un strat de lut nisipos galben verzui.
Atât latura de S, cât şi picioarele bolţilor estice se sprijineau pe o talpă de zidărie. Aceasta era zidită din cărămizi direct în şanţ şi are o lăţime de aproximativ 0,35 m. Deschiderea celor două bolţi estice este de 2,77/2,80 m.
Casa, care ocupa capătul nordic al străzii actuale, putem presupune că a fost demolată înaintea sau cu ocazia trasării străzii Zarafi, probabil în sec. al XVIII-lea.
Casa cu „spolii"
Interesantă este o situaţie dinspre capătul sudic al străzii, spre strada Gabroveni, unde a fost observată o reamenajare a spaţiului unei clădiri.
Este vorba despre o construcţie din care a fost surprinsă latura de est. Zidul, realizat din cărămidă legată cu mortar de var, cu o lăţime de 0,75 m, depăşea ca adâncime cota de 3,90 m faţă de nivelul actual, moment în care săpătura a fost oprită din motive de siguranţă şi de spaţiu. Adâncimea mare până la care coboară zidul ne indică o pivniţă de mari dimensiuni.
La un moment dat se va renunţa la această pivniţă şi se ridică nivelul de călcare până la cota de -1,60 m faţă de nivelul actual. Interesant că pentru a marca acest nivel, pentru a susţine noua podea, s-au folosit fragmente masive, sparte, provenite de la o altă construcţie, foarte probabil impunătoare, judecând după fragmentele descoperite.
Casa a dispărut în urma unui incendiu puternic, urmele acestuia fiind surprinse pe faţa interioară a zidului, un strat gros de cărbune apărând în zonele nederanjate de groapa de fundaţie a clădirii actuale.
Note:
1.
1.Întreruperea lucrărilor s-a datorat unor probleme tehnice existente între beneficiar (Primăria Capitalei) şi firma care executa lucrările (Sedesa S.A.)
2.G.I. Ionescu-Gion, Istoria Bucurescior, Bucureşti, 1899, p. 493.
3. Istoria Oraşului Bucureşti, Bucureşti, 1965, I, p. 103.
4. Planul Bucuresciului, 1852, Bibl. Acad. H., DXLV/1.
5. Vestigiile arheologice au fost documentate şi cu ajutorul unei echipe de arhitecţi coordonată de dr. M. Mărgineanu-Cârstoiu (IAB), din care fac parte V. Apostol (MNIR), Şt. Bâlici (UAIM Bucureşti) şi Claudia Apostol.