Bucureşti | Punct: Centrul Istoric - str. Şelari | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 179132.126 |
Județ:
Bucureşti
Unitate administrativă:
mun. Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Punct:
Centrul Istoric - str. Şelari
Localizare:
| 179132.126 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | responsabil | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Ignat | Theodor Aurelian | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Popescu | Raluca-Iuliana | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Vintilă | Camelia-Mirela | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Raport:
Actuala str. Şelari pornea de la biserica „Sf. Nicolae Şelari", coborând drept, în apropierea laturii de vest a Curţii Domneşti, până la Poarta de Sus. Aici făcea joncţiunea cu Calea Mehedinţilor - Podul Calicilor (Calea Rahovei) şi cu segmentul terminus al podului Mogoşoaiei1. De-a lungul timpului mai apare cu următoarele denumiri: „Uliţa cea mare a Şelarilor" (Sec. XVIII), „Uliţa Şelarilor" (1745 decembrie 12), „Podul cel mare al Şelarilor" (1765 martie 12).
În urma cercetărilor arheologice efectuate în 1971, la nr. 13, au fost descoperite fundaţiile unuia din turnurile Curţii Domneşti2 în timp ce în anul 2002, la nr. 5, la intersecţia cu str. Covaci, au fost cercetate pivniţele unei clădiri construite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care s-a prăbuşit la cutremurul din anul 19773.
În anii 2010 (decembrie)-2011 (mai-august, decembrie), pe strada Şelari au avut loc lucrări edilitare (înlocuire reţele apă-canal, gaze, reabilitarea sistemului rutier) efectuate sub supraveghere arheologică, care au prilejuit identificarea unor clădiri din secolele XVIII-XIX şi a zidului de incintă a Curţii Domneşti.
În cadrul acestui raport, descrierea descoperirilor arheologice va fi făcută începând de la nord (de la str. Lipscani) spre sud (până la str. Franceză). Adâncimile au fost luate de la actualul nivel de călcare.
Structurile de zid descoperite pe str. Şelari fac parte din mai multe clădiri construite în sec. al XVIII -lea (casele 1 şi 2) şi al XIX - lea (casele 3-6). Cele mai vechi sunt cele aflate pe tronsonul situat între străzile Lipscani şi Gabroveni şi se află în afara zidului de incintă, fiind construite într-o perioadă apropiată cu cea a zidului de incintă a Curţii Domneşti4. Clădirile mai noi (casele 3-6), au fost ridicate după dezafectarea Curţii Domneşti şi lărgirea str. Şelari, în prima jumătate a sec. XIX.
Descoperiri din secolul XVIII
Casa 1
În apropierea frontului E al străzii, la 2,07 m V faţă de clădirea de pe str. Lipscani nr. 38, a fost descoperit un zid (Z1), orientat NE-SV, ce făcea parte dintr-o clădire aflată în colţul de SE al intersecţiei dintre străzile Lipscani şi Şelari. Acest zid este aliniat cu traseul laturii V a zidului Curţii Domneşti, refăcut în timpul lui Constantin Brâncoveanu, ceea ce ar indica că a fost construit într-o etapă contemporană cu acesta (sec. XVIII). A fost surprins la cota de - 0,45 m, faţă de actualul nivel de călcare de pe str. Şelari, pe o lungime de cca. 21,65 m şi o lăţime de 0,80 m. Z1 a fost cercetat pe o înălţime de 1,20 m faţă de nivelul de surprindere, fără a se atinge sămânţa fundaţiei5. Este alcătuit din cărămizi (24,5 x 12,5 x 3,5 cm; 24 x 12,5 x 3 cm, dar şi cu grosimi de 4-5 cm), cu rosturi de 2-3 cm, umplute cu un mortar extrem de friabil, cu pietricele de 0,5 cm, mult nisip în compoziţie. Faţa estică a zidului este acoperită cu un strat de tencuială din var, groasă de cca 0,5-1 cm.
Din aceeaşi construcţie pare că făcea parte şi Z2, un zid orientat E-V, aflat la 0,23 m S faţă de Z3. A fost surprins la cota de - 1,08 m faţă de nivelul trotuarului şi are următoarele dimensiuni: lungime 0,53 m, lăţimea de 0,50 m şi înălţimea cercetată de 0,42 m. Relaţia sa cu Z1 nu este clară deoarece în partea de V zidul a fost suprapus şi distrus de conducta actuală de apă.
Casa 2
Pe latura de V a str. Şelari, la intersecţia cu Lipscani, la E de clădirea aflată la nr. 36 pe str. Lipscani, a fost surprins un zid, orientat NE-SV (Z4). Este amplasat oblic pe traseul actual al străzii, capătul N, aflându-se la - 0,61 m E faţă de trotuarul V, în timp ce capătul S intră sub trotuar. Partea superioară a zidului se află la cota de - 0,58 m, faţă de nivelul actual de călcare. Are o lungime de 7,49 m, o lăţime de 0,25 m şi o înălţime păstrată de 1,58 m. Faţa estică are un aspect neregulat, cărămizile (24,5 x 12,5 x 3,5 cm; 23,5 x 12 x 4 cm), cu rosturi late de 3-4 cm, fiind îngropate într-un mortar gălbui, nisipos, friabil. La cota de - 2,34 m, faţă de actualul nivel de călcare, s-a atins sămânţa fundaţiei lui Z4, observându-se faptul că zidul suprapunea elemente din vechea stradă de lemn. Acest zid a fost, probabil, construit în sec. XVIII, ca parte dintr-o clădire aflată la intersecţia cu str. Lipscani şi care a fost parţial cercetată în anul 2008 (casa 7)6, fapt indicat de poziţie şi tehnica de construcţie7.
Zidul de incintă al Curţii Domneşti
În apropierea frontului E a str. Şelari, de la intersecţia cu str. Gabroveni până la Splaiul Independenţei8, au fost descoperite segmente din zidul de incintă al Curţii Domneşti (latura V), refăcut la începutul secolului XVIII, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Latura nordică a aceluiaşi zid a fost cercetată în anul 2008, pe toată lungimea str. Gabroveni9 şi în anul 2011 pe str. Şepcari.
Zidul, surprins la cota de 0,86 m faţă de nivelul actual de călcare, avea o lăţime de 0,70 m şi o înălţime cercetată cuprinsă între 0,46-1,10 m. Este construit din cărămizi (27 x 14,5 x 4 cm; 26,5 x 14 x 4 cm; 25 x 15 x 4 cm; 26,5 x 14,5 x 3,5 cm), cu rosturi cuprinse între 1,5 şi 3,5 cm, legate cu un mortar alb gălbui, dur. Zidul este întărit cu contraforţi asemănători ca formă celor existenţi pe latura nordică a fortificaţiei, din care s-au păstrat şapte. În fundaţie au fost descoperite urmele mai multor tiranţi de lemn. Faţa estică a fost în mare parte afectată de traseul vechii conducte de apă, în timp ce faţa vestică a fost afectată de traseul conductei de gaz, care, în anumite locuri, suprapunea zidul10.
Conducta de apă
La 7,70 m S faţă de intersecţia cu str. Covaci, sub trotuarul E, a fost descoperită o conducta de apă care a funcţionat în cursul secolului al XVIII-lea. Este orientată E-V şi a fost surprinsă pe o lungime de cca 1,00 m şi o lăţime de 0,50 m. Conducta era realizată din olane, cu diametru interior de 12 cm şi o grosime de 1 cm. Este acoperită la interior cu un smalţ de culoare verde, fiind protejată, la exterior, de cărămizi (27 x 12,5 x 3,5 cm; 28 x 12 x 3,5 cm), dispuse în două ape (cu o înălţime de cca 0,30 m), legate între ele cu mortar de bună calitate, extrem de dur, de culoare alb gălbuie.
Descoperiri din secolul XIX
La E de zidul de incintă al Curţii Domneşti, între străzile Gabroveni şi Covaci, au fost descoperite mai multe ziduri ce făceau parte din patru clădiri (Casele 3-6) ridicate în cursul secolului XIX, după dezafectarea Curţii Domneşti şi lărgirea străzii Şelari.
Casa 3
Situat în faţa clădirii de pe str. Gabroveni nr. 2, la cota de - 0,45 m faţă de nivelul actual de călcare, a fost descoperit un zid (Z6) cu o lungime păstrată de 6,75 m şi o lăţime păstrată de 1,10 m. A fost construit din cărămizi (24 x 13 x 3,5 cm; 24 x 14 x 3,5 cm), cu rosturile late de 2-3,5 cm, bine umplute cu un mortar de culoare albicioasă. În zidărie s-a observat urma un lăcaş ce provine de la un tirant de lemn. Z6, a fost cercetat doar pe o înălţime de cca 0,25-0,30 m, datorită spaţiului îngust în care a avut loc săpătura11.
Casa 4
La cca 1,15 m S faţă de Z6 şi la 0,45 m S faţă de conducta de apă din sec. XVIII, a fost descoperit un zid orientat N-S (Z8). Acesta a fost surprins la cota de - 0,54 m, faţă de nivelul actual de călcare şi avea o lungime păstrată de 3,25 m şi o lăţime de 1,10 m. A fost construit din cărămizi (24 x 13 x 3,5 cm), cu rosturile late de 2-3,5 cm, bine umplute cu un mortar de culoare gălbuie. Z8 a fost dezvelit doar pe o înălţime de cca -0,30 m, datorită spaţiului îngust în care a avut loc săpătura12.
Un alt zid (Z10), ce făcea parte din aceeaşi clădire, a fost surprins la - 0,63 m faţă de nivelul actual al de călcare, fiind orientat tot N-S. Avea o lungime păstrată de 2,60 m, o lăţime de 0,90 m şi o înălţime cercetată de 1,07 m. A fost construit din cărămizi (27 x 13 x 3,5 cm), cu rosturi late de 3 - 4,5 cm, umplute cu mortar de culoare gălbuie ce conţine nisip şi are o consistenţă friabilă. Pe toată lungimea sa, pe mijloc, Z10 este distrus pe o lăţime de 0,35-0,40 m, de către un cablu de curent.
Casa 5
La 0,04 m S, faţă de Z10, a apărut un zid (Z14), orientat N-S ce avea o lungime de 13,80 m şi o lăţime de 0,65/0,70 m. La 6,35 m faţă de capătul nordic, zidul este distrus pe cca 0,90 m, după care continuă pe 3,80 m, fiind iarăşi întrerupt pe 1,05 m de o serie de conducte şi cabluri. După aceasta Z. 14 continuă pe cca 1,60 m. Este distrus pe toată lungimea sa, în zona centrală, pe o lăţime de 0,35-0,40 m, de către un cablu de curent. Z14 a fost cercetat doar pe o înălţime de cca 0,20 m/0,35 m, datorită cablurilor şi conductelor existente, observându-se că a fost construit din cărămizi întregi şi fragmentare legate cu un mortar alb-gălbui, dur.
Casa 6
La S de Z14, a apărut un alt zid orientat N-S (Z15), cu o lungime de 8,65 m şi o lăţime de 0,37 m. Este alcătuit din cărămizi întregi şi fragmentare (22 x ? x 4 cm; 22,5 x 12 x 3,5 cm), cu rosturi groase de 2 cm, umplute cu mortar gălbui, cu pietricele în compoziţie, nisipos. Faţa vestică a lui Z. 15, a fost cercetată pe o înălţime de 1,20 m. Capătul său nordic se află la 0,56 m faţă de trotuar. La 1,30 m faţă de capătul nordic zidul este spart şi suprapus pe 0,25 m de o amenajare de beton, pentru protecţie cabluri.La est de Z. 15, se observă pornirea unei bolţi ce se dezvolta sub actualul trotuar de est13.
Note:
1.
1. Plan 1770, Plan Ferdinand Ernst, 1791.
2. Panait I. Panait 1971, Evoluţia perimetrului Curţii Vechi în lumina descoperirilor arheologice (Sec. XVI-XVIII), Bucureşti 8, 1971, p. 81-88.
3. Gh. Mănucu Adameşteanu, 39. Bucureşti. Punct: str. Şelari nr. 5, sector 3, CCA 2003, p. 68; idem, Cronica cercetărilor în Bucureşti (1999-2004), CAB 6, 2005, p. 301-302.
4. Monica Mărgineanu-Cârstoiu, V. Apostol, Şt. Bâlici, Claudia Apostol, Raport de arhitectură. Structurile arhitectural - arheologice descoperite pe suprafaţa străzii Şelari. Tronsonul str. Lipscani - str. Covaci.
5. Cercetarea a fost oprită din cauza spaţiului limitat, la E de Z1 existând mai multe amenajări moderne (conducte şi cabluri) care împiedicau săpătura.
6. V. Apostol, Şt. Bâlici, Structuri architectural-arheologice din Centrul Istoric Bucureşti, Caiete ARA, Arhitecturǎ, Restaurare, Arheologie, 1, 2010, p. 147 - 148.
7. Vezi nota 4.
8. În luna decembrie a anului 2011, au continuat lucrările edilitare pe strada Şelari, tronsonul dintre strada Smardan şi Splaiul Independenţei, cercetările arheologice ducând la descoperirea parţială a Hanului Verde, ce distrugea şi suprapunea parţial zidul de incintă al Curţii Domneşti. Cercetarea arheologică este în curs de desfăşurare, iar rezultatele obţinute vor face subiectul unui alt raport.
9. Gh. Mănucu-Adameşteanu - responsabil, Elena Gavrilă, Theodor Ignat, Raluca Iuliana Popescu (MMB), Andrei Măgureanu, Adina Boroneanţ, Meda Toderaş (IAB), Panait I. Panait (UCDC Bucureşti), Bucureşti. Centrul istoric - str. Gabroveni, CCA 2009, p. 270-271; V. Apostol, Şt. Bâlici, op. cit, p. 142-146
10. Aceste informaţii vor fi completate după primirea planurilor realizate de arhitecţi, până în acest moment nu avem decât un raport parţial, pe tronsonul dintre străzile Lipscani şi Covaci.
11. Capătul nordic este distrus de o serie de cinci conducte de protecţie cabluri, faţa sa vestică este parţial distrusă de traseul conductei de apă iar zona centrală este distrusă pe toată lungimea sa pe o lăţime de 0,35-0,40 m, de către un cablu de curent.
12. Faţa sa vestică este parţial distrusă de traseul unei conducte de apă, zona centrală este distrusă pe toată lungimea sa pe o lăţime de 0,35-0,40 m, de către un cablu de curent, iar faţa sa estică nu a putut fi cercetată deoarece se afla sub trotuarul estic al străzii.
13. Trotuarele de pe această stradă nu au fost reabilitate.