Bucureşti | Punct: Casa Eliad, str. Mircea Vodă nr. 5 | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Perioada modernă;
Epoci:
Perioada modernă;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 179132.89 |
Județ:
Bucureşti
Unitate administrativă:
mun. Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Punct:
Casa Eliad, str. Mircea Vodă nr. 5
Localizare:
| 179132.89 |
Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mihai | Daniela | responsabil | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Sandu | Ciprian | participant | Institutul Naţional al Patrimoniului |
Raport:
Zona în care se află azi casa Eliad a făcut parte din mahalaua Lucaci, datată în timpul domniei lui Radu Leon Voievod (1664)1. Zona apare pe planurile vechi ale Bucureştiului (F.B. Purcel-17892, Planul maiorului R. A. Borroczyn - 1846, 18523). Evoluţia istorică a imobilului începe înainte de anul 1847, când în această locaţie exista o casă având ca proprietar pe căminarul Ştefan şi care a ars la incendiul din anul 18474. În anul 1863, casa era deja în proprietatea familiei Eliad, conform millesimului aflat pe coronamentul clădirii şi planului Institutului Geografic al Armatei din anul 1911, unde imobilul figurează ca fiind proprietatea familiei Eliad.
În anul 2009, au fost efectuate cercetări arheologice preventive de către Muzeul Municipiului Bucureşti, ulterior, în martie 2011 a fost efectuată o supraveghere arheologică de către Institutul Naţional al Patrimoniului.
În cadrul proiectului de conservare, restaurare şi punere în valoare a Casei Eliad, la solicitarea SC Euroconex SRL, în perioada martie - mai 2011 s-a efectuat cercetarea arheologică preventivă. Pentru a acoperi zona afectată de proiect, relevarea structurilor de zidărie şi recuperarea artefactelor arheologice, s-au trasat 5 casete (notate de la 1 la 5) şi trei secţiuni (notate S2, S3 şi S4) în camerele notate de la 3 la 7.
Cercetarea arheologică a început de la nivelul parterului, care a fost considerat şi cota 0, de la care s-au luat măsurători. În caseta C1 au fost descoperite structuri de zidărie care aparţineau unei etape anterioare, pe baza căreia s-a dezvoltat actuala casă Eliad. Zidul Z6, orientat N-S care a apărut la -0,74 m faţă de nivelul de călcare al parterului cu talpa fundaţiei la -4,55 m fiind probabil cel mai vechi zid descoperit în această zonă a casei. Ulterior i s-a adosat o structură de zidărie de formă dreptunghiulară (Z5), pe latura sa estică, care delimita probabil un cerdac. Dimensiunile cărămizilor din care era construit Z5 erau de 24 x 12 x 4cm. Z5 a fost prelungit ulterior spre vest cu doar 4 asize de cărămidă, servind probabil unei compartimentări.
Zidurile Z6 şi Z5 continuă spre sud şi în caseta C2 aflată la sud de camera 4. Tot în caseta C1 a fost descoperit şi extradosul gârliciului situat pe partea estică a casei. La -2,80 m, sub nivelul fundaţiei zidului Z5, s-a putut observa un strat de pământ de culoare negru cenuşiu, pigmentat cu cărbune care avea la bază un nivel compact de cărămidă arsă şi care poate reprezenta urmele incendiului din 1847. Acest nivel continuă şi în caseta C2 din camera 7. În caseta C3 a fost descoperit un zid (notat Z11) în forma literei "L" construit din cărămizi cu dimensiunile de 28 x 14 x 5 cm legate cu mortar de culoare albă. Zidul continuă şi în camera alăturată (3) în secţiunea S2, fiind perpendicular pe zidul Z9 descoperit în acest loc la -0.65 m. Stratigrafia casetei C3 este reprezentată de patru niveluri successive de umplutură care suprapun un nivel negru cenuşiu aparţinînd cel mai probabil incendiului din 1847. În caseta C4 din camera 6, la -0,60 m a fost descoperită partea superioară a unui soclu decorat, decroşat cu 20 cm spre sud. Soclul are o înălţime de 1,50 m şi prezintă o decoraţie în stil neoclassic. Având în vedere stratigrafia diferită dintre camerele alăturate notate 5 şi 6 şi apariţia acestui soclu putem afirma că acest detaliu marchează o etapă distinctă în evoluţia casei Eliad. În caseta C5, la -1,15 m au fost descoperite două ziduri Z14 şi Z15, perpendiculare unul pe celălalt care reprezintă un colţ a unei etape din evoluţia casei Eliad.
Cercetarea arheologică a confirmat faptul că există mai multe etape evolutive în istoria casei Eliad. Luând în considerare stratigrafia şi descoperirea structurilor de zidărie putem afirma existenţa unor etape succesive de evoluţie între anul 1847 şi 1863.
Stratigrafia generală relevă faptul că cel mai vechi nivel descoperit este nivelul negru cenuşiu pigmentat cu cărbune care ar putea corespunde marelui incendiu din anul 1847. Nivelul de incendiu a fost descoperit aproape în toată suprafaţa săpată, pornind de la cote ce variază între -1, 40 şi -2,00 m, în C1, C2, C3, S3 si S4, având grosimi între 0,20 m şi 0,70 m. Sub acest nivel nu au fost descoperite structuri de zidărie sau alte complexe, de cele mai multe ori acest nivel suprapune stratul de steril.
Coroborând suprapunerea planurilor descoperirilor si analizând structurile de zidărie putem presupune existenţa a trei etape constructive între anul 1847 şi 1863.
Primei etape îi aparţine o construcţie din care s-au păstrat latura de sud cu zidurile descoperite în camera 4, în caseta 1 şi caseta 5 precum şi soclul decorat descoperit în camera 6, caseta 4. Colţul format din Z14 si Z15 este tencuit în aceeaşi manieră cu soclul şi ar putea marca o etapă constructivă, care a fost succedata de construirea unui pridvor sau cerdac (reprezentat de Z5 şi Z4). Reconstituind ipotetic forma acestei construcţii este una dreptunghiulară cu lungimea de aproximativ 15 m şi lăţimea de 10 m, iar cerdacul sau pridvorul adăugat ar avea tot o forma dreptunghiulară cu lungimea de aproximativ 5 m şi lăţimea de 1,5 m. Celei de-a doua etape îi pot aparţine zidurile Z1 din camera 5 şi Z10 din camera 3, cu Z13 din camera 4. Z 11 ar putea reprezenta colţul de SV al unei construcţii cu aproximativ aceleaşi dimensiuni şi forma ca şi prima numai că pe alt amplasament, deplasat puţin către SE. Celei de-a treia etape i-ar aparţine Z9 şi Z7, moment anterior anului 1863. Anul 1863 coincide cu momentul menţionării familiei Eliad ca proprietar, dovada fiind millesimul de pe coronament şi cu momentul în care casa este refăcută şi construită aproximativ în proporţiile ei din prezent.
Menţionăm ca afirmaţiile în legătură cu etapizarea istorică rămân la nivelul unor ipoteze dat fiind faptul că etapele succesive de construcţie au fragmentat contextul stratigrafic.