Bucureşti | Punct: Biserica ”Sfânta Sofia – Floreasca” | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Perioada modernă; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică; Necropolă;
Cod RAN:
| 179132.80 |
Județ:
Bucureşti
Unitate administrativă:
Municipiul Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Punct:
Biserica ”Sfânta Sofia – Floreasca”
Localizare:
| 179132.80 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Moise | Cosmin | participant | Instiuție Nedefinită |
| Hazu | Eduard | participant | Instiuție Nedefinită |
| Bulei | Agata | participant | Instiuție Nedefinită |
| Baldovin | Nicoleta | participant | Instiuție Nedefinită |
| Iosipescu | Raluca-Georgeta | responsabil | Institutul Naţional al Patrimoniului |
Raport:
Date privind obiectivul
Satul Floreşti este atestat pentru prima dată în sec. XVI, la 1608 fiind împărţit în Floreştii de Sus, de Mijloc şi de Jos. În proprietatea familiei Floreştilor sunt menţionate la 1738, în vremea războiului ruso-turc, casele de vară şi un chioşc pe malurile lacului, aparţinând lui Antonache Caliarh vel clucer.
Biserica actuală, din cărămidă, datează din sec. XVIII şi se presupune că a fost ctitorită de postelnicul Istratie Florescu cu soţia sa Voichiţa Poenaru şi fiica lor, Ancuţa, judecând după portretele ctitoriceşti păstrate în stânga intrării în pronaos. În partea dreaptă a intrării este înfăţişat marele vornic Ioniţă Florescu alături de soţia sa Anica Ghica şi cei trei copii ai lor, aceştia contribuind la refacerea bisericii după distrugerile provocate de cutremurul din 1738.
Părăsită şi distrusă în cursul sec. XIX, biserica este restaurată prin contribuţia familiilor G.M.Negropontes şi Niculescu între anii 1926-1928 sub conducerea arh. Paul Smărăndescu. Graţie contribuţiei majore a donatorilor şi înzestrării de către aceştia a bisericii cu terenul actual ce o înconjoară, în suprafaţă de 800 mp, biserica primeşte hramul ”Sfânta Sofia” după numele doamnei Sofia Negropontes, în semn de recunoştinţă.
În anii ‚80 ai sec. XX se fac reparaţii şi consolidări, se curăţă şi se restaurează pictura de către pictorul Cornel Boambeş, se realizează vitraliile, autor Dan Broscăuţeanu.
Scopul cercetării arheologice
În cadrul executării proiectului de Restaurare şi valorificare turistică durabilă a Bisericii „Sfânta Sofia Floreasca” pentru lucrările prevăzute a se efectua la Biserica ”Sfânta Sofia Floreasca” care implicau săpături pentru realizarea unei centuri perimetrale, refacerea trotuarului şi a traseelor de utilităţi din cuprinsul incintei (conducte de apă, canalizare, etc) s-au efectuat cercetări arheologice preventive. La data încheierii contractului pentru cercetare arheologică preventivă situaţia constatată la faţa locului era următoarea:
- pe aproape tot conturul bisericii era deja executat, fără
supraveghere arheologică, un şanţ perimetral cu lăţimea de cca.
1 m şi adâncimea de cca. 0,70 m care dezvelise parţial fundaţia monumentului, cu excepţia zonei din faţa intrării, distrugând astfel legătura stratigrafică dintre biserică şi incintă;
- pe latura de S a pronaosului săpătura se adâncise până la aproximativ 0,85-0,90 m faţă de nivelul solului punându-se în evidenţă talpa fundaţiei bisericii, aşezată pe un pat subţire de nisip;
- în dreptul absidei de S a naosului se observa, în malul săpat, un fragment de zidărie construit din cărămidă subţire (cca. 0,03 m) cu rosturi din mortar de var (cca. 0,02 m); datorită săpăturii efectuate fără supraveghere arheologică nu se mai poate lămuri relaţia dintre acest fragment de zidărie şi biserică
Stratigrafia obiectivului
Observaţii efectuate în şanţul perimetral al bisericii:
- fundaţia iniţială a bisericii prezenta un decroş substanţial peste care (în anii ‚80 ai sec. XX, conform mărturiilor de la faţa locului), a fost construit un soclu dintr-o cărămidă groasă (cca. 0,06-0,07 m), de culoare mai deschisă, care a îmbrăcat ca o centură biserica;
- soclul prezintă mai multe retrageri; baza formată din 3 asize de cărămidă este urmată de o retragere compusă din alte 6 asize, întreruptă, la jumătatea înălţimii, de un strat de hidroizolaţie din carton gudronat şi smoală; urmează o altă retragere care compune un brâu profilat din 2 asize şi, în final, 3-5 asize care formează restul profilaturii exterioare.
- din analiza de parament a bisericii rezultă că întreg soclul exterior reprezintă o intervenţie din sec. XX, realizată fie cu ocazia restaurării coordonată de arh. Smărăndescu, fie mai probabil, în ultimele decenii ale sec. XX; judecând după tipul de cărămidă pusă în operă, doar brâul de la nivelul superior face parte din decoraţia iniţială a bisericii.
Stratigrafia în zona de NV a incintei bisericii se prezintă astfel: strat vegetal de cca. 0,10 m; strat de nivelare compus din cărămizi, mortar, pietriş; strat de pământ maroniu cenuşiu, afânat, cu fragmente de cărămidă, mortar, nisip, pietricele, cu o grosime ce variază între
0,15 m şi 0,30 m; strat de pământ maroniu închis, nisipos, compact, cu urme de mortar şi mici fragmente de cărămidă, grosimea nivelului variind între 0,20 m şi 0,40 m. Ultimul strat este format dintr-un pământ argilos, de culoare maroniu gălbui, foarte compact, şi reprezintă nivelul în care s-au făcut înhumările din cimitirul aferent bisericii.
Descrierea săpăturii
Au fost executate 4 secţiuni şi 3 casete după cum urmează: secţiunea S1 (19,00 m x 1,00 m), secţiunea S2 (2,20 m x 0,80 m), secţiunea S3 (3,60 m x 0,80 m), secţiunea S4 (2,10 m x 0,80m), caseta C1 (2,05 m x 1,30 m), caseta C2 (2,05 m x 1,50 m), caseta C3 (1,50 m x 1,10 m). A fost cercetată fundaţia bisericii pe tot şanţul perimetral.
Secţiunea S1 este orientată NV-SE, paralelă cu latura de N a zidului de incintă, la 5 m distanţă de acesta. Secţiunea a fost amplasată la jumătatea distanţei dintre biserică şi zidul de incintă, limita de V fiind dată de trotuarul şi aleea de acces către turnul clopotniţă, iar limita de E de prezenţa unei conducte de gaze. În capătul de V al S1, în caroul 1, a fost surprinsă groapa unei conducte de apă care coboară la -0,75 m adâncime faţă de nivelul de călcare actual. În caroul 2, la – 0,20 m a fost surprinsă în profil o conductă de canalizare, dezafectată, cu diametrul de 0,20 m, susţinută de un pat de zidărie din cărămidă legată cu mortar. În capătul de E al secţiunii S1, în carourile 8-9, groapa pentru introducerea unei conducte de gaze, cu adâncimea de 0,75 m, a afectat un mormânt situat în această zonă.
În nivelul aflat sub stratul vegetal au fost descoperite numeroase potcoave de fier şi o bilă de fontă cu diametrul de cca. 0,20 m cu o adâncitură concavă căreia îi corespundea în punctul diametral opus un fragment de cablu din sârmă împletită. Stratul de nivelare a resturilor materialelor de construcţie – cărămidă, mortar, nisip – poate fi pus în legătură cu lucrările de restaurare efectuate la biserică în anii
1926-1928 sub conducerea arh. Paul Smărăndescu.
În secţiunea S1 au fost cercetate mai multe morminte, orientate SV-NE, în general păstrate bine, nederanjate, în poziţie anatomică normală. Se remarcă practicarea înmormântărilor grupate, câte 2 - 3 schelete aşezate unele lângă altele, foarte apropiate sau suprapuse. Toate cele 12 schelete cercetate (M4-M15) aparţin unor adulţi.
Având în vedere situaţia constatată la începerea lucrărilor, singura zonă care nu fusese afectată de săpătura executată fără supraveghere arheologică era aceea din dreptul intrării în biserică. Astfel a fost trasată secţiunea S2 perpendiculară pe latura de V a bisericii. Dimensiunile secţiunii au fost determinate de spaţiul limitat de zidul împrejmuitor al bisericii pe de o parte şi treapta masivă de ciment, ieşită din axul laturii de V, pe de altă parte.
Din punct de vedere stratigrafic se observă două zone distincte, una reprezentată de primii 0,50 m socotiţi de la treapta de intrare în biserică, unde în cursul sec. XX fusese amenajat un trotuar din dale de ciment mărginit de bordură, şi restul de 1,40 m.
Succesiunea nivelurilor stratigrafice în porţiunea din dreptul intrării în biserică este următoarea: nivelul de călcare actual este dat de un strat de ciment (grosime 0,10 m) care acoperă un pavaj din dale de ciment de tip mozaic (grosime 0,05 m) aşezat, la rândul său, pe un strat de nisip cu pietriş şi urme de arsură (grosime 0,10 m). Stratul de nisip, cu rol de egalizare, acoperă un nivel de umplutură compus din ciment, pietriş şi mortar de var (grosime 0,25 m). Sub acest nivel se înregistrează, pe o lungime de cca. 0,50 m de la treapta de intrare în biserică, un strat de pământ nisipos cu urme de pietricele, de culoare galbenă (grosime 0,15 m). Acesta corespunde cu nivelul inferior al soclului exterior al bisericii, o intervenţie realizată în sec. XX cu scopul de a consolida fundaţia monumentului. Ultimul nivel care a fost cercetat până la adâncimea de -0,85 m este format dintr-un pământ de culoare negricioasă, cu structură nisipoasă, cu rare fragmente de cărămizi şi pigmenţi de cărămidă.
Prezenţa stratului consistent de ciment poate fi pusă în legătură cu închiderea pridvorului realizată în cursul secolului XX. Pridvorul iniţial era deschis, cu 4 coloane masive de cărămidă la faţadă şi 2 coloane angajate laterale.
Din mărturiile vechiului preot paroh şi fotografiile aflate în arhiva personală a acestuia rezultă că la mijlocul secolului XX trotuarul străzii era amplasat chiar în faţa bisericii astfel explicându- se fragmentele de pavaj şi bordură descoperite. Ulterior, trotuarul a fost remodelat în forma actuală.
În dreptul absidei de S a naosului s-a observat în malul săpat, la -0, 20 m adâncime, un fragment dintr-un zid construit din cărămidă subţire (cca. 0,03 m) cu rosturi din mortar de var (cca. 0,04 m), înălţimea maximă păstrată fiind de 0,40 m, grosimea de 0,70 m. Cum în interiorul şanţului perimetral zidăria a fost distrusă cu ocazia săpăturii efectuate, pierzându-se astfel legătura stratigrafică între biserică şi amenajările din incintă, s-a încercat surprinderea traseului zidului spre zona de S a curţii.
În acest scop a fost trasată secţiunea S3 la S de biserică, orientată E-V. A fost pus în evidenţă, la -0,25 m sub nivelul actual de călcare, un fragment dintr-un zid (Z1), orientat NE-SV. Zidul este realizat din cărămidă subţire legată cu mortar de var cu pietricele în compoziţie. Atât dimensiunile cărămizilor utilizate, cât şi grosimea stratului de mortar folosit ca liant sunt identice cu cele utilizate în zidăria bisericii, fapt ce susţine o relaţie de contemporaneitate între celor două construcţii. Din zidul descoperit se păstrează 3 asize de cărămidă (0,28 m x 0, 14 m x 0,03 m), stratul de mortar fiind de 0,04 m. Grosimea zidului este de cca. 0, 70 m. Stratigrafia secţiunii se prezintă astfel: sub stratul vegetal (grosime 0,10 m) se află un nivel de pământ de umplutură, afânat, cu fragmente de cărămidă şi mortar. În extremitatea de E a secţiunii se descoperă la -0,80 m un craniu (M16), în profilul de S conturându-se o altă calotă craniană (M17), la
-0,60 m. În extremitatea de V a secţiunii, la -0,50 m, se descoperă partea inferioară a două schelete (M18, M19), restul osemintelor fiind deranjate. Fără inventar funerar.
Secţiunea S4 a fost trasată paralel cu latura de S a zidului de incintă actual al bisericii, la 0,50 m distanţă de acesta, cu scopul de a surprinde traseul zidului Z1. Adâncimea la care a fost surprins zidul este de -0,47 m. Se păstrează 2-3 asize de cărămidă, ultima prezentând un decroş de 0,10 m, de formă uşor rotunjită, doar pe latura de E a zidului. Faţă de fragmentele cercetate în S3 şi C3 se observă o grosime mai mare a zidului, de cca. 0, 90 m, inclusiv decroşul menţionat, precum şi o uşoară traiectorie în pantă spre S. Zidul continuă sub trotuar şi carosabil unde a fost surprins cu ocazia lucrărilor de canalizare efectuate pe str. Biserica Floreasca cu câţiva ani în urmă, conform informaţiilor fostului preot paroh.
Caseta C1, orientare NE-SV, este amplasată în zona sudică a incintei bisericii. Începând din colţul SV al casetei a fost cercetat un schelet, denumit M1, aparţinând unui adult, aşezat în poziţie anatomică normală. În colţul de NE al casetei a fost identificat un craniu parţial distrus, aparţinând unui alt mormânt, denumit M2. De la acesta s-au recuperat 2 cercei cu tortiţe de prindere în ureche şi perlă din sticlă în formă de lacrimă, precum şi numeroase mărgeluţe colorate din sticlă mată.
Caseta C2, orientare NE-SV, este amplasată în zona sudică a incintei bisericii. În colţul de SV, la -0,82 m faţă de nivelul solului actual, a fost descoperit un mormânt, denumit M3, din care se păstrează picioarele, restul osemintelor fiind în afara zonei cercetate. Orientarea este NE-SV.
Casetele C1 şi C2 erau deja executate în momentul începerii cercetării arheologice preventive.
Caseta C3, orientare NE-SV, este amplasată la S de S3 şi a urmărit surprinderea în continuare a traseului zidului descoperit. Din acesta se păstrează, pe toată lungimea casetei, doar o singură asiză de cărămidă aşezată pe un strat de mortar, restul a fost distrus cu ocazia diverselor amenajări din incintă. Adâncimea la care a fost interceptat zidul este de -0,40 m. Grosimea păstrată a zidului este de cca. 0, 60 m.
Materialul arheologic
Au fost descoperite 19 morminte întregi sau deranjate. Ele fac parte evident din cimitirul care înconjura iniţial biserica. Fragmentele disparate sunt rezultatul săpăturilor efectuate pentru amenajarea aleilor, a trotuarului perimetral, pentru introducerea diverselor conducte de apă, gaze şi canalizare în cursul sec. XX. Trei dintre morminte au avut ca inventar monede mici de bronz, o cruce metalică, cercei şi mărgeluţe de sticlă. Inventarul funerar este în curs de prelucrare. Au fost descoperite doar două fragmente ceramice databile în sec. XIX. Piesele de feronerie sunt în legătură cu funcţionarea în această zonă, în primele decenii ale sec. XX, a hipodromului şi a atenanţelor sale.
Concluzii
În cazul bisericii, continuarea cercetării de parament ar putea confirma şi faptul că restul decoraţiei exterioare – ciubuce şi colonete angajate – reprezintă tot o intervenţie recentă, o refaţadizare a bisericii şi ar pune în valoare elemente de natură să nuanţeze soluţiile adoptate în cadrul proiectului de consolidare şi restaurare.
În ceea ce priveşte zidul cercetat în S3, S4 şi C3, traseul acestuia are o orientare NE-SV, pornind din preajma absidei sudice a naosului bisericii spre latura de S a incintei şi continuând sub carosabilul din str. Biserica Floreasca. Fragmentul păstrat în profilul şanţului perimetral al bisericii indică o altă orientare, V-E, cele două laturi ale zidului formând deci un unghi obtuz, marcat cu linie punctată în planul de situaţie anexat. Zidul a fost dezafectat şi demantelat, cel mai probabil în cursul sec. XX, rămânând doar fundaţia acestuia până la adâncimea de 0,65 m - 0,70 m. Este dificil să ne pronunţăm în legătură cu funcţiunea zidului în stadiul actual al cercetărilor. Având în vedere grosimea destul de mare a acestuia de 0,70 m, prezenţa unei plinte de 0,10 m la baza fundaţiei, lungimea de cca. 10 m sondată în interiorul incintei, continuată pe încă 5 m sub trotuarul şi carosabilul străzii adiacente ne determină să-l interpretăm ca un posibil zid cu rol de delimitare a cimitirului din jurul bisericii. Rămâne totuşi nelămurită relaţia zidului cu biserica, distanţa de cca. 1,00 m dintre cele două construcţii fiind oarecum neobişnuită.
În curtea din jurul bisericii, dar şi în afara acesteia, în strada Biserica Floreasca, s-au descoperit numeroase oseminte aparţinând cimitirului, ale cărui limite depăşesc însă cu mult incinta actuală a bisericii. Se remarcă nivelul destul de ridicat în care au fost depuse osemintele, -0,70 m, -0,80 m, motivaţia fiind dată de structura solului din proximitatea lacului Floreasca. La această adâncime nivelul nativ este argilos şi foarte compact, oferind astfel un strat suport dur pentru efectuarea înhumărilor. La o adâncime mai mare de 2,00 m se constată deja prezenţa nu numai a pânzei freatice ci şi a izvoarelor ce alimentează lacul din preajmă.